Am de dat niște dispoziții

 

Vine Mr Brasil acasă și zice:
-Am de dat niste dispoziții referitoare la combinații
eu:- -Cromatice?
Mr Brasil:- Poți să o iei și așa.
Dorel:- Nu se poate să dau și eu câteva?
Mr Brasil:- Se poate, dar nu până la ziua ta!
eu:- Hai zi, dacă ai inceput!
Mr Brasil:- Sunt dispoziții cu privire la urechi. Le voi enumera cu cifre ca să nu le încurcați ordinea:
1.Dispoziția de a purta urechi de șoarece trebuie să fie albastră. E valabil pentru amândoi.
2. Dispoziția pentru cașcaval e musai efectul și nu cauza! La fel, e valabil pentru amândoi.
3. Dispoziția pentru vechil nu există.
Deci mă scutiți cu ea.
4. Dispoziția este masculină, iar dispozitivul e feminin. Nu vă mai place dispozitivul, vă luați altul! Și asta e valabil pentru amândoi.

Noi:- Ok!

Dialog între scriitor și personaj pe o temă preferată de scriitor

 

Levin:- Hai să mai împădurim niște dealuri!
Levin:- Cu ce?
Tolstoi:- Cu ceva contra defrișării!
                           *****
Tolstoi, în șaretă cu Levin:
Tolstoi:- Îți plac vacile?
Levin:- Sunt niște animale care mă depășesc.
                            ****
Levin și Tolstoi la cafea
Levin:- Iar am căzut!
Tolstoi:- De pe Bibisica?
Levin:- Nu.
Tolstoi:- De pe Ducipal?
Levin:- Nu, la testul psihologic.
Tolstoi:- De ce? Le- ai spus că ești necăsătorit?
Levin:- Da. I-am spus vechilului și m-a încurajat să mai dau o dată.

Tolstoi;- Și dacă n- ai chef?

Levin:- Atunci plec. 

Tolstoi:-Big Like!

Anna Karenina Partea a doua Capitolul 17

 

Cum e să te însoare prietenii

Capitolul acesta continuă celelalte două capitole anterioare.
Este interesant pentru elevii care- l vor citi pentru că pornește de la operațiile gândirii
În primul rând, Tolstoi face distincții:
1. Distinge între ce înseamnă să fii un bun investitor (Riabinin) în concepția economiștilor capitaliști și ce înseamnă să fii indiferent față de viitor( Stiva)în concepția oricui. Acest fapt îl necăjește pe Levin. Aparent Levin agrează comportamentul boem al lui Stiva, în realitate îl cicălește că nu ia în calcul ideea de viitor (financiar, în special) și îi reproșează că își va lăsa copiii pe drumuri. Din acest punct de vedere, Levin se aseamănă cu Riabinin în gândire.
2. Distinge între un prezent aristocrat, în care omul bogat și așezat este chiar bogat din tata- n fiu, chiar de câteva generații de oameni cultivați și civilizați și un viitor al parveniților care nu sunt nici cinstiți, nici civilizați. Levin este cel care face aceste diferențe. Îl îngrijorează într-un fel că mujicii se vor căpătui nu doar prin muncă cinstită, ci trăgând sfori și profitând de naivitatea unor nobili delăsători.
3. Distinge între ce înseamnă să ai deja familie și să nu ai acum sau poate niciodată.
4. Distinge între valoare și non- valoare.
5. Distinge între iubire și trădare. Aici raționamentul celui care este trădat este de tip formal, matematic chiar.
6. Distinge între un om preocupat și un om relaxat. Omul relaxat este mai sănătos la cap. A făcut o afacere, a vândut ceva care nu-i folosea, a câștigat o sumă frumușică, exact atât cât a estimat, a vânat o cantitate măricică de sitari, sticleți și becațe, a mâncat bine, s-a îmbăiat, s-a îmbrăcat curat și s-a pregătit de culcare. Are trupul satisfăcut, are spiritul mulțumit. Levin, nu. Este agitat, este nervos, este cicălitor, este chiar agasant, mănâncă în general puțin și prost, este mai mereu morocănos. Se gândește în continuare numai la Kitty, este îndrăgostit în continuare numai de Kitty, îi pare rău de ea, îl oftică Vronski.
7. Distinge între ce înseamnă să ai un prieten și ce înseamnă să fii numai cu angajații moșiei, fie ei bărbați sau femei.
Stiva simte diferența între starea lui și a lui Levin, Stiva simte și înțelege nefericirea lui Levin. Și....surpriza! Levin începe să audă vocea de lebădă neagră a lui Stiva.
8. Distinge între un bun moment și un prost moment. Aici Levin este maestru.
Sau a devenit prin suferința, între timp. Punându- i lui Stiva întrebarea:- Ce mai face Vronski (și nu: Ce mai face Anna?)
Levin pune punctul pe i. Află că Vronski nu este de mult timp prin Moscova.
9. Distinge între un bărbat care se repede la însurătoare și un bărbat care este indiferent față de însurătoare. Stiva îl ceartă pe Levin că nu a fost mai insistent în a o curta pe Kitty, mult mai mică decât el, influențabilă ușor și....atenție! sub influența completă a mame, atrasă de banii și poziția socială a lui Vronski.

