Dedicație pentru amicul meu

 

Amânare

Sunt beat
Văd norii fugind  în sens opus
Copacii îmi aruncă frunzele palide în față
Foșnește pământul sub tălpile mele și cred că e vântul
Aleargă motanii sub lună și cred că e timpul
Te uiți verde la mine și simt căldura verii urcând din arțarii încăpățânați .

Sunt beat
Dublu vă văd pe toți
Îmbrățișați
Plin sunt de șubrede vise
Le ridic din băltoace ca pe cercurile concentrice ale dansatorilor concentrați
Le scutur de picături și mi le îndes în buzunare
pentru un mâine
Când toți veți fi afumați
Și ne vom simți frați.

Sunt beat
Albastră e luna
Roșie e viața
Neagră e zăpadă
E o lume în care stau cuminte
Și imi uit direcția
Care mă ducea ieri  spre șifonier.

Sunt beat
Dacă mă vezi alergând după tine,
Nu te teme, nu vin să mă ofer
Pur și simplu nu înțeleg sensul zilei fără oier.  Ajută- mă!  Deschide și tu tabachera fără să-  ți cer.  Ajută- mă  să nu mă reped la tine.
Nu te pot săruta în halul asta de beție! Va trebui să așteptăm o altă ocazie.

Patru infractori

 

     Mă plimb cu tipul meu cel sexy prin oraș. Ajungem în parc. E seară, s- au aprins luminile. E weekend și orașul e plin, în ciuda vremii devreme rece. Tăiem parcul pe spațiile interzise. Îmi zice:
- Nu văd plăcuțele care spun că e interzis să călcăm iarba. Tu le vezi?
Eu:- Nu. Nu le văd.
El:- Vezi, zice el berkeleyan, nu există. Hai să te văd dacă mai exiști.
Mă îmbrățișează. Am, ca prostul, reacții întârziate, din cauză că 
sunt tot felul de tineri prin împrejurimi, inclusiv cunoscuți.
Ajungem lângă un copac secular. Pe el, o plăcuță cu specia pe cale de dispariție.
Îmi zice:- Ia să văd dacă ești și tu pe cale de dispariție. Mă pipăie prin blugi.
Zice:- Ești o specie ocrotită! Ar trebui să te arunc în foc! Nu îmi plac speciile ocrotite, nu poți face nimic cu ele pe întuneric.
Eu:- La poalele mele sunt niste puieți, nu sunt chiar pe cale de dispariție.
El:- Lasă glumele învechite și vino mai aproape.
Mă sărută ca un gușter pofticios după insecte. Limba lui se lipește de a mea și mă scurtcircuitează.
Mă las moale pe trunchiul capacului.
Vine alaturi. Trunchiul e cuprinzător și ne primește pe amândoi.
El:- Hai de aici, mi- au intrat prin cămașă niște furnici.
Bag mâna spre spatele lui, îi ridic cămașa și le scutur.
-Vino la lumină!, îi zic. Le văd mai bine.
Mergem aproape de un felinar. Îi culeg încă două rătăcite de pe guler.
Mă ține de mână, fericit. Merge săltăreț și vorbește mult și repede despre ce a mai făcut de când nu ne- am văzut.
Sunt încă încordat de teama cunoscuților. Îmi zice:- E cam frig afară. Hai la un film!
Mergem la un cinema OldMovies. Rulează un film polițist.
Stă cu mâna lui caldă în mâna mea și din când în când îmi atinge sexul. Mi se șterge din cap diferența dintre criminali și victime, reînnod intriga după ce mintea mea rătăcește pe țoalele actorilor. Cel cu trenci e detectivul, îmi iau un reper rapid. 
Merg la el și stăm întorlocați toată noaptea. Plec odată cu stingerea felinarelor. Pe stradă, doi băieți îmbrățișați, amețiți, mă salută. Îi recunosc într- un târziu, sunt vecinii mei din cartier.

O noapte cu eleva

   Îmi petrec noaptea cu o parașută. E perversă și îi plac balurile mascate cu costume tradiționale, zice ea. În seara trecută a venit îmbrăcată în școlăriță, cu părul prins în două codițe prelungite cu meșe, cu o fustiță scurtă plisată, cu o bluză albă de pionier, din care țâțele dădeau pe- afară. Își pusese și două șnururi de comandant de detașamente. Pe șold avea tatuat un mesaj patriotic care începea cu Trăiască! Mi- a bulversat în câteva minute tot sistemul de valori. Dimineața, în timp ce își ridica șosetele negre până la genunchi, îmi zice:

- Nu vreau să te superi, dar din punct de vedere informatic, ești complet depășit.

