Îmi petrec noaptea cu o parașută. E perversă și îi plac balurile mascate cu costume tradiționale, zice ea. În seara trecută a venit îmbrăcată în școlăriță, cu părul prins în două codițe prelungite cu meșe, cu o fustiță scurtă plisată, cu o bluză albă de pionier, din care țâțele dădeau pe- afară. Își pusese și două șnururi de comandant de detașamente. Pe șold avea tatuat un mesaj patriotic care începea cu Trăiască! Mi- a bulversat în câteva minute tot sistemul de valori. Dimineața, în timp ce își ridica șosetele negre până la genunchi, îmi zice:
- Nu vreau să te superi, dar din punct de vedere informatic, ești complet depășit.
Eu: - La ce te referi, că nu am aifon?
Ea: - Nu, mă refer că te cramponezi de niște dosare care nu se mai poartă.
Eu: - Așa sunt eu, la meciurile pe teren mlăștinos, port crampoane.
Își rujează buzele și îmi trage un sărut țuguiat prin oglindă. E complet echipată pentru reîntoarcearea acasă, la familia ei tradițională. În ultimul moment, îmi spune:
- Vezi că azi- noapte, după ultima partidă, mi- am permis să intru în sistem.
Sar ca ars.
- Ce- ai facut?!!!!
Ea: - Ți- am instalat un windows mai nou, mai eficient și mai ușor de adaptat la fostul tău birou.
Mă enervez în ultimul hal! Deschid pc- ul, nu mai înțeleg nimic din el, zeci de butoane fără sens, nicio șansă să îmi revin din balamuc cel puțin o săptămână! Mă duc încetișor spre ușa de la intrare, o încui și sus și jos, trag zăvorul, pun lanțul, activez alarma pentru hoți și mă reped la ea. Îi smulg meșele din cap, îi desfac codițele stupide și o trântesc pe pat.
Scot din sertarul biroului cutia cu markere permanente și îi spun: - Șterge- ți mesajul patriotic de pe piele! Nu vrea, ține la umorul ei cretin. O mâzgălesc cu markerul pe tot șoldul, îi deschei bluza aproape smugându- i nasturii, ghindele din șnururile de detașament sar cât colo, se mai pierd și niste boabe de grâu pe sub fotoliu. Cu markerul roșu îi desenez câteva inimi pe țâte, două frunze de trifoi pe obraji, o pană pe fund și o trimit la oglindă.
- Îti place ?
Ea, plângând: - Nu.
Eu: - Plângi degeaba, markerul permanent nu se șterge cu lacrimi. Azi nu pleci acasă până nu îmi merge calculatorul! Trimiți mesaj bărbatului tău că ești la o prietenă bolnavă.
Ea, oftând: - Da.
Mă mai răcoresc puțin.
Deschid din nou calculatorul. Mi- a apărut butonul Start, dar îmi lipsesc în continuare aplicațiile principale, cu care lucrez zilnic. Mă enervez din nou, mă reped la ea care, relaxată, îmi răsfoiește albumele cu fotografii din tinerețe.
Eu:- Dezbracă- te complet! Se dezbracă instant, cutia cu markere este încă în apropierea mea.
O fut de patru ori cu niște draci greu de imaginat. Indiferentă la nervii mei, crede că așa e normal, să îi fac pe plac până la final.
Ea: - Mă simt murdară, spune, pot face un duș?
Eu: - Vezi că pana de pe fesă nu se duce, nu te chinui s- o răzuiești, e marker pentru cd- uri.
Fuge la baie, trântește ușa după ea.
Mă întorc la pc. Mi- a apărut butonul care mă conectează la net. Ies pe balcon și fumez trei țigări una după alta. Iese spășită din duș. Verific din ochi tăria markerelor și văd că încă țin.
Ea: - Îmi dai voie să mă îmbrac? Mi- e cam frig...
Eu: - Ia-ți un halat din baie.
Apare cu halatul meu preferat, deși în baie sunt patru halate. Mă gândesc două secunde dacă să i- l las sau nu, și mă hotărăsc să i- l las. Stă înfășurată în el și fumează complet descătușată. Nu îmi convine, sunt în continuare o victimă. Mă apropii de ea: Mă mai iubești?
Se uită într- o parte, se uită prin mine, se uită peste mine: - Tu ce crezi?
Eu: - Eu cred că da.
Ea: - Te înșeli.
Eu: - Ia să verificăm cum stai cu temele pentru acasă! Desfă- ți picioarele!
Ea: - Nu vreau!
O iau în brațe și o sărut. Se strâmbă și mă împinge. Nu mă las, se uită drăgastos la mine abia după zece minute pe ceas. O așez încet pe pat și fac dragoste cu ea ca un bun amant ce sunt când nu mi se bagă o femeie în mașinărie. O umplu de milioane de virtuali bastarzi, toți genii și, în timp ce își varsă veninul pe mine ba că sunt babalac, ba că n- am habar de informatică, ba că ar trebui să mă mai dau cu lumea, mă duc și scot toate zăvoarele de la ușă. O sărut dulce de la revedere. Când ajunge jos, îi arunc de la balcon cutia cu markere:
Eu: - Data viitoare să vii îmbrăcată în profesoară! Și vezi să îmi pui media zece!
