Anna Karenina, Partea a doua, Capitolul 29

Adevăr și Minciună 

Să nu ne lăsăm copleșiți de minciună, spune Anna Karenina în capitolele anterioare, dar nici de Adevăr, replică Aleksei Alexandrovici!

 Capitolul revine la cursa lui Vronski din perspectiva Annei. Anna observă accidentul lui Frou Frou și țipă! E șocată, speriată, îngrijorată, îngrozită. Se ridică de mai multe ori, gata să sară peste mulțime, peste Aleksei, peste toți spectatorii și călăreții, vii sau morți, binoclul este un obiect necesar la cursele lungi, dar inutil când inima conduce ochii si mâna. Anna este înnebunită la gândul că Vronski ar fi putut păți ceva, Aleksei îi oferă franțuzește sprijin, pe care îl acceptă când situația capătă o oarecare claritate. Călărețul nu a pățit nimic, însă calul e accidentat mortal. Plânsul ei, suferința din spatele evantaiului îl umanizează pe Aleksei. Nu se mai poate face nimic, dar minimele aparențe trebuie salvate, ceea ce îi face pe amândoi să devină, pe drumul până la trăsură, personaje mecanice. Aleksei sporovăiește fleacuri cu tot felul de neaveniți, Anna e ca o păpușă de porțelan cu capul spart. Se târăsc amândoi spre casă și Aleksei, după declarația ei pătimașă ca îl iubește doar pe Vronski, trântit fix în față, Aleksei cu bruma de demnitate rămasă îi spune că vor clarifica situația lor conjugală în viitor. 

După plecarea lui Aleksei, Anna spune sec, lucid și cu o voce de om periculos : - Bine că am scăpat de el! 

Sau ceva de genul…. 

Nu e ușor să deschizi tainițele inimii, dar nici să le închizi nu e ușor. 

Anna își amintește frumusețea lui Vronski, lumina care îl înconjoară și sufletul ei tulburat respiră aer curat! 

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 28

 Rațiunea minții și a inimii

  Capitolul reia un eveniment pe care 

l- am povestit anterior, dar nu din perspectiva personajului concurent, Vronski( care o călărește pe Frou Frou), ci din cea a personajului spectator.

Aleksei vine la curse, unde Anna și prințesa Betsy Tverskaia, însoțite de Stiva, fratele Annei, ajunseseră deja.
Se apropie timid de grupul unde e soția sa și, ca de obicei, fără să fie pasionat nici de cai, nici de călăreți și nici de curse, are opinii culturale pe care le discută cu un ofițer, celebru pentru inteligența și cultura lui. Și am uitat să spun, în capitolele anterioare, Aleksei fusese vizitat de un diplomat chinez, deasemenea, un om cu o mare inteligență și cultură. Deducem că nu este un om obișnuit, cel puțin ca receptor al comunicării spirituale.
Annei nu îi place de el, o enervează comentariile lui, i se par poleiala care ascund un caracter slab și un ego exacerbat. Nu îi place lipsa pasiunii religioase, familiale și filiale. Vorbește non- stop și cu cât vocea lui este mai răsunătoare, cu atât binoclul ei este ațintit asupra lui Vronski și iepei lui.
Lui Aleksei îi închide gura un singur comentariu, cel despre frumusețea lui Vronski.
Începe  concursul și aflăm că de obicei, la curse,  mai mult de jumătate din concurenți fie se accidentează, fie își pierd viața, ei sau caii lor. Această cursă are 17 participanți. 

Aleksei face un comentariu referitor la istorie și apreciază că este o dovadă de progres istoric cursele de cai, față de întrecerile violente din antichitate și evul mediu. Betsy promite să nu mai participe niciodată la o asemenea dovadă de progres. Anna nu comentează aproape deloc.
Capitolul se încheie cu precizarea lui Tolstoi că împăratul este nemulțumit de felul cum s- a desfășurat concursul de echitație și cu îngrijorarea întregii curți vis- a- vis de nemulțumirea împăratului. Interesant!

Curbe apreciate unanim

 

Merg cu Dorel și Mr Brasil la plajă.
Suntem toți trei veseli.
Când coborâm din mașină, Mr Brasil îmi spune:

 - Văd că te pricepi la curbe!
Dorel:- Da, și mie mi- a plăcut!
eu:- I Love You, my Pusycat! I Like You, my TIGER!

Toamnă veselă

Calul meu roib trece rușinos printre ierburi.
Din apele repezi sar libelule albastre.
Aburit, pământul se clatină sub copitele- i aurii
Urșii cască îndelung,
În urmă- i frunzele se înroșesc și cad, palide urme ale unui cântec trist.

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 27

 

La vila unde stau Anna cu Serioja vine în vizită Alecsei Alexandrovici însoțit de un prieten. Medicul i- a recomandat să facă lungi plimbări pe  jos și cu ocazia asta a trecut să îi vadă pe Anna și Serioja și să  lase niște bani.
Anna o așteaptă pe Betsy, vor merge undeva unde cu siguranță este și Vronski.
Capitolul este interesant pentru actori și regizori. Pentru ideea de teatru în teatru. Anna joacă rolul de soție, Alecsei pe cel de soț sau mai bine zis, de tată, Serioja încearcă să înțeleagă de ce taică- su nu- l mai iubește și îi tot spune Tinere. Este interesant ca și scenă cinematografică, îmi amintesc de prim planurile din Tânăr și neliniștit, când personajele erau cu fața spre spectator și nu vorbeau ele, ci mintea le țișnea afară pe buze. Cam așa e aici. Anna zice, cu fața spre spectator și cu spatele spre toate celelalte personaje: - Ce rușine îmi e! Ce mincinoasă sunt! Alecsei Alexandrovici, la fel, spune:- Ce minciună e familia asta! Serioja, și el:- Cine e străinul acesta? E soțul mamei? Și acesta? E tatăl meu?
Și Anna, cu ochii strălucitori, afectuoasă și grijulie față de Alecsei când stă cu spatele la camera de filmat, când se întoarce cu fața spre noi spune:- Ce om nesuferit! Și ce urechi are! Tolstoi, care o înfundă pe Betsy în trăsura ei frumoasă ne spune și el câte ceva ironic prin vocea lui Alecsei despre prietenele nedespărțite, care își înșeală bărbații în văzul lumii. Într- un fel e enervant pentru baletul asta kierkegaardian dintre etic și estetic.
Aproape că îl auzi, când citești capitolul cum plânge, cu capul pe manuscris, după Levin și vacile lui! 

