Șalupele lui Dorel
Dorel si Mr Brasil jucau șah.
Eu studiam partide celebre.
Deodată, Dorel, fix când era să dea un mat de zile mari, se ridică brusc:
- Trebuie să plec, să mut șalupele!
- Ce șalupe? întrebarăm cu absolut toate cuvintele, în aceeași ordine și în același timp eu și Mr Brasil.
Dorel: - Sunt câteva șalupe la țărm si trebuie mutate pentru că începe să crească luna!
Mr. Brasil: - Și ce treabă ai tu? Tot te bagi în chestii unde nu- ți fierbe oala, ba să numeri gânsacii, ba să pescuiești balene! Nu e asta treaba ta! Treci să terminăm partida!
Dorel se așeză, dar bombănind. Eu mi- am dat seama că există o criză de libertate vis- a- vis de o criză de autoritate și atunci m- am hotărât să le fac băieților un coktail din fructe exotice și vodkă. După ce a devenit complet omogenizat și în același timp translucid, am început să glumim pe seama șalupelor care se vor uda fără Dorel.
După amiază, Mr Brasil a vrut să se plimbe pe promenadă și să își etaleze noua pălărie de paie. Eu m- am afundat în lectură. Mi- am scos din minte povestea cu șalupele după ce am luat și eu o gură de coktail. Lectura curgea, caracterele îmi erau clare, reținusem numele mai tuturor personajelor, doar două pagini le- am recitit, iar intriga îmi era perfect evidențiată.
Așa a trecut după amiaza, așa a venit seara. La un moment dat, mi- am dat seama că mi- e foame. M- am ridicat din fotoliu și am intrat în bucătărie. Dorel, înfășurat într- un prosop mare și cu o ceașcă aburindă de ceai încerca să își controleze tremuratul din toate incheieturile.
eu: - Ce-i cu tine? Ai răcit?
Dorel: - Nu, am fost în port.
eu, râzînd: - Să muți șalupele?
Dorel: - Da!
eu: - Singur?
Dorel:- Nu, am mai chemat vreo 20 de băieți, am pus umărul toți.
eu: - A fost greu?
Dorel: - Nu, majoritatea erau proprietarii lor, o cheie în contact și gata! Plaja liberă!
eu: - Și de ce ești așa ud și obosit? De ce tremuri?
Dorel: - Luna era plină, dar știi cum? N-am văzut în viața mea așa ceva! Eminescu și toți arabii la un loc nu știu dacă ar putea sa o descrie cum am văzut-o eu! Parcă era cea mai frumoasă făptură, cea mai nebună și cea mai criminală. Îmi venea să mă urc pe o scară invizibilă și să culeg fructul ăla portocaliu și zemos și să- l împart! N- am mai rezistat! Ne- am dezbrăcat și am făcut baie în mare înfășurați în lumina ei alburie până am simțit că o luăm razna!
eu: Așa, deci! Ai văzut și tu cum e!
Mr. Brasil, din dormitorul lui: - Mai încet, vă rog! Mă chinui să adorm. Visam că mă hipnotizează un lup cu niște ochi verzi de piccolo! M-ați trezit din vis!...Acum trebui să mă conectez din nou la el!
Eu am stat cu Dorel și am sporovăit până a redevenit Dorelul de dinainte de șalupe și apoi am plecat la culcare.
