Vronski la masă, la popota regimentului
În primul rând, Vronski mănâncă și citește, acesta este un motiv pentru care îmi place suplimentar de el, și eu am făcut așa toată viața, în ciuda certurilor alor mei, nu foarte dure, în ciuda comentariilor străinilor. Până la urmă, când vedeau încăpățânarea mea în a nu lăsa cartea, abandonau.
Vrosnki citește literatură, este la curent cu noile apariții editoriale, citește un roman franțuzesc la modă. Pe vremea aceea, rușii, mai ales aristocrații ruși, cunoșteau bine limba franceză.
Vronski are restricții militare referitoare la greutate, nu are voie, conform regulamentului, să se îngrașe. Are greutatea, vârsta, frumusețea și statutul social ideale. Știe, și și le menține.
Își comandă un biftec și în timp ce îl mănâncă, citește. Îi dau târcoale doi colegi de regiment, se iau de el, ba că e cam greu biftecul, ba că e prea ușor atletul. Nu prea le merge, Vronski își continuă și masa, și cartea.
Vine colegul și prietenul sau, Iașvin, cu care Vronski se înțelege bine și căruia ar putea să îi povestească despre pasiunea lui pentru Anna. Deocamdată tace.
În al doilea rând, pe Vronski îl preocupă cursele de cai, care vor avea loc în după amiaza acelei zile, se fac deja pariuri pe calul câștigător.
În al treilea rând, îl preocupă Anna, pe care nu a mai văzut- o de trei zile, din cauza reîntoarcerii lui Karenin din străinătate. Caută un pretext să se întâlnească, fie la Betsy, fie la Karenin. Se gândește să folosească evenimentul cursei și să o invite să îi aplaude iapa.
Cam atât.
Aflam că militarii joaca biliard, cărți, pariază și se afumă de câte ori se întâlnesc. Cine rezistă la băutură, cine are noroc la poker, cine e cel mai bun droșpitor, cam astea sunt criteriile de evaluare în interiorul comunității ofițerilor. Știm din trecutul romanului, că Vronski este apreciat în special nu pentru poker sau numărul de sticle goale, ci pentru priza la femei.
