Anna Karenina, partea a treia, Capitolul 1.

 

Serghei Ivanovici Koznîșev este fratele lui Levin, celălalt frate decât Nikolai, iubitul Mariei Nicolaevna, fratele bolnav.
Levin și fratele său Serghei au concepții diferite despre mujici sau altfel spus, despre popor. Sunt ușor de clarificat caracterele lor vis- a- vis de popor prin grila: dacă poporul are vreun efect asupra inimii sau gândirii celor doi. Pentru Serghei, poporul nu are niciun efect, de aceea, Levin îl consideră lipsit de inimă, în timp de Serghei nu înțelege atracția lui Levin pentru mujicii, care dacă ar fi conceptualizați ca popor sau clasă, s- ar cădea în contradicții.  Cum ar zice Pascal, unul are o rațiune a minții, iar celălalt o rațiune a inimii.
Obosit după munca intelectuală din oraș, Serghei vizitează moșia în vară și îi cam stă lui Levin pe cap, care are conștiința propriei gospodării și a superficialității mujicilor față de scopurile sale agricole. De aceea, ori de câte ori Serghei face o pauză de respirație din trăncăneală, Levin aleargă la câmp să împrăștie îngrășăminte, să se ocupe de mașinile agricole sau pur și simplu să supravegheze munca mujicilor, asta dacă nu pune și el mână la treaba care are ritmul rotirii anotimpurilor și nu se termină niciodată, dar dă sens omului sănătos.

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 35

 

Este ultimul capitol din partea a doua a romanului și încheie un episod dureros pentru Kitty, care va pleca de la sanatoriu însănătoșită, însoțită de părinții ei.
Prințul Șcerbațki, o persoană risipitoare și generoasă, o fire amabilă, foarte veselă și cu un caracter puternic, îndrăgostit de Rusia, dă o petrecere de rămas bun, la care invită câțiva nobili ruși, printre care și pe Varenka. Prințul face glume reușite, lumea este bucuroasă și se râde copios. Inclusiv Varenka se amuză. Kitty, în schimb, este pe pătratica neagră a acestui joc de societate. E tensionată și toate gândurile ei se concentrează pe ideea de a fi sincer față de tine, a fi tu însăți, a trăi conform naturii proprii.
Prințul abia așteaptă întoarcerea acasă, în Rusia, unde ceaiul are gust și omul poate trăi detensionat în mediul său familiar. Între Kitty și Varenka are loc o discuție, o ultimă discuție, în care Kitty își exprimă nemulțumirea față de sentimentele prea intense ale pictorului Petrov și față de conflictul pe care l- a generat între el și soția sa, conflict pe care nu l- a dorit și nici nu l- a întreținut. Această lipsă de control în apariția unor sentimente nu îi place și nici nu le înțelege. Pe Varenka a distrat-o atât de mult prințul Șcerbațki încât tratează înflăcărarea lui Kitty în a se apăra de o iubire similară celei dintre Vronski și Anna cu amuzament și oarecare detașare. Își promit să se mai vadă, Varenka o sfătuiește să se mărite că să poată să o viziteze cu prilejul nunții. Kitty afirma că avea de gând să nu se mărite niciodată, dar o va face de dragul ei, ca să se mai poată vedea cel puțin o dată în viață.
Se despart când prințesa Șcerbațki o cheamă să probeze niște mărgele.

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 34

 