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 26

                Alecsei Alexandrovici

Tolstoi îi dedică un capitol întreg lui Alecsei Alexandrovici.

Întâi îl trimite la băi, pe urmă îl trimite la munte, în final îl pune să scotocească prin niște sertare imaginare pentru a nimeri un fel de bikini sau niște mini trenulețe, adică sentimentele sale conjugale și paterne.
Caută pe întuneric, caută când cu Lidia Ivanovna, când cu medicul personal, sertarul e când prea mic și burdușit, când prea mare și cam greu de învârtit. În sfârșit, nu prea găsește ce vrea, în el este ceva, dar nu e nici dragostea față de Anna, nici față de Serioja și nici cuvinte potrivite pentru a- și manifesta tristețea, gelozia, disprețul, nemulțumirea. Găsește în schimb prin sertărel cuvinte precum birocrație, Minister, legi, ședințe, consilii, guvernământ, și altele de acest gen.
E nemulțumit, medicul ridică din sprânceană cu mesajul că are și de ce și este sfătuit să aibă grijă. Deci, probabil iar băi, munte, Minister, ședințe, etc.
Anna își petrece timpul la o casă de vacanță aproape de regimentul lui Vronski.  Alecsei Alexandrovici nu înțelege de ce preferă casa din localitatea aceasta și nu Petersburg sau Moscova.

După fluturi

 

   Mr Brasil se uită prin calendarul atârnat pe perete și zice nostalgic: - A venit toamna!
Dorel:- Acoperă- mi inima cu ceva, cu umbra unui surâs sau mai bine cu umbra ta....
Mr Brasil:- Asta să i- o spui ei, nu mie. Și vezi că ai greșit versul! E cu umbra unui cuvânt.
eu:- De ce mie? Adică da, chiar așa, de ce nu și mie?
Mr Brasil:- Ție, pentru că tu te uiți toată ziua după fluturii de varză!
Dorel:- Și nu numai. Și după fluturii de ciuperci. Știu eu!
eu:- De unde știi? Ți- am mărturisit cumva?.
Dorel:- Nu e nevoie. La chestii din astea se pricep mulți.
eu:- Serios? N-am știut.
Dorel:- Ba ai știut, dar te- ai făcut că nu înțelegi.
Mr Brasil:- Da! Ai știut. Și acum știi și că alții au știut.
eu:- Și ce trebuie să fac în viitor? Să nu mă mai uit deloc?
Mr Brasil:- Vezi că e cam vânt afară? Fluturii pe vremea asta nu numai că vin și zboară, dar unii dintre ei ajung, din cauza ta, să creadă că e încă vacanța de vară.
Dorel:- Eu zic că e mai grav! Unii ajung să creadă că e numai primăvară.
eu:- Și după ce să mă uit? După liliecii de noiembrie? După bufnițele de septembrie? După cocostârcii de octombrie?
Mr Brasil:- Te uiți după ce vrei, eu doar te- am anunțat că nu doar fluturii zboară.
Dorel:- Nu tu ai anunțat-o, ci eu!
eu:- Ce mai contează? Mă uit după mamifere și gata!
Dorel:- Vezi că și liliecii sunt mamifere.
eu:- Știu și nu mă mai obosi ziua! Mă duc să- mi fac o cafea.
Mr Brasil și Dorel:- Fă- ne și nouă dacă tot mergi în bucătărie.
eu:- Bine. Vă chem eu în câteva minute.

Alinare

 

    Intră Mr Brasil în camera mea și îmi zice grăbit:- Vezi că e una afară care mă  plictisește. Du- te și stai de vorbă cu ea.
Plec. Stau două minute de vorbă cu ea și intru în sufragerie. Dorel citea ziarul cultural și sublinia cele mai frumoase figuri de stil.
eu:- Vezi că e una afară care mă urmărește. Du- te și dă- i ceva!
Dorel:- Nu  vezi că citesc? Trimite- l pe Mr Brasil!
eu:- Nu, că el m- a trimis!
Dorel:- Păi dacă te- a trimis pe tine, du- te tu! Eu am treabă!
Plec nervoasă și îi zic tipei:- De ce tot te ții după mine, nu vezi că mă plictisești!
Mă întorc în camera mea, la Mahjongul care mă aștepta să- l termin până la artificii.
Vine Mr Brasil și îmi zice:- Treci în sufragerie!
Mă ridic din fotoliu înainte de artificii și îl văd pe Dorel aruncând scântei din ochii lui miraculoși.
Mr Brasil:- Du-te, Dorel, și alin- o pe aia de pe hol, plânge de sare cămașă de pe ea!
eu:- Serios? Ce a pățit? Când am vorbit eu cu ea era ok.
Mr Brasil:- S- o crezi tu! Mi- a spus că ai jignit- o.
eu:- Când?
Mr Brasil:- Acum câteva minute. Hai, Dorel, du- te și susură- i ceva în ureche! Mă enervează femeile care plâng prostește!
Dorel trântește ziarul pe masă și iese, trântind și ușa după el.
Mă așez pe scaun, derutată.
Mr Brasil:- Hai să vedem ce cuvinte îi plac lui Dorel! Va trebui să ne împăcăm cu el.
După 5 minute intră Dorel.
eu:- Gata? Așa repede?!
Dorel:- Păi ce crezi că eu îmi pierd vremea? Am întrebat- o două chestii și s- a oprit din plâns.
eu:- Ce ai întrebat- o? Zi și mie să știu pe viitor.
Dorel:- Am întrebat- o dacă și morcovii sunt dicotiledonate.
Mr Brasil:- Și a doua?
A doua a fost mai agresivă. Am întrebat- o dacă noaptea poartă chiloți.
Râdem toți trei.
eu:- Ti- a răspuns la vreuna?
Dorel: :- Numai la prima. Pe urmă a plecat. Ați auzit bufnitura de adineaori? Trântise ușa! Nu- i frumos când vii în vizită la cineva să trântești ușa!
Mr Brasil:- Da, sunt de acord cu tine.

