Prințesa Betsy Tverskaia o invită pe Anna Karenina la o partidă de crochet, la care sunt deasemenea invitate două doamne din înalta societate, împreună cu admiratorii lor. Cele două doamne fac parte dintr- un cerc petersburghez supranumit Cele 7 minuni ale lumii, cerc aflat în contradicție cu cercurile frecventate de Anna. În plus, unul dintre admiratorii celor două doamne este adversar politic al soțului ei. Acestea erau cele două motive raționale care o făcuseră pe Anna să refuze inițial invitația. Însă dorința de a- l revedea pe Vronski o determină să accepte. Ajunse înaintea celorlalți la Betsy și se întâlni cu valetul lui Vronski, venit cu o scrisoare pentru Betsy prin care anunța că nu va veni la întâlnire. Anna, care era deja tensionată după evenimentele zilei, pregătirea pentru plecare, scrisoarea lui Alexei și renunțarea la plecare, deveni de-a dreptul stresata. Bine, Tolstoi nu folosește cuvântul stresată pentru că nu e exista pe vremea lui, dar dacă ar fi existat, dădea unei pagini frumoase de literatură o conotație de criza politică mondială și termină bâlciul cu analizele psihologice de un rafinament deosebit. Anna e îmbrăcată frumos și se simte bine estetic, apare prințesa Tverskaia din grădină îmbrăcată și mai frumos, în alb, însoțită de o tânără care își petrecea vara aceasta la Betsy .
Prințesa Betsy:- De ce arăți așa dărâmată?
Anna Karenina:- Am dormit prost.( Puțin, fără somnul de frumusețe, fără somnul de după, fără somnul cu vise).
După această dovadă de sinceritate, Anna se hotărăște să scape și de aici. Inventează o vizită importantă la o bătrână și își pregătește plecarea.
Betsy îi scrie o scrisoare lui Vronski și o dă Annei pentru curier. Este invitat la prânz aici, la Betsy, la partida de crochet. În continuarea textului, Anna adaugă mesajul ei, să se întâlnească la bătrâna pe care o va vizita.
Observând lipsa de interes a Annei față de petrecere și în general dispoziția ei proastă, Betsy o invită pe Anna la cafea și stau amândouă de vorbă despre diferite personaje, despre o doamnă care vine la evenimentele mondene și cu soțul și cu amantul, despre rivalul politic al lui Alexei Alexandrovici care în viața privată este o persoana simpatizată de toți și despre ce interesantă este aceasta duduie tânără care e de un gen nou și care a cucerit-o. Despre Vronski, Betsy vorbește cu Anna ca și când ar fi un bărbat oarecare și nu stăpânul lumii ei interioare.
Cele doua femei fac și două judecați estetice și morale.
Anna se consideră rea, iar Betsy îi spune că este doar un copil teribil.
Anna se consideră lipsită de cunoaștere de sine, ca și când dintr-o dată daimonul socratic ar fi înzestrat-o cu o luciditate suplimentara. Betsy îi spune că este într-o eroare de perspectiva. Același lucru poate fi privit vesel sau tragic. Ea, Anna este în punctul unde lumea se vede tragică. Asta cam așa e. Dar Anna nu e Betsy. Am mai spus la un moment dat, Anna are geniu, iar geniile au puține momente când dansul lui Dionisos prin lume le distrează.
Anna este dionisiacă prin natura ei, nu e irațională, ci emoțională, nu e antisocială. Anna este un personaj emblematic in literatură prin complexitatea lui și nu prin faptul că la ultimul duet ținut de Vronski și Alexei, lui Vronski i-au sărit corzile viorii, iar lui Alexei i-au zburat partiturile in cele patru zări odată cu evenimentul cursei pierdute de Frou Frou.
