Mă invită un amic pictor la o expoziție de penisuri. Îi spun că nu vreau să mă duc. Nu prea am chef de violență. Sunt în plin avânt sentimental spre o parașută care pictează și care îmi place, dar mă evită în viața reală, în schimb umple rețelele de socializare cu mine. Își pune poze cu mine gol în timp ce mănânc pui, poze în care întorc cu fundul în sus grădina sau poze în care cu noaptea- n cap îmi aprind lumina din poziția în care m-a făcut maică- mea. La pozele ei, sute de comentarii. Deci, nu prea am chef să dau de ea fix la expoziția de penisuri . Prietenul meu îmi zice:- Trebuie să vii și să te cuplezi de-adevăratelea.
Eu:- Nu știu ce să zic, nu știu dacă expoziția ta va fi cea care îi va dumiri diferența.
El:- Ce diferență?
Eu:- Între cum sunt și cum mă vede ea.
El:- Ha!Ha! Vii și gata!
Îmi propun să merg în final. Ajung la expoziție și încerc să parchez, dar intrarea în parcare e oprită de o caleașcă.
Mă învârt vreo douăzeci de minute poate poate dispare, dar nu. E tot acolo. Las mașina destul de departe și vin pe jos.. Pierd partea cu prezentarea operei, pierd și protocolul, pierd și trei sferturi dintre artiștii interesanți. Amicul meu mă ia de braț și îmi zice:- Să știi că nu e singură, e însoțită de un bărbat.
Eu:- Da? Credeam că o interesez numai eu.
El:- Nu știu ce să zic. A venit aproape de mine și m-a întrebat dacă am avut modele reale pentru tablouri sau mi- am folosit mai mult imaginația.
Eu:- Și ce i-ai răspuns?
El:- Am vrut să îI stârnesc poftele euripidice. I- am spus să singurul meu model ești tu.
Eu, pe jumătate indiferent, pe jumătate enervat:- De ce ai făcut asta?
El:- Din amuzament. Am vrut să îi surprind reacția emoțională .
Eu:- Și?
El:- A căscat!
Eu::- Foarte bine.
El, încurajat că nu m-am întristat:- Dar știi cum? Un căscat din ăla din toate puterile, zgomotos și fără nicio opreliște.
Eu:- Bine. E bine. E foarte bine.
Mă duc la parașută și îi spun:- Nu-i așa că ai vrut să mă cucerești?
Ea:- Ți-ai dat seama?
Eu:- Da.
Ea: Hai să dormim undeva mai încolo de toată această reușită artistică.
Eu:- Ok.
Plecăm de la expoziție și urcăm în caleașcă. Tipul cu care era urcă pe capră și face câteva ture de oraș. Stau lângă ea. Mormăim amândoi ceva despre situații politice și sociale. Ea îmi spune:- Sunt în stare de orice dacă mă lași baltă noaptea asta.
Eu:- Cum să te las baltă? Te- am așteptat toată ziua.
Se întoarce cu spatele la mine și îmi spune::- Am plătit trăsura pentru toată noaptea. Spune-i vizitiului să ne plimbe până obosesc caii.
Adoarme. Trăsura trece pe străzi agitate de lume și trafic, când mai rapid, unde străzile sunt goale, când la pas, unde e aglomerat. La un moment dat, ritmul ei devine constant. Orașul s-a golit de oameni, sub felinarele aprinse îndrăgostiți pe bănci stau lipiți cu ochii în telefon. E sprijinită de mine și respiră calm. Începe un vânticel, și pe fereastra trăsurii se strecoară o frunză nici nu știu cum. Mă întovărășesc cu ea o vreme. Îi pipăi nervurile, marginile zimțate, e o frunză de toamnă. Femeia de lângă mine se întoarce ușor și îi văd fața cu o expresie puțin tensionată. O șuviță de păr îi cade lângă ureche și ajunge pe umărul meu. Ating părul cu obrazul, e aspru de la fixativ și miroase a parfum amestecat.
Își ține brațele împletite peste sâni, bluza-a coborât, iar palmele o cuprind ca într-o îmbrățișare. Ajung pentru a cincea oară pe aceeași stradă, o recunosc după un cărucior de ziare parcat aiurea. Un braț îi cade, i- l ridic și i-l așez în poală, pe genunchi. Se trezește imediat.
-Aaaa, zice ea. Scuză- mă, am adormit. Îi spune vizitiului:- Poți pleca. Ia și caii!
Rămânem într-o zonă a orașului relativ populată din cauză că sunt două benzinării și un non stop. Îmi spune:- Hai să îți povestesc ce am visat:- Se făcea că eram într-un spital de nebuni și tu erai medicul de gardă.
Eu:- Aaa! Așa, și? Ce făceam noi doi în acel spital de nebuni?
Ea:- Eu mă plimbam la braț cu o bătrânică, treceam pe lângă tufele de trandafiri și rupeam petale pe care ți le aruncam în cap.
Eu:- Și eu? Eu ce făceam când eram de gardă la nebuni?
Ea: - Tu stăteai pe o bancă lângă un bărbat tânăr și citeați Platon.
Eu:- Deci eram doctor în filosofie?
Ea:- Nu, erai doctor doctor. Ai chemat niște gealați și m- au băgat în cămașă de forță.
Eu:- Așa rău eram eu în visul tau?
Ea râde. Nu, dar nu am putut să îți spun din prima ce ai făcut tu în visul meu.
Eu:- Ce am făcut ?
Ea:- . Tu ai adunat pedalele alea de trandafiri și mi le- ai îndesat în bluză, peste sâni.
Eu:- Și?
Ea:- Și ce a urmat nu am chef să- ți povestesc. Vreau să înțelegi din prima.
Și uite așa am conversat eu cu ea pentru prima dată fără nicio rețea de socializare și niciun comentariu postat de terți.
Restul, săruturi, mângâieri, futaiuri în toată regula, poziții, care e mai bun la scos și la băgat e o altă povestire. Nu s- a terminat noaptea.
În ce privește cui i- a vibrat mai des telefonul, e secret!
