Acest capitol, la fel ca anterioarele două se leagă de următorul, ca în 1001 de nopți.
În prima parte a capitolul sunt prezentate cele 3 cercuri frecventate de Anna prin căsătoria cu Alexei Alexandrovici. Un cerc al politicienilor, altul al moraliștilor și al treilea, al boemilor. Toate trei erau formate din nobili de vârste și condiții sociale diferite, se pare totuși că în al treilea erau cei tineri și bogați, în al doilea cei bătrâni și foarte bogați, iar în primul cei influenți și cu diverse feluri de sărăcie.
Înainte să îl cunoască pe Vronski, Anna le frecventase împreună cu Alexei pe primele două, mai apropiate de averea și slujba soțului, dar după venirea de la Moscova, îl evită și pe Alexei, și cercurile lui preferate, unde divă era o fundamentalistă creștină, bătrână și urâtă, prințesa Tverskaia. Anna nu îi mai putea suferi ipocrizia. Mergea însă des însoțită de Betsy, verișoară a lui Vronski, la evenimente unde venea și Vronski, iar când, fie unul, fie altul dintre ei lipsea, suferința celuilalt devenea aproape transparentă, cel puțin pentru Betsy.
Aflăm din capitol că Vronski se străduiește să împace doi bărbați pe cale să se dueleze din motive de onoare. Betsy îl convinge pe Vronski sa îi povestească întreaga situație.
Pasiunea lui Vronski pentru Anna este asimptotică, iar a Annei pentru Vronski este punctuală, prin ochii ei se aprind și se sting steluțe de bucurie în funcție de tangenta lui Vronski cu existența ei.
Am și o opinie de scris aici. Ori pe Tolstoi îl dureau măselele, ori copiilor lui i se schimbau dinții de stă cu ochii pe dantura lui Vronski. De două ori în acest minuscul capitol menționează că avea niste dinți superbi. E, cred, a patra oară când citesc asta în roman. Mai am vreo 800 de pagini în varianta electronică, oare va mai apărea acest detaliu cabalin?
