Mr Brasil vine și îmi pune o sacoșă plină pe masă exact când încercam să tai cu o foarfecă în mod egal niște fire de ceapă și leuștean.
- Ce faci aici? Pierzi vremea!? Hai, treci la treabă, vom avea oaspeți la masă!
eu: - Serios? Pe cine?
Mr. Brasil:- Diplomați venezueleni!
Dorel citea presa culturală într- un colț pe scăunel.
- Și ce vrei să facem?
Mr. Brasil:- Ce vă taie capul, dar să arate bine coloristic.
Dorel:- Hai să căutăm pe net niște rețete cu specific național!
Mr.Brasil:- Caută tu, dar pe ea lăsat-o să facă mâncare.
M-am înhămat cu șorțul și tacâmurile de lemn și am reușit să creez o supă delicioasă cu bambuși, piersici crude și cartofi roșii. Am folosit și verdețurile tăiate perfect cu foarfeca, noul meu hobby.
Nici nu am terminat bine să pun supa în supieră și pastele cu vinete, ardei, ceapa egală în farfurii, că au și năvălit trei mariacchi afumați și exuberanți cu mandolinele atârnate pe umăr.
Ne- au salutat politicos, au mâncat politicos, au admirat ceapa perfect tăiată și au jucat cu Dorel un joculeț de strategie pe telefoane.
La plecare mi- au făcut o dedicație:
- I miss you soo much every night!
Așa repede! m- am gândit eu, dar nu am zis cu voce tare.
Unul dintre ei mi-a lăsat și versurile însoțite de o ecuație: x-2= -1.
Mi- a venit să alerg după el!
