Sunt platonician
Mă uit în ochii tăi și îmi vine să mă reped în Filozofie
Deși toată viața am susținut că se scrie cu s, fiindcă s vine de la Soare și Z de la noapte, așa cum N este un fel de Z, dar așezat pe divan, relaxat și înfumurat de-o păgână narghilea.
Sunt platonician în sensul că al doilea gen devine genul meu. Văd femeile cu femei, văd bărbații înconjurați de bărbați.
Sunt platonician așa cum Socrate era.
Cu un Alcibiade în pat nu poți decât lupta.
Sunt platonician cum era Socrate cu Diotima. Socrate îi lingea saliva după metoda Zenon și călătorea în timpurile fără timp, când pământul își alegea singur luna dintre mii de meteoriți vlăguiți.
Secretele lumii rămân secrete, îmi spune omul de știință amețit de bagheta bosomului Higgens, natura își bagă tare greu mințile-n cap, spune geograful căutând pe hartă doar cu ochii miopi numele stațiunii unde m-ai pândit la râu, sunt adevăruri imbatabile în știință, spune el, cum ar fi anumite scoici pe vârful muntelui și roci vulcanice pe plajă, deși pleonastic ninge la munte, oamenii aleargă să împartă egal furnicilor avutul obștesc, și de ce să nu ne luptăm cu faptul că nu suntem egali decât după graseiere, mulțimea bate la poarta ruginită a istoriei crezând că se poate transforma în rotativa intrare în shop.
Sunt platonician și mă bucur de banchete, ca orice câine obosit de aport.
De două zile încerc să fiu om. M- a învățat fostul meu prieten canin differanța.
Mulțumesc pentru paharul de ieri, mi-ai astâmpărat setea. Rămân dator.
