Despre cele două căderi ale lui Vronski
Capitolul este despre bani și oarecum și despre iubire.
De cinci ori pe an, Vronski face o analiză completă a situației lui financiare, sau cum spune Tolstoi, își face socotelile, adică își calculează bugetul trimestrial. Și la Vronski, intervalul de timp trimestrial este de două luni și o săptămână. Între aceste două luni și ceva, el își face ordine în hârtii. E un om care are venituri din două surse, nu trei ca fratele său. Are banii lui, solda care, teoretic e mărișoară, practic nu chiar. Are o sumă bunicică din moștenirea mamei, dar ea e dependentă de starea de bine a mamei. Iar noi știm că relația cu Anna îi crează mamei lui Vronski o indispoziție, mai ales socială, deci Vronski nu mai primește bani de la ea. Datoriile lui sunt de 6000 de ruble, iar veniturile de 1800, ceea ce îl face în finalul organizării socotelilor pe trei coloane să se decidă să împrumute 10000 de ruble de la un cămătar.
Cea mai mare parte a cheltuielilor au avut legătură cu Frou Frou și cursa de cai. A cumpărat un cal, a plătit pentru antrenarea și întreținerea lui (furaje, apă, harnașamente, taxă de participare, etc.), a făcut un gest de omenie dând o sumă mare unui cartofor trișor care îl înșelase pe prietenul său la joc, este nevoit să plătească și hotelul costisitor pentru că așa impune împăratul și automat, și generalul. Un fine, așa cum observă și servitorul lui, Vronski e apatic. Bine, așa e mereu când e vorba de socoteli, dar parcă acum e mai apatic decât de obicei. Pe acest fond de nemulțumire vine scrisoarea Annei, care îi cere să se întâlnească, într- un moment decisiv pentru situația ei socială. Primește bineînțeles și scrisoarea de la Betsy prin care îl invită la prânz, la crochet. Vronski aruncă toate scrisorile în foc și cade pe gânduri.
