Toamnă veselă

Calul meu roib trece rușinos printre ierburi.
Din apele repezi sar libelule albastre.
Aburit, pământul se clatină sub copitele- i aurii
Urșii cască îndelung,
În urmă- i frunzele se înroșesc și cad, palide urme ale unui cântec trist.

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 27

 

La vila unde stau Anna cu Serioja vine în vizită Alecsei Alexandrovici însoțit de un prieten. Medicul i- a recomandat să facă lungi plimbări pe  jos și cu ocazia asta a trecut să îi vadă pe Anna și Serioja și să  lase niște bani.
Anna o așteaptă pe Betsy, vor merge undeva unde cu siguranță este și Vronski.
Capitolul este interesant pentru actori și regizori. Pentru ideea de teatru în teatru. Anna joacă rolul de soție, Alecsei pe cel de soț sau mai bine zis, de tată, Serioja încearcă să înțeleagă de ce taică- su nu- l mai iubește și îi tot spune Tinere. Este interesant ca și scenă cinematografică, îmi amintesc de prim planurile din Tânăr și neliniștit, când personajele erau cu fața spre spectator și nu vorbeau ele, ci mintea le țișnea afară pe buze. Cam așa e aici. Anna zice, cu fața spre spectator și cu spatele spre toate celelalte personaje: - Ce rușine îmi e! Ce mincinoasă sunt! Alecsei Alexandrovici, la fel, spune:- Ce minciună e familia asta! Serioja, și el:- Cine e străinul acesta? E soțul mamei? Și acesta? E tatăl meu?
Și Anna, cu ochii strălucitori, afectuoasă și grijulie față de Alecsei când stă cu spatele la camera de filmat, când se întoarce cu fața spre noi spune:- Ce om nesuferit! Și ce urechi are! Tolstoi, care o înfundă pe Betsy în trăsura ei frumoasă ne spune și el câte ceva ironic prin vocea lui Alecsei despre prietenele nedespărțite, care își înșeală bărbații în văzul lumii. Într- un fel e enervant pentru baletul asta kierkegaardian dintre etic și estetic.
Aproape că îl auzi, când citești capitolul cum plânge, cu capul pe manuscris, după Levin și vacile lui! 

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 26

                Alecsei Alexandrovici

Tolstoi îi dedică un capitol întreg lui Alecsei Alexandrovici.

Întâi îl trimite la băi, pe urmă îl trimite la munte, în final îl pune să scotocească prin niște sertare imaginare pentru a nimeri un fel de bikini sau niște mini trenulețe, adică sentimentele sale conjugale și paterne.
Caută pe întuneric, caută când cu Lidia Ivanovna, când cu medicul personal, sertarul e când prea mic și burdușit, când prea mare și cam greu de învârtit. În sfârșit, nu prea găsește ce vrea, în el este ceva, dar nu e nici dragostea față de Anna, nici față de Serioja și nici cuvinte potrivite pentru a- și manifesta tristețea, gelozia, disprețul, nemulțumirea. Găsește în schimb prin sertărel cuvinte precum birocrație, Minister, legi, ședințe, consilii, guvernământ, și altele de acest gen.
E nemulțumit, medicul ridică din sprânceană cu mesajul că are și de ce și este sfătuit să aibă grijă. Deci, probabil iar băi, munte, Minister, ședințe, etc.
Anna își petrece timpul la o casă de vacanță aproape de regimentul lui Vronski.  Alecsei Alexandrovici nu înțelege de ce preferă casa din localitatea aceasta și nu Petersburg sau Moscova.

