In the dark
Capitolul ne prezintă mintea lui Karenin.
E interesant pentru că
e un capitol de psihologie,
iar psihologia ne vorbește despre
mintea normală,
adică majoritară.
Deasemenea, este
un capitol de sociologie,
aflam în el prejudecăți tipice și desprfamilia secolului 19 din Rusia imperială.
Karenin este singur acasă,
Anna nu a venit încă. Este clar gelos.
În primul rând, Vronski
este mai tânăr și mai frumos.
Este de asemenea, mânios,
are mult de lucru la minister,
încurcăturile amoroase ale nevestei
îi abat atenția
spre chestiuni non-politice.
Acum ar trebui, după părerea
experților,
să își dea pantalonii si jiletca jos și să aplice
cunoștintele dobândite prin îndelungat
studiu din
Cele 500 de umbre ale lui Gray.
Din păcate pentru el,
Alecsei Alexandrovici
nu este un personaj contemporan
nici cu Gray și
începem să ne dam seama treptat,
nici cu Anna și Vronski,
ci numai cu el.
Se uită la noul lui portret și îl vede cu
niște coarne de cerb.
Bine, asta am băgat-o de la mine,
e drept că sunt doar niște cornițe.
Portretul lui Karenin devine astfel
mai puțin atrăgător pentru el.
Începe să se plimbe prin casă
între budoarul lui
și dormitorul soției sau invers,
nu mai contează,
își face în gând o listă cu dorințe:
cum o să îi zică Annei că
e periculos pentru toată societatea,
inclusiv pentru familia tradițională
ca ea să umble în tovărășia lui Vronski.
Face multe drumuri, mai cu frică,
mai cu dârzenie,
observă că Anna are niște chestii,
bibelouri, scrisori,
ugativă, poate și ștampile,
începe să asude,
e în pericol funcția de la minister
din cauza ei,
ar putea fi chiar,
prin combinație cu Vronski,
destul de pilos,
ba chiar mai pilos pe langa țar,
ministressă într-o zi….
și asta am băgat de la mine,
dar daca ar trăi în zilele noastre,
n-ar fi exclus să îi treacă
astfel de gânduri prin cap.
Capitolul se termină când
Anna ajunge acasă și
el decide să stea de vorba cu ea,
să fie pedagogic adică.
Mă gândesc la o chestie, fără legătură cu ce am scris, cel puțin nu direct. Personajele tragice mor fie la sfârșit, fie pe traseu
pentru ca scriitorul le construiește perfect. Ai scos o trăsătură dintr-un personaj tragic, pui la loc alta altfel personajul nu mai e tragic, ci devine comic. Este un mecanism, îi trebuie baterii, societate, familie, nevasta, copii, trebuie sprijinit.
De accea in comedii personajele abia isi incep viata prin casatorie.