Eu: -  La ce te referi, că nu am aifon?

Ea: -  Nu, mă refer că te cramponezi de niște dosare care nu se mai poartă.

Eu: -  Așa sunt eu, la meciurile pe teren mlăștinos, port crampoane.

 Își rujează buzele și îmi trage un sărut țuguiat prin oglindă. E complet echipată pentru reîntoarcearea acasă, la familia ei tradițională. În ultimul moment, îmi spune:

- Vezi că azi- noapte, după ultima partidă, mi- am permis să intru în sistem.

Sar ca ars.

- Ce- ai facut?!!!!

Ea: - Ți- am instalat un windows mai nou, mai eficient și mai ușor de adaptat la fostul tău birou.

Mă enervez în ultimul hal! Deschid pc- ul, nu mai înțeleg nimic din el, zeci de butoane fără sens, nicio șansă să îmi revin din balamuc cel puțin o săptămână! Mă duc încetișor spre ușa de la intrare, o încui și sus și jos, trag zăvorul, pun lanțul, activez alarma pentru hoți și mă reped la ea. Îi smulg meșele din cap, îi desfac codițele stupide și o trântesc pe pat.

Scot din sertarul biroului cutia cu markere permanente și îi spun: - Șterge- ți mesajul patriotic de pe piele! Nu vrea, ține la umorul ei cretin. O mâzgălesc cu markerul pe tot șoldul, îi deschei bluza aproape smugându- i nasturii, ghindele din șnururile de detașament sar cât colo, se mai pierd și niste boabe de grâu pe sub fotoliu. Cu markerul roșu îi desenez câteva inimi pe țâte, două frunze de trifoi pe obraji, o pană pe fund și o trimit la oglindă.

- Îti place ? 

Ea, plângând: - Nu.

Eu: - Plângi degeaba, markerul permanent nu se șterge cu lacrimi. Azi nu pleci acasă până nu îmi merge calculatorul! Trimiți mesaj bărbatului tău că ești la o prietenă bolnavă.

Ea, oftând: - Da.

Mă mai răcoresc puțin.

Deschid din nou calculatorul. Mi- a apărut butonul Start, dar îmi lipsesc în continuare aplicațiile principale, cu care lucrez zilnic. Mă enervez din nou, mă reped la ea care, relaxată, îmi răsfoiește albumele cu fotografii din tinerețe.

Eu:-  Dezbracă- te complet! Se dezbracă instant, cutia cu markere este încă în apropierea mea. 

O fut de patru ori cu niște draci greu de imaginat. Indiferentă la nervii mei, crede că așa e normal, să îi fac pe plac până la final.

Ea: - Mă simt murdară, spune, pot face un duș? 

Eu: - Vezi că pana de pe fesă nu se duce, nu te chinui s- o răzuiești, e marker pentru cd- uri. 

Fuge la baie, trântește ușa după ea.

Mă întorc la pc. Mi- a apărut butonul care mă conectează la net. Ies pe balcon și fumez trei țigări una după alta. Iese spășită din duș. Verific din ochi tăria markerelor și văd că încă țin. 

Ea: -  Îmi dai voie să mă îmbrac? Mi- e cam frig...

Eu: - Ia-ți un halat din baie. 

Apare cu halatul meu preferat, deși în baie sunt patru halate. Mă gândesc două secunde dacă să i- l las sau nu, și mă hotărăsc să i- l las. Stă înfășurată în el și fumează complet descătușată. Nu îmi convine, sunt în continuare o victimă. Mă apropii de ea: Mă mai iubești?

Se uită într- o parte, se uită prin mine, se uită peste mine: - Tu ce crezi? 

Eu: - Eu cred că da.

Ea: - Te înșeli.

Eu: -  Ia să verificăm cum stai cu temele pentru acasă! Desfă- ți picioarele! 

Ea: - Nu vreau!

  O iau în brațe și o sărut. Se strâmbă și mă împinge. Nu mă las, se uită drăgastos la mine abia după zece minute pe ceas. O așez încet pe pat și fac dragoste cu ea ca un bun amant ce sunt când nu mi se bagă o femeie în mașinărie. O umplu de milioane de virtuali bastarzi, toți genii și, în timp ce își varsă veninul pe mine ba că sunt babalac, ba că n- am habar de informatică, ba că ar trebui să mă mai dau cu lumea, mă duc și scot toate zăvoarele de la ușă. O sărut dulce de la revedere. Când ajunge jos, îi arunc de la balcon cutia cu markere:

Eu: - Data viitoare să vii îmbrăcată în profesoară! Și vezi să îmi pui media zece!