După fluturi

 

   Mr Brasil se uită prin calendarul atârnat pe perete și zice nostalgic: - A venit toamna!
Dorel:- Acoperă- mi inima cu ceva, cu umbra unui surâs sau mai bine cu umbra ta....
Mr Brasil:- Asta să i- o spui ei, nu mie. Și vezi că ai greșit versul! E cu umbra unui cuvânt.
eu:- De ce mie? Adică da, chiar așa, de ce nu și mie?
Mr Brasil:- Ție, pentru că tu te uiți toată ziua după fluturii de varză!
Dorel:- Și nu numai. Și după fluturii de ciuperci. Știu eu!
eu:- De unde știi? Ți- am mărturisit cumva?.
Dorel:- Nu e nevoie. La chestii din astea se pricep mulți.
eu:- Serios? N-am știut.
Dorel:-Ba ai știut, dar te- ai făcut că nu înțelegi.
Mr Brasil:- Da! Ai știut. Și acum știi și că alții au știut.
eu:- Și ce trebuie să fac în viitor? Să nu mă mai uit deloc?
Mr Brasil:- Vezi că e cam vânt afară? Fluturii pe vremea asta nu numai că vin și zboară, dar unii dintre ei ajung, din cauza ta, să creadă că e încă vacanța de vară.
Dorel:- Eu zic că e mai grav! Unii ajung să creadă că e numai primăvară.
eu:- Și după ce să mă uit? După liliecii de noiembrie? După bufnițele de septembrie? După cocostârcii de octombrie?
Mr Brasil:- Te uiți după ce vrei, eu doar te- am anunțat că nu doar fluturii zboară.
Dorel:- Nu tu ai anunțat-o, ci eu!
eu:- Ce mai contează? Mă uit după mamifere și gata!
Dorel:- Vezi că și liliecii sunt mamifere.
eu:- Știu și nu mă mai obosi ziua! Mă duc să- mi fac o cafea.
Mr Brasil și Dorel:- Fă- ne și nouă dacă tot mergi în bucătărie.
eu:- Bine. Vă chem eu în câteva minute.

Alinare

 

    Intră Mr Brasil în camera mea și îmi zice grăbit:- Vezi că e una afară care mă  plictisește. Du-te și stai de vorbă cu ea.
Plec. Stau două minute de vorbă cu ea și intru în sufragerie. Dorel citea ziarul cultural și sublinia cele mai frumoase figuri de stil.
eu:- Vezi că e una afară care mă urmărește. Du- te și dă- i ceva!
Dorel:- Nu  vezi că citesc? Trimite-l pe Mr Brasil!
eu:- Nu, că el m-a trimis!
Dorel:- Păi dacă te- a trimis pe tine, du- te tu! Eu am treabă!
Plec nervoasă și îi zic tipei:- De ce tot te ții după mine, nu vezi că mă plictisești!
Mă întorc în camera mea, la Mahjongul care mă aștepta să- l termin până la artificii.
Vine Mr Brasil  și îmi zice:- Treci în sufragerie!
Mă ridic din fotoliu înainte de artificii și îl văd pe Dorel aruncând scântei din ochii lui miraculoși.
Mr Brasil:- Du-te, Dorel, și alin- o pe aia de pe hol, plânge de sare cămașă de pe ea!
eu:- Serios? Ce a pățit? Când am vorbit eu cu ea era ok.
Mr Brasil:- S- o crezi tu! Mi- a spus că ai jignit- o.
eu:- Când?
Mr Brasil:- Acum câteva minute. Hai, Dorel, du- te și susură- i ceva în ureche! Mă enervează femeile care plâng prostește!
Dorel trântește ziarul pe masă și iese, trântind și ușa după el.
Mă așez pe scaun, derutată.
Mr Brasil:- Hai să vedem ce cuvinte îi plac lui Dorel! Va trebui să ne împăcăm cu el.
După 5 minute intră Dorel.
eu:- Gata? Așa repede?!
Dorel:- Păi ce crezi că eu îmi pierd vremea? Am întrebat- o două chestii și s- a oprit din plâns.
eu:- Ce ai intrebat-o? Zi și mie să știu pe viitor.
Dorel:- Am intrebat-o dacă și morcovii sunt dicotiledonate.
Mr Brasil:- Și a doua?
A doua a fost mai agresivă. Am întrebat- o dacă noaptea poartă chiloți.
Râdem toți trei.
eu:- Ti- a răspuns la vreuna?
Dorel: :- Numai la prima. Pe urmă a plecat. Ați auzit bufnitura de adineaori? Trântise ușa! Nu- i frumos când vii în vizită la cineva să trântești ușa!
Mr Brasil:- Da, sunt de acord cu tine.