E un capitol dificil pentru că în el cei doi bărbați sunt tridimensionali și pentru că anumite expresii, mai ales pentru mine, care mi- am trăit în comunism anii de liceu, au conotații particulare.

Anna Karenina partea a doua Capitolul 16

 

Stiva este încă acasă la Levin.
Aflând de boala lui Kitty, Levin este întâi răutăcios, apoi milos. În această trecere de la pagânism la creștinism, chipul lui Levin devine greu de scrutat.
Pe nesimțite, conversația pleacă de la  dragoste spre bani.
Stiva vrea să vândă o pădure  lui Reabinin,  care se înființase deja în conacul lui Levin , în absența lui, dornic de pleașcă. Venise într- o trăsură puternică, cu un vechil puternic pe capră, el însuși simțindu- se plin de puteri.
Pe Levin îl enervează și naivitatea lui Stiva vis -a -vis de afacere, și orgoliul lui de priceput în negustorie, dar Riabinin îl scoate de- a dreptul din sărite.
Se preface că vrea el pădurea de la Stiva, numai să nu îl fraierească Riabinin și mai tare.
Până la sfârșitul capitolului, cei 3 bărbați scapă și de arbuști și de cei doi căpcăuni. Riabinin și vechilul comentează că sunt năsoi boierii!
Părerea mea:
1. Capitolul e interesant pentru psihologia vânzătorului și cumpărătorului într-un proces de negociere.
2. Este o picturală descriere a caracterului lui Riabinin pornind de la înfățișarea sa fizică:  foarte înalt și slab, mustăcios, cu ochii bulbucați, îmbrăcat moțat, etc.
În rest, scriitură obiectivă, autor omniprezent. 

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 15

 

        Stiva și Levin merg la vânătoare.
Levin, religios cum e, își amintește că lui Dumnezeul veterotestamentar îi plăceau mai mult vânătorii decât agricultorii și își ia rolul în serios, atât de în serios încât la finalul capitolului, după ce află că viața lui Kitty, răpusă de iubire atârnă de un fir de păr, nu e în stare să zică decât:  Ce fată deșteaptă!
Adică?!
Deșteaptă că e pe ducă?
Deșteaptă că e aproape nălucă?
Deșteaptă că nu a fost a lui ?
Sau deșteaptă că va fi a lui?
Nu se știe, nimeni nu știe ce e în mintea lui Levin care, plin de chef de primăvară și vară și toate anotimpurile la un loc face praf și pulbere bruma de compasiune față de natura șugubeață și kilăruiește fără niciun gând și nicio replică nu știu câți sitari, becațe, rațe , lișițe, ciori și poate bufnițe, toate sălbatice.
Levin își umple tolba cu vânat, comestibil sau nu și pleacă acasă cu Stiva, care, atenție, fuma la vânătoare!
Instinctiv, visceral, vijelios, elementul yang domină vânătoarea. Numai meditația de la început, când Stiva stă și cască gura pe cer , observând cum vârful frunzei gri de plop atinge firul verde al ierbii ne amintește că atât Levin, cât și Stiva sunt deosebit de sensibili față de elementul feminin, Stiva prin contagiune, Levin prin ascensiune.
Laika lui Stiva culege toate potârnichile moarte și îl ajută pe stăpân. Deocamdată înțelegem că Levin își iubește fratele, prietenul, câinele, pe Agafia Mihailovna și își amintește că există undeva o fată deșteaptă, rudă cu Stiva.

Cum stai cu bananele?

 

  

