În capitol este vorba despre cum trece Levin peste anul lui cel mai rușinos.
Rușinea este sentimentul care îl trimite psihanalitic la orele când lua nota 1 la Fizica (probabil pentru copiat), la zilele când soră- sa îl certa că nu face curat până în zilele noastre când Kitty, în loc să îl lase pe el să o treacă pragul, îi sare în brațe altui bărbat.
Discută cu mujicul Nikulai despre însurătoare și acesta îi atrage atenția nu că ar cam fi timpul, ci că a trecut de mult.
Se cufundă în munca din agricultură până la a scrie tratate economice despre importanța productivității muncii, nu doar a pământului și capitalului și discuta subiecte de fizică, agricultură și filosofie cu Agafia Mihailovna,c
are prefera filosofia.
De la Moscova primește scrisori prin care iubita fratelui îl anunță că acesta e din ce in ce mai bolnav și tot nu vrea să se trateze.
Capitolul se încheie cu una dintre cele mai frumoase descrieri ale primăverii. Ar putea fi subiect de concurs pentru pictură, dacă am fi in Japonia medievală.
Odată cu această primăvară, care se instalează firesc, și Levin începe sa își revină. Tolstoi nu mai încheie capitolul cu relația dintre Levin, Kitty, Anna, Vronski și Karenin, dar ne da de înțeles că natura este un loc ordonat, armonios, un Cosmos unde Dumnezeu este prezent încă. In raiul acesta tolstoinian nu are ce căuta rușinea.
