O zi obișnuită a familiei Karenin.
Alexei Alexandrovici, soțul Annei are rutina lui imperturbabilă, drum la Minister, cină cu soția, oaspeți oficiali, o scurtă discuție confesivă cu Anna, câteva pagini dintr- un roman la modă. Discuția cu soția are câteva puncte pe ordinea de zi, la fel de imperturbabile- efectul acțiunilor sale politice asupra nobililor din capitală și opinii asupra artei, domeniu pentru care nu are nici talent și nici curiozitate, dar are opinii.
Anna încearcă să reintre în rutina vieții de familie, aproape cu naturalețea unei mari actrițe comice*, personajul și persoana sunt două lucruri diferite, personajul a învins persoana, nu mai simte că îi tremura sufletul în fața amintirii lui Vronsky și poate să fie din nou o soție fidelă, înțelegătoare, o companioană dedicată soțului. Sunt două remarci interesante în roman care ne anticipează dezastrul:
1. Anna își amintește că Alexei Alexandrovici nu simte gelozie când este admirată de alți bărbați. Adică transformă ideea de gelozie în ideea de maniere elegante, stăpânire de sine, calm, control al emoțiilor, etc.
2. Anna observă că Alexei are urechi.:))
2.1. Anna se gândește că i se văd urechile fiindcă s-a tuns.
Cred că lui Alexei începe să îi fie frică de Anna. Inconștient, bineînțeles, orice frică e inconștientă, animalică. Însă Tolstoi ne dă de înțeles că Annei nu îi mai place prea tare fizic de Karenin. Ce poate face sărmanul Karenin în fața judecății estetice? Mai ales că Anna se pricepe la modă!
*Comicul Annei vine din statutul de femeie căsătorită. Bergson spune că orice acțiune comică are în ea un fel de mecanicitate goală. În acest sens Anna este comică, în acest sens Alexei Alexandrovici este comic. Îndrăgosttindu-se de Vronski, Anna părăsește acest rol comic și se transformă într- un personaj tragic. Alexei rămâne comic, dar nu un comic de caracter și nici de limbaj, ci de situație. E un fel de Trahanache, dacă l- aș compara cu un personaj caragialesc. Atunci când face peselecția pentru rolul principal masculin, Anna îl elimina pe Alexei. În piesa de teatru în care ea va fi juna primă*, junele prim nu va fi soțul ei, pentru că personajele principale ale unei tragedii trebuie să fie frumoase pe interior, cel puțin.
** Jună primă cred că este mai curând un mod de a numi un personaj comic, nu tragic.