     -Cum stai cu bananele, întreba Mr Brasil, văzându- mă că tot umblam după șervețele, șervete și tacâmuri.
-Bine. De obicei sunt miezul unui întreg ritual. Maimuța în general, gorilă sau cimpanzeu în particular, bananier, foamea ancestrală, apoi umanitatea civilizatoare, șervețel, cuțit și furculiță, dacă e Banchetul celor de a 12 a, pe urmă gata!
- Insuficient!
eu:- Ce mai vrei? Niște adaptări după Monet, Manet, niște simfonii ?
Dorel:- Nu, dar pentru oglinda Venețiană, biletul la concertul Michael George nu e suficient.
Mr.Brasil : - Da, așa e. În plus, cele mai tinere speranțe nu se culeg de pe peron, din holul unui ambulatoriu și nici când se ticluiește în semiîntuneric o cerere în căsătorie.
eu:- Da știi că am avut ceva surprize înainte să cedeze depozitul de pănuși.
Mr Brasil:- Ai văzut ce sensibilizează oglinzile Venețiene? Adevărul dur.
Dorel:-  Și barul!
eu:-  Și felinarul nu?
Mr Brasil:- Nu, educația trebuie să își vadă de  treabă! Rolul artiștilor nu este să educe, zice și Platon. Și repetă ca papagalul și Aristotel. Arta încântă, pedagogia educă.
Dorel:- Sunt total de acord cu el!
Mr Brasil:- Dar de nagâți ai auzit? De când sunt nagâții compatibili cu mirosul de tren?
eu:- Nu mă așteptam nici eu, dar n-am vrut să sar calul.
Dorel:- Și de când sunt bananele compatibile cu oglinda Venețiană?
Mr Brasil:- Se pare că tot de astăzi.
eu:- Și de când sunt oglinzile Venețiene compatibile cu mine?
Mr Brasil:- Uite că de astăzi.
Și într-adevăr nebunul cu felinarul mi- a plăcut și mie! De aia te- am pus să te uiți la el.
eu:- Merci beaucoup!

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 13

 

     

  Acest capitol este kilometric și dificil de povestit. Levin își ia în serios obligațiile sale de boier, latifundiar și păstoraș a maximum 40 de angajați, și ăia cu greu convinși, pentru o leafă de 75 de nu mai știu dacă ruble sau copeici.
Se ceartă cu vechilul moșiei, care nu prea- l ajută, ceea ce- l determină să preia controlul absolut al situației. Nu e primul vechil și s- ar putea, până se termină romanul, să nu fie nici ultimul.
Pentru mine e dificil să- l povestesc din cauza absenței complete a cunoștințelor de agricultură, nu am stat la țară decât foarte puțin în copilărie, iar ulterior am fost sporadic și exclusiv în calitate de musafir. Nimeni nu și-a bătut capul să îmi arate magazia cu unelte agricole, probabil din cauza lipsei complete de interes din partea mea. Mai pun semințe în ghivece, dar nu îmi iese mereu ce e desenat pe etichetă. Sunt expertă în ceapă, grîu și porumb, dar numai de balcon. Dacă pun astfel de semințe, iese sigur. Plantele exotice nu rezistă, de fapt de fiecare dată au dispărut de sub ochii mei, fie râvnite de oameni, fie de pisici.
Mai am mână bună la transformat flori ornamentale în arbuști ornamentali, și la aclimatizat, pentru balcon, pomii fructiferi, dar nu e nici indicat, nici înțelept să îi obișnuiești așa. Pomii fructiferi sunt pentru mâncat și cățărat, nu pentru admirat de după perdea.
Deci, capitolul nu m- a atras. Pe Tolstoi și Levin, da. A scris despre vaci, cai, văcărițe, mujici care trebuie să are, să treiere, să facă și să dreagă. Aproape că n- am înțeles mai nimic din el, dar scriu că să nu pierd rândul la apropierea întunericului.

Anna Karenina, Partea a doua Capitolul 14

 

      Într-o zi din acea primăvară minunata, bate cineva la ușă. Levin crede că e fratele său. Este plin de bucurie. Natura blândă, tânără și veselă îl face să fie așa. Nu e el, este în schimb Stiva Oblonski, pregătit de vânătoare, cu toate uneltele pentru relaxare și capturare. 

Levin se bucură, sincer se bucură, de fapt cam tot ce face el este sincer. 

După ce Stiva se spală de noroiul drumului prin hârtoapele acelor vremuri, după ce mănâncă din bunătățile Agafiei Mihailovna și îl laudă pe Levin că are o așa bună cameristă, cu toate că nu e tânără și cu șorțuleț, e mai potrivită pentru stilul său monastic de viață, deci după toate aceste chestii, Stiva îi vorbește lui Kevin despre Kitty. Dar nu în acest capitol, în acest capitol se  gratulează unul pe altul pentru stilul de viață din care nu lipsește nimic. Stiva il laudă pe Levin pentru pășuni și gospodină, Levin îl  sfichiuieste pe Stiva pentru abundența experiențelor în stare naturală și a gospodinelor frumoase cum numai în reviste există. 

Stiva îi aduce salutări numai din partea lui Dolly, sora lui Kitty, evitând să vorbească altceva, fapt apreciat de Levin la început. 

Adevărurile dureroase se spun uneori cu binișorul pacienților sensibili, iar Levin, ca și Kitty sunt amândoi ca doi toporași, trebuie să te apleci ca sâ îi culegi și să îi pui în buchețelul familiei. 