Test cu întrebări capcană

 

Vine Mr Brasil în bucătărie și mă vede că deșurubez coada de la încă o tigaie.
- Mi se pare mie, sau ai chef de încă o povestire polițistă?
eu: - Nu, mă pregătesc să continui testul de personalitate.
Dorel, de pe scăunel, care ținea în brațe geanta de scule și mă urmărea atent cum schimbam șurubelnițele în viteză:-  E un test greu, cu întrebări capcană.
Mr Brasil:- Așa- s testele astea. Dar ce legătură are cu tigaia?
eu:- Niciuna. Dar mă ajută să înțeleg mintea psihologilor.
Mr Brasil:- Pai ei trebuie să înțeleagă mintea ta, nu tu pe a lor. Hai să te ajut!
Dorel:- Da, lasă- l, e mai experimentat decât tine în colaborarea cu un psiholog bărbat.
Mr Brasil:- La ce întrebare ai ajuns?
eu:- La întrebarea despre locul din stânga.
Mr Brasil:- Hai, spune-o!
Dorel luă chestionarul de pe masă și mi- l dădu.
eu, cu voce tare:- Dacă vă aflați în poziția șoferului și puneți din greșeală mâna pe genunchiul pasagerului din dreapta ce faceți?
Și urmează 2 variante:
a. Măriți viteza și
b. Micșorați viteza.
Aici nu știu ce să răspund, nu am carnet.
Mr Brasil:- Răspunzi cu b. Psihologilor nu le place viteza, te vor considera nevrotică.
Dorel:- Sau psihotică, depinde de vârstă.
eu:- Vezi că e greu!
Mr. Brasil:- Aici nu gândești, răspunzi instinctiv.
eu:- Și dacă nu știu?
Mr Brasil:- Toată lumea știe. Mai ales că acum mașinile sunt automatizate, nu mai au schimbător manual, ci electronic, apeși pe un buton și gata, treci dintr- o viteză în alta. Mai ai întrebări?
Dorel:- Ohoho!
eu:- Dacă ești la piscină și o doamnă îți cere să o dai cu ulei autobronzant ce faci?
a. O dai și fugi repede de tentația de a te da și tu.
b. Te dai numai pe tine și fugi de tentația de a o da și pe ea.
Nici aici nu știu cum să răspund. Nu am trecut prin așa ceva
Dorel:- Eu zic să încercuiești a. Așa e legal.
Mr. Brasil:- Nu, asta e o întrebare capcană, încercuiești tot b.
Dorel:- Cum? E absurd!
eu:- Serios? E absurd?!
Mr Brasil:- Nu, nu e absurd, e normal.
eu:- Bine, merci.
Dorel:- Unde te duci? Vin și eu!
Mr Brasil: - Nu, stai cu ea. Ajut- o și unde nu știe, pui opinia ta. Mă duc să iau două tigăi. Poate facem mâine niște gogoșele.
Dorel:- Mmmm

Anna Karenina, Partea a doua, Capitolul 25

 

Concursul de echitație începea din fața pavilionului imperial și se încheia tot acolo.
Obstacolele erau în număr de 9 și includeau un pârâu, șanțuri, delușoare de pământ, garduri urmate de  șanțuri și un râu.
A fost nevoie de patru starturi diferite pentru ca toți caii să pornească în același timp.
În fața lui Vronski sunt ofițerii care îi călăresc pe Gladiator și Diana, Frou Frou reușește să treacă de primul obstacol fără să se lovească de nici unul dintre ei.
Așa trecu pârâul. Aici abandonă Diana.
Al doilea obstacol era un gard de lemn, aflat în fața pavilionului imperial, Frou Frou îl depăși, dar atinse cu copita ulucile.
Gladiator, care păstrase distanța de un metru în fața iepei lui Vronski, ajunse la o distanță puțin mai mică. Un bulgăre de pământ îl lovi pe Vronski, plecată din copita calului advers.
La următorul obstacol, Frou Frou și Vronski empatizează perfect. Iapa lui îl depășește pe Gladiator. Îl împroașcă de noroi pe Mahotin, care nu se supără.  Riscurile acțiunii din concurs!
Vronski este în fruntea cursei, urmează obstacolul bancheta, care este un deal urmat de șanț. Iapa îl depășește, mulțimea aclamă și Vronski este fericit și incantat de feed - back.
Următorul obstacol este tot un șanț. Frou Frou este obosită, iar Vronski din poziția ridicat în șa, se lasă pe spatele calului. În același timp, din spate vine cu viteză Gladiator. Își dă seama că a pierdut empatia, înțelege că a anticipat ceva ce încă nu se produsese și își pune în pericol viața. Atinge cu piciorul pământul și calul lui cade. Îl vede pe Mahotin călărind mult în față, deja în depărtare.
Neânțelegînd situația, Vronski începe să își lovească iapa cu piciorul în pântece, apoi cu cravașa. Calul are spinarea ruptă. Va fi împușcat.
Vronski își dă seama că a pierdut cursa. Își lasă chipiul la pământ și pleacă, ajutat se Iașvin. E nefericit și va fi mult timp. Această zi îi va rămâne în memorie ca  una dintre cele mai sumbre amintiri.  

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 24

Începe cursa lui Vronski și Frou Frou.

Hipodromul este încă mocirlos.

Vronski este stresat și debusolat.

La cursă participă 17 ofițeri cu caii lor. Cel mai periculos este Gladiator. 

Vronski îl evaluează pe furiș și îl compară cu Frou Frou. Cu toate că este un cal frumos și vijelios, calul lui nu este sănătos. Îngrijitorul îl avertizează din nou să fie calm și echilibrat, să îi dea calului încredere și libertate de mișcare, să nu îl stârnească prea tare și să îi lase inițiativa când ajung lângă obstacole.

Din nefericire, chiar la începutul cursei, ofițerul care îl conduce pe Gladiator face intenționat o manevră prin care își apropie calul foarte mult de Vronski și Frou Frou. Iapa se sperie și își deviază direcția, nu cu mult e adevărat.

Hipodromul este plin de lume, oamenii se grupează după cunoștințe și interese. Undeva este și Anna cu Betsy. Prin mulțime, Vronski se întâlnește cu fratele său, care îndrăznește să îi bată un apropou vis- a - vis de relația lui cu Anna, dar Vronski are o grimasă care îi aduce aminte fratelui de, probabil, încăierările din copilărie. Înțelege instantaneu că este mânios și că îl deranjează inoportunitatea oricărui comentariu malițios. Se întâlnește și cu Stiva și stabilește cu el o întâlnire viitoare la Popota regimentului. Pe Stiva îl simpatizează și îi dă de înțeles că este normal ca și partener al surorii lui. Face asta atingându- i  mâneca hainei. Fratele lui Vronski este un bărbat frumos, mai arătos decât Vronski, dar este bețiv. Vronski nu, participă la petrecerile ofițerilor, își ține caracterul în frâu. Vede ceilalți cai, pe unii dintre ofițeri îi știe bine.

