Într-o zi din acea primăvară minunata, bate cineva la ușă. Levin crede că e fratele său. Este plin de bucurie. Natura blândă, tânără și veselă îl face să fie așa. Nu e el, este în schimb Stiva Oblonski, pregătit de vânătoare, cu toate uneltele pentru relaxare și capturare.
Levin se bucură, sincer se bucură, de fapt cam tot ce face el este sincer.
După ce Stiva se spală de noroiul drumului prin hârtoapele acelor vremuri, după ce mănâncă din bunătățile Agafiei Mihailovna și îl laudă pe Levin că are o așa bună cameristă, cu toate că nu e tânără și cu șorțuleț, e mai potrivită pentru stilul său monastic de viață, deci după toate aceste chestii, Stiva îi vorbește lui Kevin despre Kitty. Dar nu în acest capitol, în acest capitol se gratulează unul pe altul pentru stilul de viață din care nu lipsește nimic. Stiva il laudă pe Levin pentru pășuni și gospodină, Levin îl sfichiuieste pe Stiva pentru abundența experiențelor în stare naturală și a gospodinelor frumoase cum numai în reviste există.
Stiva îi aduce salutări numai din partea lui Dolly, sora lui Kitty, evitând să vorbească altceva, fapt apreciat de Levin la început.
Adevărurile dureroase se spun uneori cu binișorul pacienților sensibili, iar Levin, ca și Kitty sunt amândoi ca doi toporași, trebuie să te apleci ca sâ îi culegi și să îi pui în buchețelul familiei.