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 12

 

În capitol este vorba despre cum trece Levin peste anul lui cel mai rușinos.

Rușinea este sentimentul care îl trimite psihanalitic la orele când lua nota 1 la Fizica (probabil pentru copiat), la zilele când soră- sa îl certa că nu face curat până în zilele noastre când Kitty, în loc să îl lase pe el să o treacă pragul, îi sare în brațe altui bărbat.  

Discută cu mujicul Nikulai despre însurătoare și acesta îi atrage atenția nu că ar cam fi timpul, ci că a trecut de mult.

Se cufundă în munca din agricultură până la a scrie tratate economice despre importanța productivității muncii, nu doar a pământului și capitalului și discuta subiecte de fizică, agricultură și filosofie cu Agafia Mihailovna,c

are prefera filosofia.

De la Moscova primește scrisori prin care iubita fratelui îl anunță că acesta e din ce in ce mai bolnav și tot nu vrea să se trateze.

Capitolul se încheie cu una dintre cele mai frumoase descrieri ale primăverii. Ar putea fi subiect de concurs pentru pictură, dacă am fi in Japonia medievală.

Odată cu această primăvară, care se instalează firesc, și Levin începe sa își revină. Tolstoi nu mai încheie capitolul cu relația dintre Levin, Kitty, Anna, Vronski și Karenin, dar ne da de înțeles că natura este un loc ordonat, armonios, un Cosmos unde Dumnezeu este prezent încă. In raiul acesta tolstoinian nu are ce căuta rușinea.

Anna Karenina, Capitolul 11, partea a doua

 

Cei doi soți 

Anna si Vronski au făcut ceva rușinos, altfel Anna nu ar vorbi într- una de rușine. Vronski nu conștientizează, de aceea Anna îi repetă. Replicile lui sunt de genul : Morallito, is Ok, I'm ok! 

Anna, fiind rusoaică get beget, se trântește la podea, îi cade la picioare, îi sărută mâinile, plânge cu hohote. Vronski e un fel de Dumnezeu, iar Alecsei, maica stareță. Unul omnipotent, alta omniprezentă. 

Cam asta e situația în capitolul acesta. 

Alecsei o supraveghează amenințător și în cele mai ascunse cotloane ale minții. E, cum ar zice Kant, judecătorul conștiinței din Rațiunea Practică. Nu poți fi și fericit și tâmpit, trebuie să alegi, îi spun ochii strălucitori ai lui Vronski. Anna alege să fie fericită. 

Oare nu se poate să ai doi soți în același timp? se gândește ea isla- mistic. Tolstoi nu ne povestește nimic despre noaptea de dragoste dintre ei, ci ne redă numai un dialog scurt și multe lacrimi vinovate. 

Până la urmă, e literatură, nu poți înlocui cuvintele cu o țigară, din care fumul iese sub formă de inimioare. Țigara e a lui Tolstoi, Anna și Vronski n- au decât să tremure și să plângă.

Anna Karenina, partea a doua, capitolul 10.

1+1=3?

Este totuși o diferență între Alecsei Karenin și Ion al Glanetasului. 

                                 🤼

 Karenin și Anna sunt împreună. Anna petrece mult timp în compania lui Betsy și a lui Vronski, fie la diferite evenimente mondene, fie acasă la Betsy. Karenin vede și aude, dar nu o poate împiedica. Își ia rolul de părinte al Annei în serios, dar și Anna pe cel de femeie tânără și îndrăgostită pentru prima dată. Reacțiile lor sunt tipice , având în vedere rolurile. Părinții sunt prin natura lor, moraliști și cenzuranți, adolescenții și tinerii în general sunt prin natura lor imposibil de închis într-o cutie de medicamente. 

Anna este imposibilă ca soție medievală pentru Alecsei, Alecsei este imposibil ca soț postmodern pentru Anna. În timp ce Betsy își aduce amantul acasă la soț și îl plasează sub ochii companionilor înfrigurați, Anna nu îl poate aduce pe Karenin acasă. (da, pe el!)Anna și Karenin nu mai locuiesc în același univers afectiv. În lumea lui Karenin, ușa Annei este mereu încuiată. Încearcă diverse metode de a sări gardul spre fereastră, dar se dă cu capul de zid. Chestie de calcul, Karenin are probleme cu precizia acțiunilor contra - amoroase.  Ca majoritatea părinților care nu își mai înțeleg fiii, ca mulți tați care nu pricep de ce fetele lor adorate iubesc un alt bărbat.

Altfel, s-ar fi duelat de mult cu Vronski, sau l- ar fi turnat la comandant, precum domnul cu cârnăciori.