Capitolul este dificil de povestit și este interesant pentru că redă o atmosferă tensionată, care rezonează cu tensiunea interioară a eroului principal. Este interesant de lecturat la orele de psihologie și sociologie. Nu am prea mult timp să introduc nume de personaje secundare sau de figuranți, poate o voi face cândva sau nu. Această cursă de cai este descrisă minuțios de Tolstoi și este rezultatul muncii unui scriitor nu doar foarte bun analist al sufletului omenesc (masculin, în special), dar și al unui om, am mai spus odată, cu talent teatral și regizoral. Viziunea autorului despre lume este cea omniprezentă, omniscientă, profetică. Pentru cei care studiază psihologie este interesant pentru precizările pe care Tolstoi le face când vorbește despre memorie, afectivitate, atenție, voință, deprinderi. Știu că pe Freud l- a inspirat și elucidat în câteva privințe și Tolstoi. 

Scurt excurs despre răbdare

 

Vine Mr Brasil în debara și mă vede cum deșurubez coada de la o tigaie.

- Ce faci acolo? mă întreabă

- eu: - Încerc să scap de pornirile instinctive.

Mr Brasil: -  Cum? Transformând tigaia în vătrai? De pornirile instinctive se scapă prin artă și literatură.

eu: - Serios? Există și o continuare?

Intră Dorel:

- Ce faci cu tigaia?

eu: - Încerc să înțeleg arta și literatura.

Dorel: - Nu vreți să mergem la o plimbare?

Mr. Brasil:- Nu, astăzi îmi scrieți câteva fraze despre iubirea unui femei sau bărbat pentru o altă femeie sau bărbat, care se împlinește la bătrânețe.

DoreL: - Nu s- a mai scris pe tema asta? De exemplu, Marquez.

Mr Brasil: - Încercați să nu plagiați. Este interzis să vă folosiți de epidemii ca pretext pentru lipsa de inspirație.

eu: - Putem să ne inspirăm din cinematografie?

Dorel: - Și eu vroiam să întreb același lucru.

Mr Brasil: - Da, chiar este recomandat să folosiți cunoștințe culturale adaptate generațiilor prezente și viitoare...maximum 200 de cuvinte.

Noi: - Bine

Două povestiri despre iubire

autori: eu și Dorel

povestire inspirată de profesorul de dans

        Era odată o femeie bătrână care avea un bărbat cicălitor. Femeia era harnică și tăcută, bărbatului ei însă nu- i tăcea gura toată ziua. Azi așa, mâine așa….au trecut 60 de ani.

Într- o zi, femeia nu a mai rezistat, a luat o tigaie de pe aragaz și i- a dat cu ea în cap.

Bărbatul a murit pe loc din cauza loviturii, iar femeia s- a recăsătorit cu un alt bărbat.

    La început a fost bine, mai apuca să zică și ea câteva opinii, pe urmă bărbatul a prins tupeu și a început ba să o întrerupă, ba să vorbească peste ea, ba să o contrazică până i- a închis gura de tot. Biata femeie, bătrână și bolnavă, șontâcăia prin casă, mută ca un pește. Într- o zi nu a mai răbdat și i- a dat bărbatului cu un vătrai în cap.

După înmormântare s- a recăsătorit cu un alt bărbat. Istoria s- a repetat, dar din fericire pentru amândoi, au făcut o călătorie în Antarctica, i- a prins o furtună și avionul s- a prăbușit. Așa s- a putut împiedica încă o crimă și să umble pe rețelele matrimoniale un criminal deghizat în fostă și viitoare soție.

                                              *******

    A fost odată o fată foarte timidă care s- a îndrăgostit de tocilarul clasei.

El nu era numai tocilarul clasei, ci și președintele Consiliului elevilor, deci un băiat popular, mereu înconjurat de fete drăguțe și de alți băieți sexy.

    Într-o zi, fata cea timidă i- a spus băiatului că îl iubește. El i- a aruncat o privire înțelegătoare și i-a zis:

 - 0, acum nu pot fi cu tine, sunt încurcat cu șefa majoretelor, dar poți să mă aștepți, după ce scap de ea, vom fi împreună. 

Fata cea timidă a început să plângă de bucurie, și- a încuiat ușa la camera ei să nu vadă părinții și a început să- i tricoteze băiatului un frumos pulover de lână.

După șefa majoretelor, băiatul s- a încurcat cu șefa clasei, apoi cu premianta Concursului de Engleză, pe urmă a început Facultatea și cine știe cu câte s- o mai fi încurcat, cert este că a revenit în orașul natal proaspăt însurat. Fata a plâns trei zile și trei nopți, pe urmă a început să meargă cu taxiuri pe rute inaccesibile pietonilor, ca să nu se mai întâlnească niciodată cu el. La un moment dat s- a uitat în oglindă și, constatând că a îmbătrânit, și- a reluat mersul pe jos, convinsă că nici dacă vor da nas în nas, niciunul nu va fi recunoscut de celălalt.

Într- o zi, primește o scrisoare prin care el o invită la Revelion. Se îmbracă frumos, ia cu ea puloverul tricotat în liceu, urcă în taxi și ajunge la el. Cuvintele sunt neputincioase pentru a descrie starea ei de fericire.

La miezul nopții, el despachetează cadoul și din el își iau zborul sute și sute de molii spre lustra cu toate becurile aprinse. Puloverul, ciuruit și prăfuit ca iubirea ei este cel mai drag cadou primit de un bărbat proaspăt divorțat.

Se uită amândoi cu milă la el, apoi femeia prinde curaj, îl ia și- l pune înapoi în punguță, promițându- i un pulover nou. Se îmbrățișează, mănâncă prăjituri și beau șampanie, iar dimineața el o conduce acasă urmăriți de armata de molii, aproape invizibile în lumina răsăritului.