Opinii, ierarhii și teorii

Prințul Șcerbațki vine în vizită la sanatoriul german să le vadă pe Kitty și pe soția sa, după ce el însuși fusese într- un concediu la băi. Între el și soția sa există o diferență de opinie vis-a vis de Europa. Soția, de un rang inferior prințului, apreciază ideea de Europa și se simte bine, chiar dacă prezența unor nobili ierarhic superior o intimidează, încearcă să își ascundă identitatea rusă, în schimb, prințului îi place faptul că este rus și nu este foarte încântat de amestecul de nații din casa regală europeană. Ori de câte ori întâlnește un cunoscut cu aceeași mentalitate, este bucuros.
Vizita prințului la sanatoriu pune în atenția cititorului diverse persoane cu care Kitty a interacționat în zilele de tratament, de la madame Stahl, madame Berthe, familia pictorului Petrov până la atât de fascinanta Varenka..
Față de fiecare dintre ei, prințul are atitudini și opinii diferite de ala fiicei, pe unii îi cunoaște de multă vreme, le știe trecutul și reacționează conform rangului, dar și conform ...trecutului. Așa află Kitty despre madame Stahl că nu a fost o femeie frumoasă niciodată, că este o persoană capricioasă și că nu de puține ori se poartă urât cu Varenka, lucru care o face să nu îi mai placă atât de mult de ea. Află, deasemenea, că secta creștină din care face parte este pietismul și că aceasta iubire față de tot ceea ceea ce Dumnezeu ne oferă pe parcursul vieții conține un fel de lipsă de discernământ între bine și rău. Nu te poți bucura de faptul că Dumnezeu îți ia soțul la fel cum te bucuri când nu ți- l ia.
Există în capitol o comparație interesantă și evidentă ca figura de stil. Se compară o rochie frumos aranjată pe pat cu o rochie care atunci când este aruncată în dezordine își pierde strălucirea de rochie de seară. Kitty este cea care face aceasta comparație.
Deasemenea, în roman apare și teoria sfârșitului unei perioade istorice cauzată de perceperea realității că fiind stratificată in cel puțin două: realitatea imperială, o lume ordonată, sănătoasă, echilibrată și veselă, și cea socială, a unei uriașe suferințe fizice a oamenilor veniți din toate colțurile Europei la tratamentul aquatic.
Mă opresc aici. Este un capitol interesant din punct de vedere sociologic. Și psihologic, pentru că accentuează polaritatea afectivă.
Fac și două observații filosofice.
1. Pietismul este religia familiei lui Immanuel Kant, parte din biserica catolică (la fel ca și biserica  dominicană sau franciscană), și pune accent pe moralitate și austeritate.
2. Despre decadență, despre Le fin de siecle sunt multe studii interesante. Unele sunt cele care încearcă să înțeleagă atmosfera istorică în care a trăit și scris Wittgenstein, influențat definitiv de Evanghelia lui Tolstoi ( de interpretarea Evangheliei de acesta), carte pe care o purta zilnic cu el în timpul și după prizonieratul italian în primul război mondial, atunci când concepea Tractatus-ul logico philosophicus.

Vreau o priza!

 Vine Mr Brasil cu brațul încărcat de flori de câmp acasă și mă vede mohorâtă. Îmi zice:- De ce ești așa pleoștită?

eu:- Am constatat că nu prea mai am priză la bărbați.

Dorel:- Poate nu ai fost atentă. Noi doi ce suntem? Femei?

eu:- Nu.

Mr Brasil :- Poate vroiam să - mi măresc aria de interes.

Dorel:- Hai să - i facem rost de un prieten nou! Ce zici de un animal de companie? Poate vrei o broscuță țestoasă? Un peștișor? Un papagal?

eu:- Nu. Nu mă pricep. Aș fi vrut o ființă rațională.

Mr Brasil :- Nu există. Rămân femeile măritate. Vrei să te cuplăm cu una?

eu:- Nu. La ele am priză deja.

Dorel:- Ce zici de psihologul școlii?

Mr Brasil :- Nu, psihologul școlii este împotrivă! În plus, este bărbat.

eu:- Serios? Nu am observat.

Dorel:- Altădată să nu te mai uiți numai în sus când îți strecoară limba printre dinți. Și dă și tu o vază, nu mă ține cu brațul plin de nemuritoare, mai am și altceva de făcut decât să - mi măresc masa musculară!

eu, mai bine dispusă:- Bine. Ce m - aș face fără voi! Faza asta cu psihologul școlii chiar e o știre interesantă. Bine că mi- ai zis, am și eu pe cine să trimit după un prelungitor data viitoare.

Dorel:- Hai că mă duc să mănânc ceva, cu voi stau flămând toată ziua. 

Banc cu profesorul de Filosofie

   Vine Bulă la școală, mahmur după beția de bucurie. A reînceput școala și e a 12 a, în curând va scăpa! Se duce țintă spre ultima bancă, unde este locul pentru somn în caz de catastrofă  

(cutremur, incendiu, un atac de panică, o criza de epilepsie, o criză de coardă, etc). Locul ocupat. 

Bula:- Ce foaia mea! Cine stă pe locul meu la ora asta!? Dă- te că vreau să dorm! 

Un elev:- Boule, nu mai urla! E proful. A zis că a avut insomnie. Vezi că dacă faci gălăgie, ne dă test!

Bula:- Ce test? S-a terminat anu' sau abia a început?

O elevă:- Dacă vrei, poți dormi pe culoar. E curat. Am văzut- o eu pe doamna de serviciu când mătura holul! 