Capitolul nu are nicio linie de dialog. Mi-l imaginez pe Karenin într-o încăpere plină de margarete jumulite. Pentru că, dacă în capitolele anterioare, Vronski umpluse orașul cu petale de margarete, de data asta, lui Karenin nu îi ies numerele pare. Deasemenea îmi imaginez cum se străduiește să nu folosească expresii maritime, de genul:

Karenin:

- Ești complet dusă cu pluta!

sau

-O sa ne tragi pe toți la fund!

sau

-Nu vezi că numai eu sunt colacul tău de salvare?

sau

-A început să îți placă să te dai în bărci?

sau:

- Vrei să ți- o trimit pe Nana Mouskouri să îți cante Amor del ombre?

Anna: Nu e nevoie, mi l- a cântat toată Moscova în capitolul 6.

și altele de genul.....

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 9

   

Foc am venit să arunc pe pământ... (Iisus Hristos)

Prima dată m-am gândit să păstrez imaginea pentru listarea noului meu orar, pe urmă mi s- a părut mai potrivită pentru a descrie mintea unui soț înșelat în așteptările lui. 

                           ☘️🍀❤️☘️🍀

    Tot capitolul descrie o scenă de familie condimentată cu puțină gelozie, atât cât poate să simtă fiecare dintre parteneri. Alecsei Alexandrovici nu își poate permite să simtă prea multă din motive sociale și politice. E la modă să îți ascunzi pasiunile, fie bune, fie rele.
Anna nu are nicio problemă cu gelozia, ci cu somnul. Cască de nu știu câte ori și îi și zice explicit lui Alecsei, ba  Hai in dormitor! , ba Mi- e somn!
Alecsei nu înțelege, așa cum nu înțeleg nici nevestele bețivilor că nu are rost să parlamentezi când omului îi este doar somn.
Alecsei duce o luptă. Anna nu.
Alecsei e  în plină bătălie, Anna e relaxată  și vrea să se retragă din lupta lui Alecsei.
Până la urmă Anna își dă seama că nu are nicio șansă să doarmă decât dacă îl adoarme mai întâi pe Alecsei, altfel o să o tolocănească toată seara cu:  cât este de puțin gelos și nu vrea să fie mai mult că este degradant pentru obiectul geloziei.
Capitolul se încheie când, pe fondul sforăielilor lui Alecsei, Anna începe să se gândească la Vronski cu bucurie.
În acea noapte a încheiat capitolul Alecsei .  Karenin a  înțeles imediat, dar nu a fost convins decât când Anna l- a trimis să doarmă.

Anna Karenina, capitolul 8, partea a doua

In the dark 

 

Capitolul ne prezintă mintea lui Karenin.

E interesant pentru că

e un capitol de psihologie, 

iar psihologia ne vorbește despre

mintea normală, 

adică majoritară. 

Deasemenea, este

un capitol de sociologie,

aflam în el prejudecăți tipice și desprfamilia secolului 19 din Rusia imperială.  

Karenin este singur acasă,

Anna nu a venit încă. Este clar gelos. 

În primul rând, Vronski

este mai tânăr și mai frumos. 

Este de asemenea, mânios,

are mult de lucru la minister, 

încurcăturile amoroase ale nevestei

îi abat atenția 

spre chestiuni non-politice.

Acum ar trebui, după părerea

experților, 

să își dea pantalonii si jiletca jos și să aplice

cunoștintele dobândite prin îndelungat

studiu din 

Cele 500 de umbre ale lui Gray.

Din păcate pentru el,

Alecsei Alexandrovici

 nu este un personaj contemporan

nici cu Gray și

 începem să ne dam seama treptat,

nici cu Anna și Vronski, 

ci numai cu el.

Se uită la noul lui portret și îl vede cu

niște coarne de cerb. 

Bine, asta am băgat-o de la mine,

e drept că sunt doar niște cornițe. 

Portretul lui Karenin devine astfel

mai puțin atrăgător pentru el.

Începe să se plimbe prin casă

între budoarul lui 

și dormitorul soției sau invers,

nu mai contează, 

își face în gând o listă cu dorințe:

cum o să îi zică Annei că 

e periculos pentru toată societatea,

inclusiv pentru familia tradițională

ca ea să umble în tovărășia lui Vronski. 

Face multe drumuri, mai cu frică,

mai cu dârzenie, 

observă că Anna  are niște chestii,

bibelouri, scrisori,

ugativă, poate și ștampile,

începe să asude,

 e în pericol funcția de la minister

din cauza ei, 

ar putea fi chiar,

prin combinație cu Vronski,

destul de pilos, 

ba chiar mai pilos pe langa țar, 

ministressă într-o zi….

și asta am băgat de la mine, 

dar daca ar trăi în zilele noastre,

n-ar fi exclus să îi treacă 

astfel de gânduri prin cap.