Arabian butterfly

Mânzul care morfolea fluturi nu mă lăsa să- i mângâi coama viorie
Trecea  amiaza de vară  ca urma de amaretto sub saliva ta dulce
Mai înalt și mai cenușiu este anul ce vine, dar oare nu a fost așa mereu de când sunt cu tine?
Cu dor aleargă tălpile mele goale prin via rubinie,
În livada de meri sunt pe crengi mai mulți copii decât ieri și creanga îi ține bine.

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 23

 

Vronski:- Hai să fugim în lume!
Anna:- Nu!
Cam asta e esența capitolului.
Cei doi amanți vorbesc despre un posibil viitor, în care Vronski crede, Anna însă, nu.
Ambii fac judecați etice, comune moralei timpului, vorbesc despre suferință, fericire și iubire. Printre frazele pasionale, de tipul celor spuse de Iisus: Am fost flămând și m- ai săturat, am fost gol și m- ai îmbrăcat, Anna încearcă să- l facă pe Vronski să conștientizeze autoritatea și cinismul lui Karenin, care derivă și din personalitatea lui, dar și din poziția sa politică înaltă.
Pe Vronski nu prea îl afectează importanța socială a lui Karenin, așa cum nu prea îl afectează faptul că Anna e și mamă, nu doar soție.
În mijlocul discuției lor vine Serioja, care stătuse în foișor cu dădaca în timpul ploii, iar Vronski se desparte de Anna, promițându-și unul altuia  să se mai vadă o dată în acea zi.
Vronski pleacă spre hipodrom.

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 22

 

   

  Plouă sau a plouat și s- a stricat hipodromul. Vronski zăbovește puțin cu gândul asupra concursului de cai, dar își mută repede gândul spre Anna. Ajunge acasă la ea, Karenin nu a venit încă, Serioja, fiul Annei a plecat la plimbare, a început ploaia și servitorii sunt în căutarea lui. Anna e singură pe terasă, una paloma blanca, Vronski se apropie timid și fericit de ea, sunt singuri. Serioja, care este instanța etică absolută a relațiilor dintre ei, rătăcește prin ploaie.
Anna îl anunță că este însărcinată. Va avea un copil care este al lui.
Vronski e într- o ceață și mai mare decât era. O iubește, îl enervează și dezgustă toți din jur, începând cu fiul Annei și terminând cu soțul ei. Lumea înconjurătoare devine periculoasă pentru aceasta familie. Ar vrea ca Anna să o încheie complet cu viața ei anterioară și să înceapă o viață nouă alături de el. El ar vrea asta, deocamdată nu și Anna. Îl iubește pe Serioja și nu o deranjează Karenin pentru că nu îi mai dă nicio importanță.

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 21

My Lord,

                       

    Înainte de a pleca spre Anna, Vronski merge și își vizitează calul, iapa englezească îngrijită de un englez. Frou- Frou este cu botniță și este speriată. Din descrierea minuțioasă a calului aflăm că este cu o structură osoasă fragilă, dar de sânge nobil. Între ea și Vronski este o afinitate deosebită, o aceeași natură trece prin amândouă "animalele".
Este și un cal concurent, Gladiator, care pare mai puternic decât Frou - Frou, dar Vronski nu se teme de el și nici de călăreț, un ofițer, Mahotin.
Englezul care îngrijește caii intuiește neliniștea lui Vronski și față de concurs și față de altceva și îi recomandă să fie echilibrat. Deasemenea, îi precizează că în astfel de concursuri cel mai important este să ai pluck (energie și cutezanță). Vronski știe că și el și iapa au aceasta calitate. My lord, spune englezul, să vă păstrați calmul! All right, i' ts all right, spune Vronski.
Dar nu e chiar așa....

Începe să citească în trăsura spre Anna scrisoarea de la mama sa adusă de fratele său și, așa cum se aștepta, tot felul de sfaturi de bun simț, dar care pe Vronski îl enervează. Nu îi place că se bagă cineva în viața lui sentimentală. Aceasta iubire nu e una precum cele din trecut, ci este însăși viața lui.
Își dă seama că este nedrept ca el și Anna să fie expuși oprobriului public, dar și să fie despărțiți. 

Se hotărăște să găsească un loc unde să poată pleca împreună cu Anna și să fie fericiți.

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 20.

 

       Casa lui Vronski este de tip finlandez, este curată și confortabilă. In ea locuiește împreună cu un camarad, Petrițki. 
În casa lui Vronski se întâlnesc ofițerii.
Este perioada de dinaintea concursului cailor, dar este și perioada când Vronski este terminat după Anna. Ofițerii îl cam încolțesc, semn că știu de relația lui, chipurile secretă.
Camaradul lui Vronski este mahmur după beția de ieri noapte și primește sfatul că din  mahmureală se iese cu vodka, apă minerală și lămâie precum și cu murături. Se drege cu o Finlandia sau șampanie, apă minerală și, bomboana de pe tort, un castravete.  Ofițerii fac glume care evidențiază curajul pe timp de pace, cum ar fi: să adormi mort de beat pe acoperiș și să mai fi întreg a doua zi!
Vronski primește o scrisoare adusă insistent de la fratele său care îl anunță că mama sa este supărată la fel de insistent că nu o mai vizitează. În plus, Vronski deduce că scrisoarea conține și alte reproșuri și atenționări cu privire la relația lui scandaloasă. Cicăleală familiei nu îl lasă rece, apropourile colegilor nu trec neobservate, remarca unui ofițer cum că a început să chelească, toate acestea îl fac pe eroul nostru care,  în oglinda lui Tolstoi începe să își piardă din junețe, să își smulgă un zâmbet fără nicio strungăreață.  Ce știți voi, nătărăilor!
E clar pentru toată lumea că Vronski se va vedea cu Anna, e clar pentru toată lumea că nu părul îl lasă pe Vronski, ci înțelepciunea. Vronski fuge, se ascunde, se opune, se lasă purtat de val. Nimeni nu poate face nimic. Încă un nebun fericit pe lume!
Mai sunt și câteva dialoguri despre rase de cai și afaceri, dar le trec într- un îndepărtat plan secundar.

Anna Karenina, Partea a doua, Capitolul 19

Vronski la masă, la popota regimentului

În primul rând, Vronski mănâncă și citește, acesta este un motiv pentru care îmi place suplimentar de el, și eu am făcut așa toată viața, în ciuda certurilor alor mei, nu foarte dure, în ciuda comentariilor străinilor. Până la urmă, când vedeau încăpățânarea mea în a nu lăsa cartea, abandonau.