Bula:- Nu, merci, Dorm în papuci. Când se termină ora, mă treziți și pe mine să merg la Ovisim. Fără cafea și țigări sunt rupt, băga-mi-aș foaia! Cu ochii spre proful ghemuit pe ultimele 3 scaune:- Ce ratat! Forfoiule!

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 33

 Taine și secrete

     Împrietenindu- se cu Varenka, Kitty ajunge și în atenția prințesei Stahl, care o evanghelizează și, mai ales, fascinată de pupila ei, Kitty începe să o imite atât în comportament, cât și în acțiuni. Citește și ea Evanghelia, ajută bolnavii și începe să îi ascundă mamei această nouă descoperire, dragostea pentru Hristos și biserica universală, care nu e  nici pe muntele ăsta, nici pe celălalt.
De mai multe ori merge în vizită la familia unui pictor bolnav de tuberculoză și se împrietenește cu întreaga familie, până într- o zi, când relațiile dintre ea și soția pictorului se răcesc. Madame Șcerbațki nu înțelege de ce, dar Kitty își amintește că la ultima întâlnire, pictorul i- a dăruit un portret și că, fără niciun sentiment particular, Kitty i- a așezat o pătură pe picioare sau spate. Pictorul i- a mulțumit de multe ori, chiar exagerat, după părerea ei. În gând, fără să o vadă nimeni, așa cum madame Stahl îi zâmbește preotului catolic ascunsă după abat-jour, Kitty zice un fel de :

 - Așa de bătrân, așa de bolnav și așa de ....nebun?!
Tolstoi se oprește aici. Vom vedea în capitolul următor, probabil, de ce soția pictorului, Anna Pavlova, începe să evite compasiunea lui Kitty. Nu știu dacă și a Varenkăi.

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 32

Important și lipsit de importanță

    Încet, încet, prințesa Stahl și madame Șcerbațki se apropie și, deasemenea, Kitty și Varenka.
Într- o zi, Kitty și Varenka dau un recital la pian (Kitty) și voce ( Varenka).
Partiturile le aduce Varenka și, acompaniată de Kitty, o bună pianistă, cântă mai multe melodii, cu un public restrâns în interior, dar destul de numeros sub ferestre. Această mică activitate concertată o face pe Kitty să fie nu doar entuziasmată, dar și foarte încântată de frumusețea interioară a Varenkai, de simplitatea și indiferența ei față de orice strălucire.
Madame Șcerbațki află că madame Stahl născuse cu mult timp un urmă un copilaș care murise și, de frica unei suferințe prea mari, rudele schimbaseră băiețelul cu o fetiță pe care madame o crescuse ca pe fiica ei, dându- i o educație aleasă. La un moment dat aflase adevărul și de atunci, Varenka devenise companioana ei.
Madame Stahl este o femeie care face parte din diplomația internațională, este cosmopolită și are legături cu lumea religioasă, nu este neapărat ecumenistă, dar știe autorități și catolice, și ortodoxe și protestante, iar Varenka, pupila ei, bună cunoscătoare și de franceză și de engleză, transcende, prin acțiunile ei voluntare tot acest univers decupat în ierarhii sociale.  Kitty este fermecată de ea, iar când tânăra se tulbură în fața unei partituri anume, Kitty reușește să îi smulgă un secret personal. Află că fata fusese în trecut îndrăgostită de un bărbat care, neprimind aprobarea căsătoriei cu ea, se căsătorise cu alta. Vorbesc amândouă despre iubiți care se orientează spre un alt parter de viață, iar Kitty, încă supărată pe Vronski, află, din înțelepciunea Varenkai, că există lucruri mai importante pe lume decât stăruirea în obsesie și rătăcirea în melancolie.
Plină de mister și secrete, această fată interesantă își ia partiturile și pleacă spre un alt pacient, după ce îi spune lui Kitty că iubirea pasională, atunci când devine ranchiunoasă,  e ceva ce trebuie depășit. 

