Mr Brasil se uită prin calendarul atârnat pe perete și zice nostalgic: - A venit toamna!
Dorel:- Acoperă- mi inima cu ceva, cu umbra unui surâs sau mai bine cu umbra ta....
Mr Brasil:- Asta să i- o spui ei, nu mie. Și vezi că ai greșit versul! E cu umbra unui cuvânt.
eu:- De ce mie? Adică da, chiar așa, de ce nu și mie?
Mr Brasil:- Ție, pentru că tu te uiți toată ziua după fluturii de varză!
Dorel:- Și nu numai. Și după fluturii de ciuperci. Știu eu!
eu:- De unde știi? Ți- am mărturisit cumva?.
Dorel:- Nu e nevoie. La chestii din astea se pricep mulți.
eu:- Serios? N-am știut.
Dorel:- Ba ai știut, dar te- ai făcut că nu înțelegi.
Mr Brasil:- Da! Ai știut. Și acum știi și că alții au știut.
eu:- Și ce trebuie să fac în viitor? Să nu mă mai uit deloc?
Mr Brasil:- Vezi că e cam vânt afară? Fluturii pe vremea asta nu numai că vin și zboară, dar unii dintre ei ajung, din cauza ta, să creadă că e încă vacanța de vară.
Dorel:- Eu zic că e mai grav! Unii ajung să creadă că e numai primăvară.
eu:- Și după ce să mă uit? După liliecii de noiembrie? După bufnițele de septembrie? După cocostârcii de octombrie?
Mr Brasil:- Te uiți după ce vrei, eu doar te- am anunțat că nu doar fluturii zboară.
Dorel:- Nu tu ai anunțat-o, ci eu!
eu:- Ce mai contează? Mă uit după mamifere și gata!
Dorel:- Vezi că și liliecii sunt mamifere.
eu:- Știu și nu mă mai obosi ziua! Mă duc să- mi fac o cafea.
Mr Brasil și Dorel:- Fă- ne și nouă dacă tot mergi în bucătărie.
eu:- Bine. Vă chem eu în câteva minute.