 Vrosnki citește literatură, este la curent cu noile apariții editoriale, citește un roman franțuzesc la modă. Pe vremea aceea, rușii, mai ales aristocrații ruși, cunoșteau bine limba franceză.

Vronski  are restricții militare referitoare la greutate, nu are voie, conform regulamentului, să se îngrașe. Are greutatea, vârsta, frumusețea și statutul social ideale. Știe, și și le menține. 

Își comandă un biftec și în timp ce îl mănâncă, citește. Îi dau târcoale doi colegi de regiment, se iau de el, ba că e cam greu biftecul, ba că e prea ușor atletul. Nu prea le merge, Vronski își continuă și masa, și cartea.

Vine colegul și prietenul sau, Iașvin, cu care Vronski se înțelege bine și căruia ar putea să îi povestească despre pasiunea lui pentru Anna. Deocamdată tace.

În al doilea rând, pe Vronski îl preocupă cursele de cai, care vor avea loc în după amiaza acelei zile, se fac deja pariuri pe calul câștigător.

În al treilea rând, îl preocupă Anna, pe care nu a mai văzut- o de trei zile, din cauza reîntoarcerii lui Karenin din străinătate.  Caută un pretext să se întâlnească, fie la Betsy, fie la Karenin. Se gândește să folosească evenimentul cursei și să o invite să îi aplaude iapa. 

Cam atât. 

Aflam că militarii joaca biliard, cărți, pariază și se afumă de câte ori se întâlnesc. Cine rezistă la băutură, cine are noroc la poker, cine e cel mai bun droșpitor, cam astea sunt criteriile de evaluare în interiorul comunității ofițerilor. Știm din trecutul romanului, că Vronski este apreciat în special nu pentru poker sau numărul de sticle goale, ci pentru priza la femei.

Anna Karenina Partea a doua Capitolul 18

Tolstoi își amintește că există și un alt bărbat interesant pe lume în afară de Levin, cel pasionat de vaci. Și anume Vronski, tânăr ofițer al regimentului împăratului și care este pasionat de cai.
Regimentul organizează periodic curse de cai cu obstacole și anul acesta Vronski și- a cumpărat și el un cal, o iapă englezească pur- sânge, pe care o antrenează pentru concurs.
Paralel cu aceste ocupații, activitatea militară și cea echitațională, Vronski este cuplat cu Anna. Au o relație pe bune, de aia nici nu prea mai stă prin Moscova. Toată lumea știe, toată lumea comentează, toată lumea e contra.
Vronski e harcea - parcea. Calul englezesc e o încercare de a nu fi complet capturat de Anna, iar egoismul tipic bărbaților frumoși, bogați și populari e cel care deocamdată îl salvează de la destinul lui Werther. Își ascunde cât de mult poate relația, nu discută cu alți bărbați despre ea. Normal că maica- sa și frac- su sunt contra, chit că e vorba de o Karenina, cu bărbatul înfipt puternic în Minister. Maica- sa și din motive de ascensiune socială, Vronski tocmai refuzase un post într- o altă localitate pentru a fi mai aproape de Anna. 

Dar cât de sus poți fi când ești deja sus!

După cum îl caracterizează pe Vronski, se pare că pe Tolstoi îl cam atrăgea mai mult relația Stiva- Levin, decât Anna - Vronski, altfel nu îi ștergea complet chipul sexy din roman. Noroc de Levin că i- a amintit de el!

🕺  XxxX🐎III🐎III🐎II🐎XxxX⏳

O oră de sex

O oră de sex cu șeful mafiei

Personaje 

Dorel

eu

Șeful MAFIEI 

Mr Brasil 

Dorel:- Sunteți în căutarea unei aventuri sau vreți să vă puneți pirostriile?

Șeful MAFIEI:- Vreau o oră cu o femeie la care să mă gândesc încă o oră.

DOREL:- BINE.

Mr Brasil, mie :- Mai ai banana aia în poșetă?

eu:- Arată- i cum se mânâncă o  banană! 

DOREL :- Ai înnebunit, vrei să ne împuște!? 

eu:- Da, viața e mai importantă! Eu zic să apelam la profesioniste sau, după preferințe, la profesioniști. 

Mr Brasil :- În probleme internaționale, nu bagi neaveniți. 

Dorel:- Aici sunt complet de acord. 

eu:- Preferați să filmați sau să fotografiați? 

Șeful MAFIEI :- Nu, sunt camere oricum. Dacă vreau, cer filmarea. 

eu:- Aici vreți? 

Șeful MAFIEI :- Nu, între două  trenuri pe care le- am blocat. Dacă îmi place, dau un telefon și pornesc. Dacă nu, le țin până mâine seară. Mă doare -n cur că se pierd avioane!

MR BRASIL :- Bine, hai! 

Urcăm în avionul lui privat, ajung în tren, la vagonul restaurant, nebunul se  așează la geamul trenului de vis- a- vis, Mr Brasil îmi leagă ochii cu o eșarfă, desfac banana și 

A. Îmi trece prin cap să o mânanc civilizat. E tensiune maximă peste tot în aer. Renunț, primele două guri le iau clasic.

B. Gândul că fiecare minut de întârziere creează noi pericole, mă face să renunț la partea a doua a bananei clasic. O mănânc civilizat.

C. Pun coaja într-o punguță să o arunc la coș. Maximă cultură și civilizație, ce mai vreți.

Mr Brasil îmi scoate eșarfa de la ochi.

Semnalul de pornire se aude simultan de la ambele trenuri, care pleacă așa cum era în manualul de fizică de clasa a 9 a, conform mecanicii clasice newtoniene. Mereu ai impresia că unul stă pe loc. 

Dorel:- Ce frică mi- a fost! Am avut inima cât un purice!

eu:- Mie- mi zici! Și acum tremur!

Mr Brasil :- Hai la o cafea să ne revenim. Numai eu știu cât am umblat după catifeaua asta, zise el, arătând- mi eșarfa.

Plecăm toți trei bucuroși că am scăpat. 

Secretara lui Dorel intră în birou cu lista candidatelor.
Dorel:- Ai terminat preselecția?
Secretara lui Dorel:- Da. Adică nu.
Dorel:- Da sau Nu?
Secretara: - Am terminat.
Dorel:- Cine a câștigat?
Secretara:- ea.
eu:- eu?
Secretara: - Da.
.....….............................................................