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 31

 

Simpatii și antipatii bazate pe nume și renume

Mama lui Kitty își dorește să se inprietenească cu madame Stahl, care e însoțită de fără vârstă domnișoara Varenka, cu care dorește să se inprietenească Kitty, datorită caracterului ei profund umanitar.
Însă Madame Stahl o evită pe Madame Șcerbațki. La insistențele lui Kitty, mama fetei îi face cunoștință cu Varenka, mereu îndreptându- se spre bolnavi, mereu asaltată de ei. La un moment dat, Nikolai, fratele lui Levin se ia la harță cu medicul neamț al  sanatoriului și chiar se pregătește să îi dea vreo două bastoane pe spinare. La vederea incidentului și la auzul țipătului lui Nikolai, se face remarca:- Rusii ăștia!
Din balamuc îi scoate pe Nikolai și pe Maria Nicolaevna, Varenka, gest observat de toată lumea și apreciat în mod deosebit de Kitty. Cele două fete fac cunoștință, Kitty nu e numai foc și pară, ca Nikolai, ci doar foc, iar Varenka, numai pară!

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 30

   În acest capitol, Tolstoi revine la  Kitty, în perioada ei de recuperare a sănătății dustruse de iubirea nefericită față de trădătorul Vronski.

La băi sunt mai multe familii aristocrate, de diferite naționalități, casa regală universală își trimite aici mesagerii câteodată.
Familia Șcerbațki este remarcată de o doamnă de un rang nobiliar înalt, frumusețea și tinerețea lui Kitty se evidențiază imediat. I se fac urări de însănătoșire grabnică. Deși în tratament este inclusă depărtară de Vronski, Kitty observă repede că niciun bărbat nu e atrăgător, iar dintre femei îi place numai una, o tânără sau mai exact atemporală femeie cu suflet de sfântă. Remarcă însă și un cuplu inedit, un bărbat cu niște ochi frumoși însoțit de o femeie interesantă și, ce e cel mai inedit pentru societatea aceasta care se evaluează mai întâi după noblețea mărcii, că între ei este iubire. Dar când află că e fratele lui Levin, Nikolai, însoțit de Maria Nicolaevna, una...din alea...începe să îi evite.
....semn că sănătatea lui Kitty se restabilește mai repede decât se așteaptă toată lumea, cel puțin din punct de vedere social. 

Anna Karenina, Partea a doua, Capitolul 29

Adevăr și Minciună 

Să nu ne lăsăm copleșiți de minciună, spune Anna Karenina în capitolele anterioare, dar nici de Adevăr, replică Aleksei Alexandrovici!

 Capitolul revine la cursa lui Vronski din perspectiva Annei. Anna observă accidentul lui Frou Frou și țipă! E șocată, speriată, îngrijorată, îngrozită. Se ridică de mai multe ori, gata să sară peste mulțime, peste Aleksei, peste toți spectatorii și călăreții, vii sau morți, binoclul este un obiect necesar la cursele lungi, dar inutil când inima conduce ochii si mâna. Anna este înnebunită la gândul că Vronski ar fi putut păți ceva, Aleksei îi oferă franțuzește sprijin, pe care îl acceptă când situația capătă o oarecare claritate. Călărețul nu a pățit nimic, însă calul e accidentat mortal. Plânsul ei, suferința din spatele evantaiului îl umanizează pe Aleksei. Nu se mai poate face nimic, dar minimele aparențe trebuie salvate, ceea ce îi face pe amândoi să devină, pe drumul până la trăsură, personaje mecanice. Aleksei sporovăiește fleacuri cu tot felul de neaveniți, Anna e ca o păpușă de porțelan cu capul spart. Se târăsc amândoi spre casă și Aleksei, după declarația ei pătimașă ca îl iubește doar pe Vronski, trântit fix în față, Aleksei cu bruma de demnitate rămasă îi spune că vor clarifica situația lor conjugală în viitor. 

După plecarea lui Aleksei, Anna spune sec, lucid și cu o voce de om periculos : - Bine că am scăpat de el! 

Sau ceva de genul…. 

Nu e ușor să deschizi tainițele inimii, dar nici să le închizi nu e ușor. 

Anna își amintește frumusețea lui Vronski, lumina care îl înconjoară și sufletul ei tulburat respiră aer curat! 

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 28

 Rațiunea minții și a inimii

  Capitolul reia un eveniment pe care 

l- am povestit anterior, dar nu din perspectiva personajului concurent, Vronski( care o călărește pe Frou Frou), ci din cea a personajului spectator.

