În mod normal, ar trebui să zic:- Sunt sătulă de mere pădurețe, dar de fapt sunt nesătulă.
Visez
Sunt îndrăgostită de un oraș, nu de un om. Câțiva ani, cam 5 sunt in confuzia îndrăgostirii. Este orașul acesta al studenției în sens absolut, sau îl iubesc pentru că am un prieten relativ fidel cu care mă plimb prin el?
Mă prind pe la sfârșitul facultății că nu el este cel care îmi agreează gustul, ci altul care îmi acceptă nu doar poftele sălbatice de urcat în copaci, inventat mâncăruri cu ingrediente greu de impus comerțului tranziției, cum ar fi dulceața de dude sau perdelele din castane și ciupercile de copaci.
Sunt în delir in miez de iarna când în fața ochilor mei se desfășoară un decor natural cu brazi până la cer acoperiti de zăpadă și în mijlocul lacului înghețat rasare pofta de patinat. Aici băiatul cu care sunt cuplată mă înțelege.
Sunt îmbătată de amenințarea incendiilor care scânteiază din fiecare frunză și de cheful de dans, de țipăt, de vorbit aiurea ore in sir despre filosofie și poezie, aici sunt doar eu, indiferent de însoțitorul care îmi apără dreapta. Păcat că nu am scris, dansat și pictat. Are și apărătorul dreptei limita lui personală.
Sunt șocată de faptul că orice vietate se împerechează. E ceva normal, dar mi se pare plictisitor faptul ca în loc să văd un fluture sau un melc văd doi . Nu înțeleg de ce e ceva interesant. Nu simt emoție, nu simt dorința, nu simt atracție fata de omul cu care privesc natura ca un savant prin microscop. Mi se pare interesant insa un cioban tânăr și frumos cu o turmă de oi. Poate ar fi trebuit în ziua aia sa fug de lângă savant și sa îmi petrec ziua cu ciobanul. Sau poate ar fi trebuit să -l părăsesc atunci pentru totdeauna pe savant și să plec pe partea cealaltă a dealului, descoperind alți oameni, poate chinezi sau japonezi, cum am citit într-un roman de Murakami. Treci dealu și ești nu în alt sat, ci în alt stat. De aici dezvoltarea fara precedent a aparatelor de zbor în vremea elaborării ontologiei culturii a lui Blaga despre spațiul mioritic.
In ziua aia cu fluturii și melcii încep să mă aștept că relația mea se va termina.
Ne întoarcem spre camine stresați. Ne certăm din orice, de la cărți, oameni, situații.
Nu îmi mai place de el, nu îi mai place de mine.
