Visez
Iunie.
În cartierul unde locuiesc nu sunt pomi fructiferi. E un cartier nou, una din realizările comunismului, o fostă stradă cu case și gospodării. În urma demolării, toți locatarii devin vecinii mei de bloc. Eu, noi suntem venetici, veniți din unul din colțurile opuse ale țării.
Strada largă, puținele mașini trec rar, din când în când un autobuz. Băieții din cartier încing meciuri pe care le pot vedea din balcon.
Sunt în clasa a 11 a, trec a 12 a. Am de citit Neamul Șoimăreștilor. Îmi iau de la bibliotecă două tomuri imense, îmi fac un calcul rapid, sunt destul de groase și aveam chef să mai citesc și altceva, nu pot sta toată vara numai cu Sadoveanu pe cap. Rezerv cartea pentru iulie.
Îmi las unghii lungi. Vara, mama spală vasele. De câte ori merg cu autobuzul, mă țin de bara de sus și mă mândresc cu brațele bronzate, cu unghiile lăcuite și lunguiețe, cu mâinile netede și frumoase ca ale Monei Lisa. Mă simt bine când primesc complimente. Pe stânga port unul din ceasurile dăruite de tata sau brățări mari, din alamă sau lemn.
Îmi croiesc și îmi cos o fustă la modă, îmi înlocuiesc la o bluză cusută tot de mine, nasturii cu mici mărgele din perluțe.
Merg la plajă în fiecare zi, stau până se golește aproape total de oameni. Ascult Queen. Îmi place și nu prea. Dar nu renunț, vreau să mă obișnuiesc. Am un radio mic. Când mi se termină bateriile, mă mut lângă un stâlp cu difuzor și ascult Radio Vacanța. Ici, radiovacance! La sfârșitul lui iunie deja sunt ca un roboțel cu program fix. Seara ies în cartier, stau cu băieții și două, trei fete. Una din ele mă pipăie. Îmi verifică textura hainelor și se miră că sunt așa și pe dincolo. Sunt de acord, sunt așa și pe dincolo.
Iulie
Îmi croșetez o bentiță pentru anul școlar nou. Voi fi a 12 a, nu vreau să încalc regulamentul școlar. Îmi croșetez o bentiță de un alb perfect, din bumbac, fir rigid și dur, în bob de orez. Urăsc bentițele, după ce intru în școală, după ce trec de paznicul de la intrare, o țin la gât ca pe o zgardă, toată ziua. Nu îmi amintesc să mi se făcut observație.
Citesc și iar citesc Neamul Șoimăreștilor. Citesc neproductiv, a doua zi văd că grosimea cărții a rămas aceeași. Dar sunt mai bine de 10 zile până se termină iulie.
Mama ne aduce fructe, struguri și piersici. Îl trimit pe Costi aproape zilnic să cumpere pepeni și mâncăm. Îmi plac mai mult cei galbeni.
August.
Încă mă lupt cu Sadoveanu, care îmi stă în poală, fără să se isprăvească. Pe stradă vine un băiat străin, vărul unei vecine. Îi place de mine, îl plac toate fetele și una chiar îl ține de mână și i se lipește de piept.
Dau gata Sadoveanu în două zile. Nu mai pot să mă ocup de el! Merg la plajă cu vecinii, mă bălăcesc cu băiatul străin și, în apă, mă prinde de mijloc și mă sărută. Suntem cu spatele la plajă. Îl stropesc cu apă și el mă strigă când vine un val mare, mă răsucesc și mă umplu de apa sărată care mă atacă, val după val, până când el îmi apucă o mână și mă scoate din mare. Ies din apă bulversată și puțin tensionată. Merg la distanță de grup, fata care îl place l- a acaparat total, stă între ea și vară- sa. Mă târâi spre casă ca un cățel obosit de drumul lung, traversez podul cu ochii la un vaporaș care trece spre ecluză. Cred că e primul pe care îl văd de când s-a pus în funcțiune această victorie a Epocii de Aur. Fără acest semn al libertății, drumul mi s-ar fi părut mai ceva decât Neamul Șoimăreștilor.
A doua zi băiatul pleacă. Mă simt ca la fiecare Revelion. Singură și într-un moment important al vieții, doar că nu îmi dau seama care anume e. Povestesc în câteva pagini romanul, în caz că ne cere profesorul caietul cu lecturi suplimentare.
Septembrie
Începe școala în curând. Caut toate coperțile de cărți și caiete din anul trecut și din alți ani. Umplu cada cu apă și pun o jumătate de pachet de dero. Arunc în apă toate gioarsele de plastic mâzgălite cu desene și formule și le frec zdravăn cu o periuță de dinți. Le las să le usuce, le netezesc, renunț cu greu la câteva din ele, devenite arme albe din cauza colțurilor rupte.
Tata vine de la București cu un set de buzdugane cu ciocolată cumpărate din Gara de Nord și cu un rând de manuale noi. Deschide geamantanul și ne împarte cărțile. Sunt fericită când primesc cărți.
Pentru caiete și pixuri îmi dă mama bani. Stiloul chinezesc auriu l- am primit de la tata când am terminat a 11 a. Cu puțin timp înainte să înceapă școala, îmi cos pe sarafanul uniformei noi numărul matricol cu un galben auriu. Cifrele le fac din lănțișoare mici. E perfect, original și gata să mă apere de tiranul de la intrare. Mulți colegi au fost trimiși acasă fiindcă își uitaseră numărul matricol sau le era prins numai cu un ac de siguranță.
Încep clasa a 12 a. Când se va termina, mă voi trezi din acest vis.
1989 a fost anul când am terminat liceul.
Apare Wonderful Life. O ascult obsedant. Îi place și maică-mii. Un prilej pentru ea să bage capul pe ușa camerei și să mai schimbe două- trei vorbe despre viitor cu mine și să înțeleagă ce am în minte. Scurte interacțiuni, de 2,3 minute, cât li se face milă celor de la Radio România Tineret.