Aleksei vine la curse, unde Anna și prințesa Betsy Tverskaia, însoțite de Stiva, fratele Annei, ajunseseră deja.
Se apropie timid de grupul unde e soția sa și, ca de obicei, fără să fie pasionat nici de cai, nici de călăreți și nici de curse, are opinii culturale pe care le discută cu un ofițer, celebru pentru inteligența și cultura lui. Și am uitat să spun, în capitolele anterioare, Aleksei fusese vizitat de un diplomat chinez, deasemenea, un om cu o mare inteligență și cultură. Deducem că nu este un om obișnuit, cel puțin ca receptor al comunicării spirituale.
Annei nu îi place de el, o enervează comentariile lui, i se par poleiala care ascund un caracter slab și un ego exacerbat. Nu îi place lipsa pasiunii religioase, familiale și filiale. Vorbește non- stop și cu cât vocea lui este mai răsunătoare, cu atât binoclul ei este ațintit asupra lui Vronski și iepei lui.
Lui Aleksei îi închide gura un singur comentariu, cel despre frumusețea lui Vronski.
Începe  concursul și aflăm că de obicei, la curse,  mai mult de jumătate din concurenți fie se accidentează, fie își pierd viața, ei sau caii lor. Această cursă are 17 participanți. 

Aleksei face un comentariu referitor la istorie și apreciază că este o dovadă de progres istoric cursele de cai, față de întrecerile violente din antichitate și evul mediu. Betsy promite să nu mai participe niciodată la o asemenea dovadă de progres. Anna nu comentează aproape deloc.
Capitolul se încheie cu precizarea lui Tolstoi că împăratul este nemulțumit de felul cum s- a desfășurat concursul de echitație și cu îngrijorarea întregii curți vis- a- vis de nemulțumirea împăratului. Interesant!

Curbe apreciate unanim

 

Merg cu Dorel și Mr Brasil la plajă.
Suntem toți trei veseli.
Când coborâm din mașină, Mr Brasil îmi spune:

 - Văd că te pricepi la curbe!
Dorel:- Da, și mie mi- a plăcut!
eu:- I Love You, my Pusycat! I Like You, my TIGER!

Toamnă veselă

Calul meu roib trece rușinos printre ierburi.
Din apele repezi sar libelule albastre.
Aburit, pământul se clatină sub copitele- i aurii
Urșii cască îndelung,
În urmă- i frunzele se înroșesc și cad, palide urme ale unui cântec trist.

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 27

 

La vila unde stau Anna cu Serioja vine în vizită Alecsei Alexandrovici însoțit de un prieten. Medicul i- a recomandat să facă lungi plimbări pe  jos și cu ocazia asta a trecut să îi vadă pe Anna și Serioja și să  lase niște bani.
Anna o așteaptă pe Betsy, vor merge undeva unde cu siguranță este și Vronski.
Capitolul este interesant pentru actori și regizori. Pentru ideea de teatru în teatru. Anna joacă rolul de soție, Alecsei pe cel de soț sau mai bine zis, de tată, Serioja încearcă să înțeleagă de ce taică- su nu- l mai iubește și îi tot spune Tinere. Este interesant ca și scenă cinematografică, îmi amintesc de prim planurile din Tânăr și neliniștit, când personajele erau cu fața spre spectator și nu vorbeau ele, ci mintea le țișnea afară pe buze. Cam așa e aici. Anna zice, cu fața spre spectator și cu spatele spre toate celelalte personaje: - Ce rușine îmi e! Ce mincinoasă sunt! Alecsei Alexandrovici, la fel, spune:- Ce minciună e familia asta! Serioja, și el:- Cine e străinul acesta? E soțul mamei? Și acesta? E tatăl meu?
Și Anna, cu ochii strălucitori, afectuoasă și grijulie față de Alecsei când stă cu spatele la camera de filmat, când se întoarce cu fața spre noi spune:- Ce om nesuferit! Și ce urechi are! Tolstoi, care o înfundă pe Betsy în trăsura ei frumoasă ne spune și el câte ceva ironic prin vocea lui Alecsei despre prietenele nedespărțite, care își înșeală bărbații în văzul lumii. Într- un fel e enervant pentru baletul asta kierkegaardian dintre etic și estetic.
Aproape că îl auzi, când citești capitolul cum plânge, cu capul pe manuscris, după Levin și vacile lui! 

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 26

                Alecsei Alexandrovici

Tolstoi îi dedică un capitol întreg lui Alecsei Alexandrovici.

