Este ultimul capitol din partea a doua a romanului și încheie un episod dureros pentru Kitty, care va pleca de la sanatoriu însănătoșită, însoțită de părinții ei.
Prințul Șcerbațki, o persoană risipitoare și generoasă, o fire amabilă, foarte veselă și cu un caracter puternic, îndrăgostit de Rusia, dă o petrecere de rămas bun, la care invită câțiva nobili ruși, printre care și pe Varenka. Prințul face glume reușite, lumea este bucuroasă și se râde copios. Inclusiv Vaenka se amuză. Kitty, în schimb, este pe pătratica neagră a acestui joc de societate. E tensionată și toate gândurile ei se concentrează pe ideea de a fi sincer față de tine, a fi tu însăți, a trăi conform naturii proprii.
Prințul abia așteaptă întoarcerea acasă, în Rusia, unde ceaiul are gust și omul poate trăi detensionat în mediul său familiar. Între Kitty și Varenka are loc o discuție, o ultimă discuție, în care Kitty își exprimă nemulțumirea față de sentimentele prea intense ale pictorului Petrov și față de conflictul pe care l- a generat între el și soția sa, conflict pe care nu l- a dorit și nici nu l- a întreținut. Această lipsă de control în apariția unor sentimente nu îi place și nici nu le înțelege. Pe Varenka a distrat-o atât de mult prințul Șcerbațki încât tratează înflăcărarea lui Kitty în a se apăra de o iubire similară celei dintre Vronski și Anna cu amuzament și oarecare detașare. Își promit să se mai vadă, Varenka o sfătuiește să se mărite că să poată să o viziteze cu prilejul nunții. Kitty afirma că avea de gând să nu se mărite niciodată, dar o va face de dragul ei, ca să se mai poată vedea cel puțin o dată în viață.
Se despart când prințesa Șcerbațki o cheamă să probeze niște mărgele.