Capitolul se termină când

Anna ajunge acasă și 

el decide să stea de vorba cu ea,

să fie pedagogic adică. 

Mă gândesc la o chestie, fără legătură cu ce am scris, cel puțin nu direct. Personajele tragice mor fie la sfârșit, fie pe traseu 

pentru ca scriitorul le construiește perfect.  Ai scos o trăsătură dintr-un personaj tragic, pui la loc alta altfel personajul nu mai e tragic, ci devine comic. Este un mecanism, îi trebuie baterii, societate, familie, nevasta, copii, trebuie sprijinit. 

De accea in comedii personajele abia isi incep viata prin casatorie.

Anna Karenina, partea a doua, capitolul 7

 

Sfârșitul capitolului 6 este odată cu

întrarea lui Vronski. 

Traversează întreaga sală degajat și

full de potențe. 

Capitolul 7 începe prin intrarea Annei. 

La fel ca și Vronski, și ea traversează

sala, sub privirile tuturor.

 Însă, atenție! nici unul nu prezintă

lenjerie intimă a la Versace. 

Au contraire, 

Anna are pe ea tot harnașamentul,

inclusiv trăsura 

cu soțul și vizitiul rebegit de frig, 

chinuindu- se să- și convingă caii să mai 

reziste în iarna moscovită sau

petersburgheză, nu prea m- am prins. 

Capitolul este complicat și interesant. 

Tolstoi descrie unele scene teatral,

pe altele cinematografic. 

Undeva există o măsuță cu ceai.

E locul unde înfrigurații se refugiază 

să- și stăpânească emoțiile. 

Altundeva există o măsuță liberă.

Acolo ajung, 

după câteva piruete prin fața tuturor,

Anna și Vronski, față în față. 

Sunt amândoi în plin zbor astral. 

Anna îi reproșează că suferința

reală a lui Kitty îi are pe el drept cauză.

Vronski ii reproșează că haosul

din viața lui o are pe ea drept efect. 

Amândoi râd. 

Ceilalți încep să- și piardă

din importanță. 

Apoi, tot felul de propoziții

despre cuvântul iubire

 când ca subiect, când ca predicat, 

când adjectiv, când complement. 

Pe la sfârșitul acestei lungi fraze în care

cei doi 

se mănâncă din ochi unul pe altul

ca două animale, sub ochi

mulțimii de spectatori complet

neputincioși, 

apare Alecsei Alexandrovici, soțul Annei

să o ia acasă. 

Forța iubirii îl proiectează în trăsură, 

nu știu dacă lângă vizitiu,

pe capră sau cuibărit în fundul trăsurii.

 Pleacă singur acasă, Anna mai rămâne.

 I se promite lui Vronski subformă de prietenie, dar fiindcă el tot 

îi trage când cu lipsa, când cu surplusul,

îi strânge mâna. 

 Vronski se desparte de ea

înnebunit de fericire.

 Își sărută palma de mai multe ori. 

Mi s- a părut interesantă o diferență 

pe care societatea acelor timpuri o face

între căsătoria din dragoste 

și cea aranjată (pe criterii economice

și sociale). 

Pe cea aranjată o numesc rațională,

pe cealaltă nebunie curată. 

Aici Anna are o părere pascaliană,

pe care Vronski o întipărește adânc 

pe toate sinapsele și axonii:

rațiunile inimii sunt altele!

 E interesant și modul cum

o descrie Tolstoi pe Anna în acest capitol,

  gingășia si sfiala ei,

lupta cu tot ce este considerat normal

 în mintea ei și a tuturor

oamenilor cuminți și religioși 

(mai ales că tocmai fusese la

prințesa aceea pravoslavnică și ipocrită,

mult apreciată de Alecsei Alecsandrovici).

Aici nu știu cine e mai lipsit de caracter,

Anna, Vrosnki, Tolstoi,

 eu, ca cititor,

ideea de personaj secundar,

omul fără principii 

sau omul cu principii care se bat

cap în cap. 

În orice caz, capitolul este extraordinar 

cel puțin din punct de vedere teatral.

Indicații pentru vizionari

 

De ce am mai multe televizoare? Ca să mă uit și eu la un film.

  Aceasta nu e o lecție de sexologie, nu mă pricep, nu am studiat, abia știu ce înseamnă. Nu mă băgați în proiecte cu parteneri însurați, sunt o femeie normală. Nu încercați să mă schimbați cu alți obsedați. Dacă mă îndrăgostesc, nu mă opresc la pupat pe obraz. Deocamdată, Slavă Domnului, această întrebare nu este în testele de personalitate de la început de an școlar! 

Cum fugim de tentații?