Întâi îl trimite la băi, pe urmă îl trimite la munte, în final îl pune să scotocească prin niște sertare imaginare pentru a nimeri un fel de bikini sau niște mini trenulețe, adică sentimentele sale conjugale și paterne.
Caută pe întuneric, caută când cu Lidia Ivanovna, când cu medicul personal, sertarul e când prea mic și burdușit, când prea mare și cam greu de învârtit. În sfârșit, nu prea găsește ce vrea, în el este ceva, dar nu e nici dragostea față de Anna, nici față de Serioja și nici cuvinte potrivite pentru a- și manifesta tristețea, gelozia, disprețul, nemulțumirea. Găsește în schimb prin sertărel cuvinte precum birocrație, Minister, legi, ședințe, consilii, guvernământ, și altele de acest gen.
E nemulțumit, medicul ridică din sprânceană cu mesajul că are și de ce și este sfătuit să aibă grijă. Deci, probabil iar băi, munte, Minister, ședințe, etc.
Anna își petrece timpul la o casă de vacanță aproape de regimentul lui Vronski.  Alecsei Alexandrovici nu înțelege de ce preferă casa din localitatea aceasta și nu Petersburg sau Moscova.

După fluturi

 

   Mr Brasil se uită prin calendarul atârnat pe perete și zice nostalgic: - A venit toamna!
Dorel:- Acoperă- mi inima cu ceva, cu umbra unui surâs sau mai bine cu umbra ta....
Mr Brasil:- Asta să i- o spui ei, nu mie. Și vezi că ai greșit versul! E cu umbra unui cuvânt.
eu:- De ce mie? Adică da, chiar așa, de ce nu și mie?
Mr Brasil:- Ție, pentru că tu te uiți toată ziua după fluturii de varză!
Dorel:- Și nu numai. Și după fluturii de ciuperci. Știu eu!
eu:- De unde știi? Ți- am mărturisit cumva?.
Dorel:- Nu e nevoie. La chestii din astea se pricep mulți.
eu:- Serios? N-am știut.
Dorel:- Ba ai știut, dar te- ai făcut că nu înțelegi.
Mr Brasil:- Da! Ai știut. Și acum știi și că alții au știut.
eu:- Și ce trebuie să fac în viitor? Să nu mă mai uit deloc?
Mr Brasil:- Vezi că e cam vânt afară? Fluturii pe vremea asta nu numai că vin și zboară, dar unii dintre ei ajung, din cauza ta, să creadă că e încă vacanța de vară.
Dorel:- Eu zic că e mai grav! Unii ajung să creadă că e numai primăvară.
eu:- Și după ce să mă uit? După liliecii de noiembrie? După bufnițele de septembrie? După cocostârcii de octombrie?
Mr Brasil:- Te uiți după ce vrei, eu doar te- am anunțat că nu doar fluturii zboară.
Dorel:- Nu tu ai anunțat-o, ci eu!
eu:- Ce mai contează? Mă uit după mamifere și gata!
Dorel:- Vezi că și liliecii sunt mamifere.
eu:- Știu și nu mă mai obosi ziua! Mă duc să- mi fac o cafea.
Mr Brasil și Dorel:- Fă- ne și nouă dacă tot mergi în bucătărie.
eu:- Bine. Vă chem eu în câteva minute.

Alinare

 

    Intră Mr Brasil în camera mea și îmi zice grăbit:- Vezi că e una afară care mă  plictisește. Du- te și stai de vorbă cu ea.
Plec. Stau două minute de vorbă cu ea și intru în sufragerie. Dorel citea ziarul cultural și sublinia cele mai frumoase figuri de stil.
eu:- Vezi că e una afară care mă urmărește. Du- te și dă- i ceva!
Dorel:- Nu  vezi că citesc? Trimite- l pe Mr Brasil!
eu:- Nu, că el m- a trimis!
Dorel:- Păi dacă te- a trimis pe tine, du- te tu! Eu am treabă!
Plec nervoasă și îi zic tipei:- De ce tot te ții după mine, nu vezi că mă plictisești!
Mă întorc în camera mea, la Mahjongul care mă aștepta să- l termin până la artificii.
Vine Mr Brasil și îmi zice:- Treci în sufragerie!
Mă ridic din fotoliu înainte de artificii și îl văd pe Dorel aruncând scântei din ochii lui miraculoși.
Mr Brasil:- Du-te, Dorel, și alin- o pe aia de pe hol, plânge de sare cămașă de pe ea!
eu:- Serios? Ce a pățit? Când am vorbit eu cu ea era ok.
Mr Brasil:- S- o crezi tu! Mi- a spus că ai jignit- o.
eu:- Când?
Mr Brasil:- Acum câteva minute. Hai, Dorel, du- te și susură- i ceva în ureche! Mă enervează femeile care plâng prostește!
Dorel trântește ziarul pe masă și iese, trântind și ușa după el.
Mă așez pe scaun, derutată.
Mr Brasil:- Hai să vedem ce cuvinte îi plac lui Dorel! Va trebui să ne împăcăm cu el.
După 5 minute intră Dorel.
eu:- Gata? Așa repede?!
Dorel:- Păi ce crezi că eu îmi pierd vremea? Am întrebat- o două chestii și s- a oprit din plâns.
eu:- Ce ai întrebat- o? Zi și mie să știu pe viitor.
Dorel:- Am întrebat- o dacă și morcovii sunt dicotiledonate.
Mr Brasil:- Și a doua?
A doua a fost mai agresivă. Am întrebat- o dacă noaptea poartă chiloți.
Râdem toți trei.
eu:- Ti- a răspuns la vreuna?
Dorel: :- Numai la prima. Pe urmă a plecat. Ați auzit bufnitura de adineaori? Trântise ușa! Nu- i frumos când vii în vizită la cineva să trântești ușa!
Mr Brasil:- Da, sunt de acord cu tine.

