Am reușit să mai văd o bucată de film.
Aurora, tipa trezită de Jim din somnul criogenic e tot mai nefericită și atunci el, după nu știu câte măsurători și calcule îi sădește un pom, cred că stejar, în mijlocul "sufrageriei". Normal că e fericită, normal că i se mai înmoaie inima plină de amărăciune, dar nu durează mult fericirea ei pentru că apare un al treilea pasager, de data asta nu un călător obișnuit, ci unul din staff. Este un negru, mai în vârstă decât ei, trezit cu 88 de ani înainte de vreme, care îi ceartă că au plantat copaci prin încăperea managerială, dar aflând adevărul se îmbunează. Toți trei încearcă să fie optimiști, să găsească o soluție pentru fie întoarcerea pe pământ, fie pentru recriogenare. Tipul negru are acces la interioare cu informații suplimentare și identifica tot felul de erori în sistem, care, dat fiind costul pipărat al voiajului nu ar fi trebuit să existe. În plus, apar probleme de sănătate. Negrul are vreo 600 și ceva de erori în sistemul lui de sănătate. Pe scurt, computerul medic îl avertizează că nu mai are mult de trăit.
Într-o zi în care negrul se odihnea, Jim lenevea, iar Aurora se bălăcea apare o eroare gravitațională, iar cei trei sunt câteva minute sau secunde sau... ani, avându-se în vedere că merg cu o viteză de 1/2 din c, suspendați de pe harta vieții. E nasol. Eu personal nu am crezut că își vor mai reveni, cel puțin ea, dar nu, își revin și își dau seama că nu va fi o călătorie lipsită de riscuri. Adică, așa cum e și pe pământ, în viața obișnuită a oamenilor, care se deplasează cu viteze newtoniene.
Mai scriu .
IV.
Nava spațială cu care călătoresc cei trei pasageri treji și cei 4997 de pasageri adormiți este lovită de meteoriți, situație banală pentru orice navetă spațială, universul e plin de supernove, dar de data aceasta avaria produsă este foarte gravă. În primul rând se blochează ușa de la intrare, deci nu se mai poate ieși. În al doilea rând apare o reacție chimică în reactorul principal care creează o supraexplozie. Computerele funcționează alandala și nu mai răspund la comenzi, Jim se blochează în lift, iar Aurora e pe cale sa se prăjească întâi la foc mic apoi instant, odată cu explozia navetei. Singura soluție este să iasă Jim în spațiu și să încerce sa deblocheze ușa pe dinafara ei. Ceea ce și face. E o scenă lungă de suspans, el reușește, dar i se termina oxigenul și moare. Când Aurora vine priponită după el, nu mai are semne vitale. Însă toată nava se reprogramează, funcționează totul perfect și il introduce pe Jim într-un fel de tomograf. Acolo la început i se spune ca nu își va mai reveni, ea plânge puțin și își aduce aminte că are brățara negrului, care murise între timp, care îi permite să comunice de la egal la egal cu computerul medic. Cu aceasta ocazie reușește să îl repună "în funcțiune" pe Jim. Arthur androidul care se defectase este recondiționat și el, iar după tot acest balamuc și microcosmic și macrocosmic Jim îi propune să adoarmă cu ajutorul capsulei negrului, prevăzută și cu această opțiune, dar ea alege să rămână alături de Jim pe navetă tot restul vieții. Jim o cere de nevastă. Va rămâne trează, va scrie, se va bucura de viață. După cei 88 de ani de călătorie interstelară, pasagerii, după ce se trezesc din criogenie, întră direct în lumea lui Jim și a Aurorei, o lume cu vegetație luxuriantă și atmosferă de perpetuă vacanță.
Deci, filmul se termină cu happy - end. Ea și-a terminat romanul, el a avut-o alături până la sfârșit.
Nu au avut copii și nici nepoți în caz că vreți sa știți. Și nici alte animale de companie în afara de miniaspiratoarele alea.