După o săptămână

Dorel:- Cum a fost?
eu:- Bine.
Dorel:- Ți-a plăcut.
eu:- Da.
Dorel:- Ți-a ajuns?
eu:- Nu
Dorel:- Mai vrei?
Mr Brasil:- Azi, nu!
eu:- Bine, merci.

Am de dat niște dispoziții

 

Vine Mr Brasil acasă și zice:
-Am de dat niste dispoziții referitoare la combinații
eu:- -Cromatice?
Mr Brasil:- Poți să o iei și așa.
Dorel:- Nu se poate să dau și eu câteva?
Mr Brasil:- Se poate, dar nu până la ziua ta!
eu:- Hai zi, dacă ai inceput!
Mr Brasil:- Sunt dispoziții cu privire la urechi. Le voi enumera cu cifre ca să nu le încurcați ordinea:
1.Dispoziția de a purta urechi de șoarece trebuie să fie albastră. E valabil pentru amândoi.
2. Dispoziția pentru cașcaval e musai efectul și nu cauza! La fel, e valabil pentru amândoi.
3. Dispoziția pentru vechil nu există.
Deci mă scutiți cu ea.
4. Dispoziția este masculină, iar dispozitivul e feminin. Nu vă mai place dispozitivul, vă luați altul! Și asta e valabil pentru amândoi.

Noi:- Ok!

Dialog între scriitor și personaj pe o temă preferată de scriitor

 

Levin:- Hai să mai împădurim niște dealuri!
Levin:- Cu ce?
Tolstoi:- Cu ceva contra defrișării!
                           *****
Tolstoi, în șaretă cu Levin:
Tolstoi:- Îți plac vacile?
Levin:- Sunt niște animale care mă depășesc.
                            ****
Levin și Tolstoi la cafea
Levin:- Iar am căzut!
Tolstoi:- De pe Bibisica?
Levin:- Nu.
Tolstoi:- De pe Ducipal?
Levin:- Nu, la testul psihologic.
Tolstoi:- De ce? Le- ai spus că ești necăsătorit?
Levin:- Da. I-am spus vechilului și m-a încurajat să mai dau o dată.

Tolstoi;- Și dacă n- ai chef?

Levin:- Atunci plec. 

Tolstoi:-Big Like!

Anna Karenina Partea a doua Capitolul 17

 

Cum e să te însoare prietenii

Capitolul acesta continuă celelalte două capitole anterioare.
Este interesant pentru elevii care- l vor citi pentru că pornește de la operațiile gândirii
În primul rând, Tolstoi face distincții:
1. Distinge între ce înseamnă să fii un bun investitor (Riabinin) în concepția economiștilor capitaliști și ce înseamnă să fii indiferent față de viitor( Stiva)în concepția oricui. Acest fapt îl necăjește pe Levin. Aparent Levin agrează comportamentul boem al lui Stiva, în realitate îl cicălește că nu ia în calcul ideea de viitor (financiar, în special) și îi reproșează că își va lăsa copiii pe drumuri. Din acest punct de vedere, Levin se aseamănă cu Riabinin în gândire.
2. Distinge între un prezent aristocrat, în care omul bogat și așezat este chiar bogat din tata- n fiu, chiar de câteva generații de oameni cultivați și civilizați și un viitor al parveniților care nu sunt nici cinstiți, nici civilizați. Levin este cel care face aceste diferențe. Îl îngrijorează într-un fel că mujicii se vor căpătui nu doar prin muncă cinstită, ci trăgând sfori și profitând de naivitatea unor nobili delăsători.
3. Distinge între ce înseamnă să ai deja familie și să nu ai acum sau poate niciodată.
4. Distinge între valoare și non- valoare.
5. Distinge între iubire și trădare. Aici raționamentul celui care este trădat este de tip formal, matematic chiar.
6. Distinge între un om preocupat și un om relaxat. Omul relaxat este mai sănătos la cap. A făcut o afacere, a vândut ceva care nu-i folosea, a câștigat o sumă frumușică, exact atât cât a estimat, a vânat o cantitate măricică de sitari, sticleți și becațe, a mâncat bine, s-a îmbăiat, s-a îmbrăcat curat și s-a pregătit de culcare. Are trupul satisfăcut, are spiritul mulțumit. Levin, nu. Este agitat, este nervos, este cicălitor, este chiar agasant, mănâncă în general puțin și prost, este mai mereu morocănos. Se gândește în continuare numai la Kitty, este îndrăgostit în continuare numai de Kitty, îi pare rău de ea, îl oftică Vronski.
7. Distinge între ce înseamnă să ai un prieten și ce înseamnă să fii numai cu angajații moșiei, fie ei bărbați sau femei.
Stiva simte diferența între starea lui și a lui Levin, Stiva simte și înțelege nefericirea lui Levin. Și....surpriza! Levin începe să audă vocea de lebădă neagră a lui Stiva.
8. Distinge între un bun moment și un prost moment. Aici Levin este maestru.
Sau a devenit prin suferința, între timp. Punându- i lui Stiva întrebarea:- Ce mai face Vronski (și nu: Ce mai face Anna?)
Levin pune punctul pe i. Află că Vronski nu este de mult timp prin Moscova.
9. Distinge între un bărbat care se repede la însurătoare și un bărbat care este indiferent față de însurătoare. Stiva îl ceartă pe Levin că nu a fost mai insistent în a o curta pe Kitty, mult mai mică decât el, influențabilă ușor și....atenție! sub influența completă a mame, atrasă de banii și poziția socială a lui Vronski.

E un capitol dificil pentru că în el cei doi bărbați sunt tridimensionali și pentru că anumite expresii, mai ales pentru mine, care mi- am trăit în comunism anii de liceu, au conotații particulare.

Anna Karenina partea a doua Capitolul 16

 

Stiva este încă acasă la Levin.
Aflând de boala lui Kitty, Levin este întâi răutăcios, apoi milos. În această trecere de la pagânism la creștinism, chipul lui Levin devine greu de scrutat.
Pe nesimțite, conversația pleacă de la  dragoste spre bani.
Stiva vrea să vândă o pădure  lui Reabinin,  care se înființase deja în conacul lui Levin , în absența lui, dornic de pleașcă. Venise într- o trăsură puternică, cu un vechil puternic pe capră, el însuși simțindu- se plin de puteri.
Pe Levin îl enervează și naivitatea lui Stiva vis -a -vis de afacere, și orgoliul lui de priceput în negustorie, dar Riabinin îl scoate de- a dreptul din sărite.
Se preface că vrea el pădurea de la Stiva, numai să nu îl fraierească Riabinin și mai tare.
Până la sfârșitul capitolului, cei 3 bărbați scapă și de arbuști și de cei doi căpcăuni. Riabinin și vechilul comentează că sunt năsoi boierii!
Părerea mea:
1. Capitolul e interesant pentru psihologia vânzătorului și cumpărătorului într-un proces de negociere.
2. Este o picturală descriere a caracterului lui Riabinin pornind de la înfățișarea sa fizică:  foarte înalt și slab, mustăcios, cu ochii bulbucați, îmbrăcat moțat, etc.
În rest, scriitură obiectivă, autor omniprezent. 

