Casa lui Vronski este de tip finlandez, este curată și confortabilă. In ea locuiește împreună cu un camarad, Petrițki.
În casa lui Vronski se întâlnesc ofițerii.
Este perioada de dinaintea concursului cailor, dar este și perioada când Vronski este terminat după Anna. Ofițerii îl cam încolțesc, semn că știu de relația lui, chipurile secretă.
Camaradul lui Vronski este mahmur după beția de ieri noapte și primește sfatul că din mahmureală se iese cu vodka, apă minerală și lămâie precum și cu murături. Se drege cu o Finlandia sau șampanie, apă minerală și, bomboana de pe tort, un castravete. Ofițerii fac glume care evidențiază curajul pe timp de pace, cum ar fi: să adormi mort de beat pe acoperiș și să mai fi întreg a doua zi!
Vronski primește o scrisoare adusă insistent de la fratele său care îl anunță că mama sa este supărată la fel de insistent că nu o mai vizitează. În plus, Vronski deduce că scrisoarea conține și alte reproșuri și atenționări cu privire la relația lui scandaloasă. Cicăleală familiei nu îl lasă rece, apropourile colegilor nu trec neobservate, remarca unui ofițer cum că a început să chelească, toate acestea îl fac pe eroul nostru care, în oglinda lui Tolstoi începe să își piardă din junețe, să își smulgă un zâmbet fără nicio strungăreață. Ce știți voi, nătărăilor!
E clar pentru toată lumea că Vronski se va vedea cu Anna, e clar pentru toată lumea că nu părul îl lasă pe Vronski, ci înțelepciunea. Vronski fuge, se ascunde, se opune, se lasă purtat de val. Nimeni nu poate face nimic. Încă un nebun fericit pe lume!
Mai sunt și câteva dialoguri despre rase de cai și afaceri, dar le trec într- un îndepărtat plan secundar.