Test cu întrebări capcană

 

Vine Mr Brasil în bucătărie și mă vede că deșurubez coada de la încă o tigaie.
- Mi se pare mie, sau ai chef de încă o povestire polițistă?
eu: - Nu, mă pregătesc să continui testul de personalitate.
Dorel, de pe scăunel, care ținea în brațe geanta de scule și mă urmărea atent cum schimbam șurubelnițele în viteză:-  E un test greu, cu întrebări capcană.
Mr Brasil:- Așa- s testele astea. Dar ce legătură are cu tigaia?
eu:- Niciuna. Dar mă ajută să înțeleg mintea psihologilor.
Mr Brasil:- Pai ei trebuie să înțeleagă mintea ta, nu tu pe a lor. Hai să te ajut!
Dorel:- Da, lasă- l, e mai experimentat decât tine în colaborarea cu un psiholog bărbat.
Mr Brasil:- La ce întrebare ai ajuns?
eu:- La întrebarea despre locul din stânga.
Mr Brasil:- Hai, spune-o!
Dorel luă chestionarul de pe masă și mi- l dădu.
eu, cu voce tare:- Dacă vă aflați în poziția șoferului și puneți din greșeală mâna pe genunchiul pasagerului din dreapta ce faceți?
Și urmează 2 variante:
a. Măriți viteza și
b. Micșorați viteza.
Aici nu știu ce să răspund, nu am carnet.
Mr Brasil:- Răspunzi cu b. Psihologilor nu le place viteza, te vor considera nevrotică.
Dorel:- Sau psihotică, depinde de vârstă.
eu:- Vezi că e greu!
Mr. Brasil:- Aici nu gândești, răspunzi instinctiv.
eu:- Și dacă nu știu?
Mr Brasil:- Toată lumea știe. Mai ales că acum mașinile sunt automatizate, nu mai au schimbător manual, ci electronic, apeși pe un buton și gata, treci dintr- o viteză în alta. Mai ai întrebări?
Dorel:- Ohoho!
eu:- Dacă ești la piscină și o doamnă îți cere să o dai cu ulei autobronzant ce faci?
a. O dai și fugi repede de tentația de a te da și tu.
b. Te dai numai pe tine și fugi de tentația de a o da și pe ea.
Nici aici nu știu cum să răspund. Nu am trecut prin așa ceva
Dorel:- Eu zic să încercuiești a. Așa e legal.
Mr. Brasil:- Nu, asta e o întrebare capcană, încercuiești tot b.
Dorel:- Cum? E absurd!
eu:- Serios? E absurd?!
Mr Brasil:- Nu, nu e absurd, e normal.
eu:- Bine, merci.
Dorel:- Unde te duci? Vin și eu!
Mr Brasil: - Nu, stai cu ea. Ajut- o și unde nu știe, pui opinia ta. Mă duc să iau două tigăi. Poate facem mâine niște gogoșele.
Dorel:- Mmmm

Anna Karenina, Partea a doua, Capitolul 25

 