     Există tentații, e un adevăr dovedit științific.
Inclusiv științele naturii se ocupă de ele.
Există, deasemenea și vârste diferite.
Una e să ai vârsta mentală 120, și alta 4.
Una e să ai  vârsta fizică 120 și alta IQ 120.
Una e să ai vârsta mea, și alta vârsta ta.
Vârsta e un cumul de: 120+120+120+124.
Ultima cifră e speranța de viață pe Marte, al doilea  Eq- ul tău, al treilea numărul de ore de predare- învățare a unei limbi străine oarecare dacă ai IQ 70. Deci, tot ce se spune despre tine, fie prin cifre, fie pe cale bucală, este fals. Eu știu mai bine ca ei! Am studiat cu Dafinoiu și Cosmovici!

Acesta a fost Capitolul I

Logic, urmează Capitolul II

  Sunt mai multe categorii de moși și babe. Unii au peste 50 de ani, de exemplu, eu.
Moșii și babele se uită adesea unii la alții, se mai măsoară, se mai  cântăresc. De exemplu, eu nu!
Dacă mă vezi că te măsor sau te cântăresc, înseamnă că :
A. Fie ai buzunarele pline de acadele și nu vrei să îmi dai și mie. Asta în cazul când tu ai peste 90 de ani.
B. Fie ai sub 1 an. La vârsta asta, cântărirea și măsurarea indică sănătate sau boli. Nu e bine să te oprești din creștere și nici din luarea în greutate.

Capitolul III

    Despre filmele în care apar adulți.

Filmele cu adulți sunt filme normale, mai mult sau mai puțin premiate, Depinde de multe. Și la premiile internaționale se merge pe  pile.

Aceste filme cu adulți pot fi filme pentru adulți.
Ele se împart în două categorii:
A. Filme cu actori (femei fatale, bărbați musculoși). 
B. Filme cu actrițe (femei fatale, bărbați musculoși).

Și nu e greșeală de tipar! 
Dacă ești actor sau actriță în film pentru adulți, bagi sală, nu ai încotro. Acolo fiecare centimetru și fiecare gram contează!
În ambele categorii de filme se face sex în draci.
Sunt acceptate inclusiv în cinematografe.
Sunt vizionate inclusiv de copiii mici. Arareori există restricții pentru filmele din cinematograf.  Nu știu dacă e bine sau rău, nu eu fac legea. După părerea mea, femeile însoțite de copii mici nu ar trebui să meargă la filme cu limbaj violent, obscen, unde se face explicit sex. Ar trebui să meargă, dacă vor, dar să lase copiii acasă cu bona.  Două sau trei ore nu moare nimeni dacă soții sau doar soția se duce la un film XXX. Soții au oricum viața lor imaginară diferită de a femeilor. Am scris ultima idee inspirată de lecturile revistei, pe care o cumpăram la începutul căsniciei,  când locuiam la socrii, Cosmopolitan. În realitate, nu prea mă interesează efectele secundare. Freud zice că facem sex cu mama de la 1 an, Fr. Dolto spune că un copil se șochează dacă își vede tatăl culcat. Chestii cu principii active și pasive.... Eu nu am experiență, ei au avut. De aia zic chestii din astea absurde cu tații și mamele culcate. În ce- l privește pe Freud, este combătut de experiența imperială.

Dar să revin la temă.

Când te duci la un film porno, nu te duci:
A. Neînsoțit
B. Însoțit
Pentru situația A explicația este: există unii care vin să doarmă în sală. Cineva trebuie să îi trezească și să îi ajute să ajungă acasă. Poate de aici femeile însoțite de copii mici...deși, eu știu din experiență, că se poate dormi  bine și pe un desen animat, fie el porno sau nu. 
Pentru situația B explicația este că poate chiar treci printr- o fază în care te interesează știința și tehnica. Dacă ești cu iubi' după tine, în loc să îți îmbunătățești performanța în băgatul vârfului limbii și prin inel și prin cercel, rămâi la același nivel, sau ajungi chiar mai jos.
Filmele porno, la fel ca și literatura pentru copii au și scop educativ, nu doar recreativ. Bineînțeles, că nu pentru copii au rol educativ. O frază trebuie citită cu toate cuvintele din ea!  Aici am în vedere părinții și  profesorii (faza cu fraza). Acest text nu este o incitare la sex, ci este o atenționare asupra tipului de partener cu care vezi un film porno. De exemplu, la Cele 500 de umbre ale lui Gray sau Nimphomaniac:
Dacă ești la generală, nu te duci!
Vezi afișul, poate ești oleacă în temă cu el, dar nu te duci! Aici un rol important îl are părintele. El când zice una, copilul știe că a doua este una peste bot. 
Dacă ești la liceu, te duci cu gașca. Râzi, comentezi, te exprimi liber și după ce se termină, nu mai ții minte nimic. Dacă ești fată, poate îți pui meșe ca actrița, iar dacă ești băiat, ții minte ceva cu cifre, dar nici câte, nici ce e cu ele.  Dacă vrei să mergi la olimpiada de matematică sau filosofie, adio premiu național! Poți lua cel mult o mențiune la județ, depinde la ce minut ai ajuns cu filmul în noaptea precedentă. 

