Rațiunea minții și a inimii
Capitolul reia un eveniment pe care
l- am povestit anterior, dar nu din perspectiva personajului concurent, Vronski( care o călărește pe Frou Frou), ci din cea a personajului spectator.
Alecsei vine la curse, unde Anna și prințesa Betsy Tverskaia, însoțite de Stiva, fratele Annei, ajunseseră deja.
Se apropie timid de grupul unde e soția sa și, ca de obicei, fără să fie pasionat nici de cai, nici de călăreți și nici de curse, are opinii culturale pe care le discută cu un ofițer, celebru pentru inteligența și cultura lui. Și am uitat să spun, în capitolele anterioare, Alecsei fusese vizitat de un diplomat chinez, deasemenea, un om cu o mare inteligență și cultură. Deducem că nu este un om obișnuit, cel puțin ca receptor al comunicării spirituale.
Annei nu îi place de el, o enervează comentariile lui, i se par poleiala care ascund un caracter slab și un ego exacerbat. Nu îi place lipsa pasiunii religioase, familiale și filiale. Vorbește non- stop și cu cât vocea lui este mai răsunătoare, cu atât binoclul ei este ațintit asupra lui Vronski și iepei lui.
Lui Alexei îi închide gura un singur comentariu, cel despre frumusețea lui Vronski.
Începe cursa și aflăm că din cei 17 concurenți, mai mult de jumătate fie se accidentează, fie își pierd viața, ei sau caii lor.
Alecsei face un comentariu referitor la istorie și apreciază că este o dovadă de progres istoric cursele de cai, față de întrecerile violente din antichitate și evul mediu. Betsy promite să nu mai participe niciodată la o asemenea dovadă de progres. Anna nu comentează aproape deloc.
Capitolul se încheie cu precizarea lui Tolstoi că împăratul este nemulțumit de felul cum s- a desfășurat concursul de echitație și cu îngrijorarea întregii curți vis- a- vis de nemulțumirea împăratului. Interesant!
