Anna Karenina, partea a patra, Capitolul 6

 Decizii politice care intrigă

Jumătate din capitol este despre victoria transformată în dezastru a lui Karenin într- o obligație de serviciu: chestiunea populației de alt neam care locuiește pe teritoriul Rusiei. 

Aceasta populație, de o credință diferită, supusă unor cutume și care avea și îndeletniciri diferite, deci și venituri diferite decât cele ale rușilor, era o problema veche de secole pe care cu dificultate clerul și politicienii o puteau gestiona. Alexei Alexandrovici propuse niște măsuri politico- economice de bun simț, cu care toată lumea fu de acord, inclusiv colegul lui din opoziție Stremov( era să zic Stresmov). Acesta, văzând victoria fulminantă a lu Karenin trecu de partea lui și modifică pe ici colo decizia lui Karenin, astfel încât ea dobândi o puternică nuanță extremistă față de populațiile de alt neam. În această situație, popularitatea lui Alexei începu să scadă pentru că Stre(s)mov nu numai că își băgă coada în decizia lui Karenin, dar nici nu recunoscu acest lucru. Ba mai mult, dădu vina pe Alexei. Lumea îl crezu mai mult pe el decât pe Karenin, știm deja că era mai puternică imaginea lui în rândul funcționarilor decât a lui Karenin. Cert este că soțul Annei ajunse în cădere liberă, dintr-un soț fericit deveni un soț încornorat, dintr- un bărbat sănătos și sigur pe rezistența, pacea și cadența sa, dintr-un parlamentar echilibrat și apreciat, ajunse în zona huiduielilor mulțimii celor de alt neam, cel puțin. 

În această situație critică, Alexei își propuse să meargă în persoană, vorba lui Sartre, să studieze problema populațiilor de alt neam, despre care nimeni nu mai știa exact dacă sunt săraci lipiți pământului sau prosperă accelerat.  Nu spun rapid, pentru că nu existau rapiduri pe vremea lui Tolstoi. De expres sau intercity nici pomeneală. 

🚂🚇🛤️🌳🏤🌳🏚️🚆🏨🌳🚉

Între decizia lui Alexei și punerea ei efectiv în practică se interpune un scurt comentariu pe care îl fac două dintre prietenele Annei, prințesa Betsy și încă o damă din nobilime. Alexei înapoiase ministerului banii primiți pentru cei 12 cai necesari în călătorie, și își plăti singur drumul. Însă femeile comentează astfel:- Betsy apreciază gestul pe criterii futuriste, a apărut între timp linia ferată în Rusia, deci e cazul ca Alexei să își însușească tehnologia cea nouă. 

Cealaltă prințesă este de acord și ea cu desele delegații ale soților, care mergând cu trenul, lasă femeilor trăsura și calul. Nu comentez, a făcut- o Socrate mai bine decât mine în Phaidrosul lui Platon. 

În drumul său către guberniile îndepărtate, unde locuiesc populațiile de alt neam, Karenin se oprește în Moscova unde, într-o parcare de trăsuri, se întâlni cu Stiva, Dolly și doi dintre copii, plecați la cumpărături. 

Vă amintesc că Stiva este fratele Annei Karenina, deci cumnatul lui Karenin. Stiva este vesel, ca de obicei, Dolly afectuoasă ca de obicei. Îl întreabă ce mai face și mai ales ce mai face Anna. Karenin se eschivează, mormăie câte ceva, dă să scape de încleștarea afectivă, dar cei doi nu-l  slăbesc până când nu scot de la el un: - Anna e bine. 

Îmi permit un comentariu vis- a- vis de timpurile moderne și clasice ale secolului 19. Femeile și nobilii societății recurg la trăsuri cu toată relaxarea oamenilor care au un venit substanțial, în timp ce lumea obișnuită se refugiază în vagoanele noilor invenții feroviare. Eu, când am văzut filmul m- am gândit :- Ce situație romantică a creat regizoarea împreună cu Tolstoi, să faci doi oameni să se îndrăgostească in tren!

Acum îmi amintesc că printre întrebările din chestionarele de la angajare era și întrebarea:- Unde v- ați întâlnit prima dată? și erau variantele:

a. La liceu

b. La o petrecere

c. La plajă 

d. În tren.

Era clar că întrebarea nu se referea la șefi sau președinți, ci la soți sau iubiți. 

Anna Karenina, partea a patra, Capitolul 5

      De la Anna, Karenin plecă la Judecătorie să stea de vorbă cu cel mai cunoscut avocat, specializat în divorțuri. Fiind un functionar public important, se așteaptă ca să i se pună toată lumea la picioare. Când colo, în sala de așteptare mai erau 6 clienți, trei femei și trei bărbați. Fu nevoit să aștepte 2 minute, lucru care îi permise să îi studieze rapid atât pe clienți, cât și pe specialiștii în drept care ocupau biroul. Observă că avocatul avea instrumente scumpe și bune pe birou și că era un individ solicitat atât de laici cât și de clerici.

    Când avocatul intră, într- o stare de bună dispoziție de neimaginat, având în vedere starea proastă a lui Karenin, Alexei Alexandrovici observă că era un mujic scăpătat, care încerca să își ascundă proveniența socială inferioară prin țoale scumpe și printr- o înfățisare spilcuită, dar de fapt totul la el era de prost gust. 

   🍀🌺🌻🌸🌹🌼🍀 În timpul scurtei ședințe lămuritoare despre divorț, avocatul cel celebru  prinse o groază de molii care se plimbau în voie prin birou și țîșneau de nicăieri. Îl informă că divorțul, în cazul adulterului nu se poate cu una cu două decât dacă soția este infirmă sau dispărută de acasă timp de cinci ani, ceea ce nu era cazul. Singura posibilitate, conform legilor de pe vremea aceea era să probeze adulterul cu martori în direct. Mi- am amintit un film franțuzesc 💟cu ocazia asta, în care un soț înșelat angajează un detectiv particular pentru a- și surprinde soția în pat cu amantul. Îi prinde în flgrant și, culmea, fiind francez, nu se stresează prea tare nici unul dintre cei trei. Dacă era american, apărea și replica: Dragul meu, nu e ce vezi, stai să îți explic. Dar fiind franțuzesc, soția îi spune numai: Dragă, comportă- te civilizat! Detectivul îl sfătuiește pe soț să fie nervos, să facă un gest care să arate că îl deranjează, să fie gelos. Și atunci soțul înșfacă o vază și dă cu ea de pereți, iar florile i le aruncă soției goale în cap.

    Dar să revin la Anna Karenina. Karenin îi cere avocatului să îl primească drept client, să facă și să dreagă așa încât Serioja să rămână cu el și nu cu mama și să nu dureze foarte mult. O săptămână, îi promite avocatul.  Înainte de plecare, Karenin se gândește cu tristețe că probabil moliile din birou îi vor ataca și lui hainele așa încât în sezonul următor va trebui să renunțe la ele. 

    Capitolul se încheie când, fără să îți piardă buna dispoziție, avocatul se decide să schimbe totuși tapițeria mobilierului cu una de catifea, așa cum a facut și colegul lui din alt birou. 

🌼Am uitat să scriu că acest caz al lui Karenin îi este deja cunoscut avocatului, adică mai pe românește, dacă nu toată Rusia, cel puțin două mari orașe, Petersburg și Moscova cunoșteau relația Annei cu Vronski. Adică aproape toată Rusia interesantă/ interesată.