Lumea familiară a lui Vronski
Este ultimul capitol al părții întâi. În apartamentul său din Moscova, pe Vronski îl frecventează mai mulți bărbați și femei tinere din înalta societate, unii căsătoriți, alții nu. Toți însă sunt superficiali vis- a -vis de valorile familiei tradiționale, fidelitate, sacrificiu, onoare. Tolstoi spune că Vronski îi consideră nătărăi pe bărbații care cred că trebuie să ai o singură femeie toată viața.
Întors acasă, găsește apartamentul plin de tineri, care sporovăiesc vrute și nevrute în jurul unui cafetiere noi. Sunt sofisticați, eleganți, franțuziți și plini de spețe. Trage de el să pară bine dispus.
În timp ce face duș, prietenul său îi povestește despre un cunoscut care își cumpărase o cască nouă și nu vroia să o dea în ruptul capului jos, nici în fața ducesei măcar, pentru că era burdușită cu bomboane și alte dulcegării. Vronski râde cu toți dinții lui splendizi și își schimbă dispoziția.
Cititorul simte că, la fel ca și Anna, și Vronski se străduiește să fie același de dinaintea întâlnirii dintre ei. Deocamdată reușește. Nimeni nu îi bate niciun apropo, nu se pomenește deloc numele Annei în jurul lui, deși ar fi vrut să-l audă.
Cam asta e situația la finalul primei părți. Lumea pare fără modificări vizibile, Anna e cu familia, Vronski e în mijlocul lumii lui frivole, strălucitoare și oarecum dandy, e întreg și își mișcă exteriorul superb înfășurat în prosop prin fața tuturor cititorilor romanului.