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 15

 

        Stiva și Levin merg la vânătoare.
Levin, religios cum e, își amintește că lui Dumnezeul veterotestamentar îi plăceau mai mult vânătorii decât agricultorii și își ia rolul în serios, atât de în serios încât la finalul capitolului, după ce află că viața lui Kitty, răpusă de iubire atârnă de un fir de păr, nu e în stare să zică decât:  Ce fată deșteaptă!
Adică?!
Deșteaptă că e pe ducă?
Deșteaptă că e aproape nălucă?
Deșteaptă că nu a fost a lui ?
Sau deșteaptă că va fi a lui?
Nu se știe, nimeni nu știe ce e în mintea lui Levin care, plin de chef de primăvară și vară și toate anotimpurile la un loc face praf și pulbere bruma de compasiune față de natura șugubeață și kilăruiește fără niciun gând și nicio replică nu știu câți sitari, becațe, rațe , lișițe, ciori și poate bufnițe, toate sălbatice.
Levin își umple tolba cu vânat, comestibil sau nu și pleacă acasă cu Stiva, care, atenție, fuma la vânătoare!
Instinctiv, visceral, vijelios, elementul yang domină vânătoarea. Numai meditația de la început, când Stiva stă și cască gura pe cer , observând cum vârful frunzei gri de plop atinge firul verde al ierbii ne amintește că atât Levin, cât și Stiva sunt deosebit de sensibili față de elementul feminin, Stiva prin contagiune, Levin prin ascensiune.
Laika lui Stiva culege toate potârnichile moarte și îl ajută pe stăpân. Deocamdată înțelegem că Levin își iubește fratele, prietenul, câinele, pe Agafia Mihailovna și își amintește că există undeva o fată deșteaptă, rudă cu Stiva.

Cum stai cu bananele?

 

  

     -Cum stai cu bananele, întreba Mr Brasil, văzându- mă că tot umblam după șervețele, șervete și tacâmuri.
-Bine. De obicei sunt miezul unui întreg ritual. Maimuța în general, gorilă sau cimpanzeu în particular, bananier, foamea ancestrală, apoi umanitatea civilizatoare, șervețel, cuțit și furculiță, dacă e Banchetul celor de a 12 a, pe urmă gata!
- Insuficient!
eu:- Ce mai vrei? Niște adaptări după Monet, Manet, niște simfonii ?
Dorel:- Nu, dar pentru oglinda Venețiană, biletul la concertul Michael George nu e suficient.
Mr.Brasil : - Da, așa e. În plus, cele mai tinere speranțe nu se culeg de pe peron, din holul unui ambulatoriu și nici când se ticluiește în semiîntuneric o cerere în căsătorie.
eu:- Da știi că am avut ceva surprize înainte să cedeze depozitul de pănuși.
Mr Brasil:- Ai văzut ce sensibilizează oglinzile Venețiene? Adevărul dur.
Dorel:-  Și barul!
eu:-  Și felinarul nu?
Mr Brasil:- Nu, educația trebuie să își vadă de  treabă! Rolul artiștilor nu este să educe, zice și Platon. Și repetă ca papagalul și Aristotel. Arta încântă, pedagogia educă.
Dorel:- Sunt total de acord cu el!
Mr Brasil:- Dar de nagâți ai auzit? De când sunt nagâții compatibili cu mirosul de tren?
eu:- Nu mă așteptam nici eu, dar n-am vrut să sar calul.
Dorel:- Și de când sunt bananele compatibile cu oglinda Venețiană?
Mr Brasil:- Se pare că tot de astăzi.
eu:- Și de când sunt oglinzile Venețiene compatibile cu mine?
Mr Brasil:- Uite că de astăzi.
Și într-adevăr nebunul cu felinarul mi- a plăcut și mie! De aia te- am pus să te uiți la el.
eu:- Merci beaucoup!

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 13

 

     

  Acest capitol este kilometric și dificil de povestit. Levin își ia în serios obligațiile sale de boier, latifundiar și păstoraș a maximum 40 de angajați, și ăia cu greu convinși, pentru o leafă de 75 de nu mai știu dacă ruble sau copeici.
Se ceartă cu vechilul moșiei, care nu prea- l ajută, ceea ce- l determină să preia controlul absolut al situației. Nu e primul vechil și s- ar putea, până se termină romanul, să nu fie nici ultimul.
Pentru mine e dificil să- l povestesc din cauza absenței complete a cunoștințelor de agricultură, nu am stat la țară decât foarte puțin în copilărie, iar ulterior am fost sporadic și exclusiv în calitate de musafir. Nimeni nu și-a bătut capul să îmi arate magazia cu unelte agricole, probabil din cauza lipsei complete de interes din partea mea. Mai pun semințe în ghivece, dar nu îmi iese mereu ce e desenat pe etichetă. Sunt expertă în ceapă, grîu și porumb, dar numai de balcon. Dacă pun astfel de semințe, iese sigur. Plantele exotice nu rezistă, de fapt de fiecare dată au dispărut de sub ochii mei, fie râvnite de oameni, fie de pisici.
Mai am mână bună la transformat flori ornamentale în arbuști ornamentali, și la aclimatizat, pentru balcon, pomii fructiferi, dar nu e nici indicat, nici înțelept să îi obișnuiești așa. Pomii fructiferi sunt pentru mâncat și cățărat, nu pentru admirat de după perdea.
Deci, capitolul nu m- a atras. Pe Tolstoi și Levin, da. A scris despre vaci, cai, văcărițe, mujici care trebuie să are, să treiere, să facă și să dreagă. Aproape că n- am înțeles mai nimic din el, dar scriu că să nu pierd rândul la apropierea întunericului.