Concursul de echitație începea din fața pavilionului imperial și se încheia tot acolo.
Obstacolele erau în număr de 9 și includeau un pârâu, șanțuri, delușoare de pământ, garduri urmate de  șanțuri și un râu.
A fost nevoie de patru starturi diferite pentru ca toți caii să pornească în același timp.
În fața lui Vronski sunt ofițerii care îi călăresc pe Gladiator și Diana, Frou Frou reușește să treacă de primul obstacol fără să se lovească de nici unul dintre ei.
Așa trecu pârâul. Aici abandonă Diana.
Al doilea obstacol era un gard de lemn, aflat în fața pavilionului imperial, Frou Frou îl depăși, dar atinse cu copita ulucile.
Gladiator, care păstrase distanța de un metru în fața iepei lui Vronski, ajunse la o distanță puțin mai mică. Un bulgăre de pământ îl lovi pe Vronski, plecată din copita calului advers.
La următorul obstacol, Frou Frou și Vronski empatizează perfect. Iapa lui îl depășește pe Gladiator. Îl împroașcă de noroi pe Mahotin, care nu se supără.  Riscurile acțiunii din concurs!
Vronski este în fruntea cursei, urmează obstacolul bancheta, care este un deal urmat de șanț. Iapa îl depășește, mulțimea aclamă și Vronski este fericit și incantat de feed - back.
Următorul obstacol este tot un șanț. Frou Frou este obosită, iar Vronski din poziția ridicat în șa, se lasă pe spatele calului. În același timp, din spate vine cu viteză Gladiator. Își dă seama că a pierdut empatia, înțelege că a anticipat ceva ce încă nu se produsese și își pune în pericol viața. Atinge cu piciorul pământul și calul lui cade. Îl vede pe Mahotin călărind mult în față, deja în depărtare.
Neânțelegînd situația, Vronski începe să își lovească iapa cu piciorul în pântece, apoi cu cravașa. Calul are spinarea ruptă. Va fi împușcat.
Vronski își dă seama că a pierdut cursa. Își lasă chipiul la pământ și pleacă, ajutat se Iașvin. E nefericit și va fi mult timp. Această zi îi va rămâne în memorie ca  una dintre cele mai sumbre amintiri.  

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 24

Începe cursa lui Vronski și Frou Frou.

Hipodromul este încă mocirlos.

Vronski este stresat și debusolat.

La cursă participă 17 ofițeri cu caii lor. Cel mai periculos este Gladiator. 

Vronski îl evaluează pe furiș și îl compară cu Frou Frou. Cu toate că este un cal frumos și vijelios, calul lui nu este sănătos. Îngrijitorul îl avertizează din nou să fie calm și echilibrat, să îi dea calului încredere și libertate de mișcare, să nu îl stârnească prea tare și să îi lase inițiativa când ajung lângă obstacole.

Din nefericire, chiar la începutul cursei, ofițerul care îl conduce pe Gladiator face intenționat o manevră prin care își apropie calul foarte mult de Vronski și Frou Frou. Iapa se sperie și își deviază direcția, nu cu mult e adevărat.

Hipodromul este plin de lume, oamenii se grupează după cunoștințe și interese. Undeva este și Anna cu Betsy. Prin mulțime, Vronski se întâlnește cu fratele său, care îndrăznește să îi bată un apropou vis- a - vis de relația lui cu Anna, dar Vronski are o grimasă care îi aduce aminte fratelui de, probabil, încăierările din copilărie. Înțelege instantaneu că este mânios și că îl deranjează inoportunitatea oricărui comentariu malițios. Se întâlnește și cu Stiva și stabilește cu el o întâlnire viitoare la Popota regimentului. Pe Stiva îl simpatizează și îi dă de înțeles că este normal ca și partener al surorii lui. Face asta atingându- i  mâneca hainei. Fratele lui Vronski este un bărbat frumos, mai arătos decât Vronski, dar este bețiv. Vronski nu, participă la petrecerile ofițerilor, își ține caracterul în frâu. Vede ceilalți cai, pe unii dintre ofițeri îi știe bine.

Capitolul este dificil de povestit și este interesant pentru că redă o atmosferă tensionată, care rezonează cu tensiunea interioară a eroului principal. Este interesant de lecturat la orele de psihologie și sociologie. Nu am prea mult timp să introduc nume de personaje secundare sau de figuranți, poate o voi face cândva sau nu. Această cursă de cai este descrisă minuțios de Tolstoi și este rezultatul muncii unui scriitor nu doar foarte bun analist al sufletului omenesc (masculin, în special), dar și al unui om, am mai spus odată, cu talent teatral și regizoral. Viziunea autorului despre lume este cea omniprezentă, omniscientă, profetică. Pentru cei care studiază psihologie este interesant pentru precizările pe care Tolstoi le face când vorbește despre memorie, afectivitate, atenție, voință, deprinderi. Știu că pe Freud l- a inspirat și elucidat în câteva privințe și Tolstoi.