Dacă ești tânăr, te duci singur. Dacă e pe Netflix, îl vezi acasă, în camera ta. Eventual după ce se culcă ai tăi, cu căștile în urechi. Te va trezi mirosul de pizza arsă. Nici maica- ta, nici taică- tu nu te vor putea opri să reiei de mai multe ori faza care ți- a plăcut cel mai mult. 
Dacă ești adult, te uiți cu nevasta pe dvd.
Mai încerci una, alta, vezi dacă- ți iese și ție ceva, te umpli de complexe ba că n- ai dulapuri pe hol, ba că n- ai un pat mai larg în dormitor, ba că ai tăblie uni și nu modulară, ba că ai uitat la serviciu cătușele, ba că ți- ai luat treierătoare în loc să investești în fundițe, lănțișoare și mosoare. De fapt, adulții sunt mai mult obsedați după avere decât după sex. Pentru ei, sexul, banii și puterea nu fac casă bună. La una trebuie să renunțe și în general, se renunță de comun acord la sex. Asta am văzut că zicea o doamnă care le avea cu psihologia renunțării la sexul opus. Ai un sex care ți se opune, renunți la el, așa spunea! Zice și Platon în Banchetul, în mitul androginului, dar zice invers. 
Dacă ești babă sau moș, ca mine, nu e treaba ta! Poate vreau să- mi reîmprospătez memoria, poate nu îmi mai ajunge lecitina...
Dacă ai peste 60 de ani, faci un rebus și dai sunetul mai tare. Vecinii o să- ți facă și ei cu ochiul, vecinele te mai servesc cu o cafea. Poți să faci cu mâinile altceva, în loc să- ți bați nevasta că nu arată tot așa. Bine, arată fie- ta sau noră- ta, dar e păcat să gândești aiurea! Te calmezi cu o telenovelă portoricană și basta! Devii lup moralist dacă deschizi gura pe tema asta. 
La peste 90 încolo e periculos și sunetul și imaginea. Tensiunea, citostaticele, alezele nu prea îți mai permit să încerci să- ți schimbi poziția, nici să mai mesteci o mescalină fără o parașută care să- ți țină telecomanda. Ea se uită la film, îți povestește și ție, tu ții ochii larg deschiși spre tinerețea ta și adormiți amândoi îmbrățișați. Tu, plângând cu nasul în părul ei parfumat, ea ținând mai strâns telecomanda.
* Între 70 și 90 e ca la 90! Sau ca la 50 dacă ai mai multe televizoare. 

                      Sex versus Rex

                        🗽🍀🦄🚀♥️🎡

Am văzut Cele 500 de umbre ale lui Gray doar o dată, am încercat și a doua oară, dar m - am oprit. Chiar de la primele minute mi- am dat seama de ce nu.  Nu mi- a plăcut actorul principal. Ea, da. E frumoasă și extraordinar de talentată, Am văzut - o și în alte filme. Are șarm și expresivitate.  După părerea mea, rolul ei a fost mai greu decât al lui. Nu mi - a plăcut fizic, vreau să zic. Dacă în lumea reală eu aș fi ea, și el, el, nu aș accepta rolul. Și la bărbați gusturile diferă de la om la om. Nu mă leg de replici, de regie, scenografie, lumini, sunete, pur și simplu aș fi preferat un alt bărbat într-un film cu nuș' câte poziții și metode de a obține plăcere.

Actrița din Nimphomaniac mi s - a părut bună și suficient de inteligentă să joace sub regia lui Lars von Trier. Nu știu dacă fraza asta nu - i a lui Radu... Mare lucru nu îmi amintesc din film, ar trebui să îl revăd. Nu îmi amintesc nicio scenă inumană. Regizorul și a suspendat personajele suficient încât să nu fie nici tipologii psihiatrice, nici jigodii ordinare.  Deasemenea, nu am văzut în film nici natura tragică a personajului, despre care am citit la un moment dat, comentariu făcut probabil de un creștin pios. Cam asta cu părerile despre filmele porno. Îți plac actorii, te uiți cum se joaca de-a... orice.  Nu îți plac, te uiți ca să nu fii pe lângă într-o discuție privată sau când citești un articol printr- un ziar cultural.

Nici acest comentariu nu este un îndemn la desfrâu, în caz că mă întreabă cineva.