Vine Mr Brasil cu brațul încărcat de flori de câmp acasă și mă vede mohorâtă. Îmi zice:- De ce ești așa pleoștită?
eu:- Am constatat că nu prea mai am priză la bărbați.
Dorel:- Poate nu ai fost atentă. Noi doi ce suntem? Femei?
eu:- Nu.
Mr Brasil :- Poate vroiam să - mi măresc aria de interes.
Dorel:- Hai să - i facem rost de un prieten nou! Ce zici de un animal de companie? Poate vrei o broscuță țestoasă? Un peștișor? Un papagal?
eu:- Nu. Nu mă pricep. Aș fi vrut o ființă rațională.
Mr Brasil :- Nu există. Rămân femeile măritate. Vrei să te cuplăm cu una?
eu:- Nu. La ele am priză deja.
Dorel:- Ce zici de psihologul școlii?
Mr Brasil :- Nu, psihologul școlii este împotrivă! În plus, este bărbat.
eu:- Serios? Nu am observat.
Dorel:- Altădată să nu te mai uiți numai în sus când îți strecoară limba printre dinți. Și dă și tu o vază, nu mă ține cu brațul plin de nemuritoare, mai am și altceva de făcut decât să - mi măresc masa musculară!
eu, mai bine dispusă:- Bine. Ce m - aș face fără voi! Faza asta cu psihologul școlii chiar e o știre interesantă. Bine că mi- ai zis, am și eu pe cine să trimit după un prelungitor data viitoare.
Dorel:- Hai că mă duc să mănânc ceva, cu voi stau flămând toată ziua.
