Dezacord între generații

 

Dorel:- Nu-mi place când ești în dezacord cu mine.
eu:- Mie nu-mi place când sunt în dezacord cu mine. Când m-ai vizitat ultima oară? Când ai băut cu mine o cafea?
Dorel:- Am două răspunsuri precise la întrebările tale.
eu:- Să auzim.
Mr Brasil, scoțând bufnițele de silicon din cănile de ceai:- De ce spui să auzim? Eu nu sunt interesat de răspunsurile precise ale lui Dorel.
Dorel:- De ce? Sunt mai fraier decât ea?
Mr Brasil:- Nu. Ești mai haotic decât ea. Răspunsurile tale precise sunt zero barat.
Dorel:- Eu? Haotic? De unde ai scos-o?
Mr Brasil:- Din torpedou. Am căutat ieri seară o brichetă și am găsit tot felul de prostii, de la batiste de hârtie până la bijuterii erotice, dar bricheta, pace.
Dorel:- Era pe bancheta din spate.
Mr Brasil:- Bine că n-ai pus-o sub roata de rezervă sau mai precis sub mașină. Poate stătea o mâță pe ea și, când îmi vedea tălpile, mieuna. Eu mă aplecăm să o scot de sub mașină și găseam bricheta.
eu:- Ha Ha! Asta e bună!
Dorel:- Mai vrei sau nu să auzi răspunsurile precise?
eu:- S' îl vouă plait!
Dorel:- În primul rând, bem în fiecare dimineață cafea toți trei. Și uneori și în timpul zilei.
eu:- Ok, dar nu e tot aia. Însă, dacă așa  pui problema, nu mai am pretenția cafelei niciodată.
Mr Brasil:- Și vrei să nu o mai am nici eu?
Noi doi, pe acute: -Nuuuu!
Mr Brasil:- Hai, spune-i al doilea răspuns precis. Sunt curios dacă are nuanța lui Blaga, a lui Noica sau pur și simplu a maestrului Heidegger .
Dorel:- În primul rând....
Mr Brasil:- În al doilea rând, primul l-ai spus deja.
Dorel:- Nu mă întrerupe, știu ce spun. În primul rând din al doilea răspuns, în camera ta nu se poate intra.
eu:- Ai observat și tu? Îmi schimb părerea despre comunicarea dintre noi doi.
Dorel:- Bine, aș putea pe fereastră deschisă.
eu:- Nu e recomandat. Nu noi suntem Romeo și Julieta.
Dorel:- Am încercat la ușă, mai ales că nu mai ai broască, dar...
Mr Brasil, oprit în mijlocul bucătăriei ca o precupeață nemulțumită, cu mâinile în șolduri: - Dar...?
Dorel, întors spre el: - Să vezi! În locul broaștei, plin de hârtii. Le scot una câte una să văd prin gaură dacă ea e în cameră.
eu:- Nu era mai simplu să împingi puțin ușa și să intri civilizat?
Dorel:- Nu. Nu am curajul pe care ți-l dă distanța socială.
Mr Brasil:- Credeam că e invers, distanța socială ne face mai lași, proximitatea mai îndrăzneți.
Dorel:- Lasă-mă cu romanele tale polițiste.  Scot primul cocoloș, când mă uit, scris mărunt, cursiv și titlul: Scrisoare către un prieten. M-am gândit că ai început sa citezi din Kierkegaard. Când colo, o filă de eseu sau referat ceva de genul despre nu știu ce concept abstract.
Mi s-a părut interesant. Îmi zic:- Hai să mai scot un cocoloș. Îl scot, alt titlu:- Mon amour, Phaidros.
Altă teorie, alt concept abstract. Îmi zic: individa a dat-o iar pe Noica. Sau pe Cornea, nici nu mai știu. Și tot așa ....13 texte . Mi-a luat  o lună să le înlocuiesc cu alte texte scrise cam cu aceeași caligrafie despre Harap Alb, Iona, Punguța cu doi bani, Ursul păcălit de vulpe , etc. Deci, să nu zici că nu am incercat.
eu:- Crezi că îți reproșez ceva legat de calitatea de a fi varianta mai puțin atentă a lui Mr Brasil?
Dorel:- Nu știu. Dar mă gândesc acum că la toate acele cocoloașe nu era trecut destinatarul.
Mr Brasil:- Și te-ai gândit că sunt pentru tine, nu?
Dorel:- Atunci da. Acum îmi dau seama că am greșit adresa.
Mr Brasil:- Nu ai greșit adresa, ai greșit direcția. Trebuia să mi le aduci mie, nu să le citesti, să ți le însușești și să le înlocuiești cu tot felul de obsesii de-ale tale.
Dorel:- Ți le aduc imediat!
Mr Brasil:- Nu e nevoie. Le- am luat deja.
Dorel, pleoștit: - În casa asta un om liber este pretutindenea în lanțuri.
Mr Brasil:- Ca alea cu care vrei să te leg noaptea de pat? Din mătase roz  cu vernil? Să ai timp să te transformi din cocon în fluture de varză?
Dorel se ridică de pe scaun și iese din bucătărie.  Afară bate tare vântul, perdelele se umflă și ne dăm seama că fereastra este deschisă. Mă reped să o închid. Fulgi uriași de zăpadă se rostogolesc sub ochii verzi ai gradinii. Îl văd pe Dorel în curte sub ploaia de petale albe de corcoduș, cu limba scoasă să prindă câte un fulg din ninsoarea neașteptată.

Îmi dau seama că nu a mai apucat să-mi spună ce era în al doilea rând din al doilea răspuns precis.  Mă vede la geam și îmi face semn să ies și eu afară. Ies, atmosfera e irezistibilă!

Opera și Biografia

 

eu:- Noica spune că e mai importantă opera decât biografia, dacă autorul e deja celebru și invers dacă autorul e obscur pentru contemporani.
Dorel:- Cu bârfele e greu să te pui.
Mr Brasil:- Au contraire, cu bârfele te pui. Te lupți cu ele până cedează.
Dorel:- Cum? Aducând dovezi opuse?
Mr Brasil:- Nu opuse, ci concordante. De exemplu, ești bănuit că scrii doar teatru, aduci dovezi că scrii poezii. Ești bănuit că scrii doar schițe, aduci dovezi că ai publicat și romane.
eu:- E vorba de viețile personale în cuvântul biografie.
Mr Brasil:- Pe cine interesează viețile personale?
Dorel:- Pe cei care urmăresc viețile autorilor neînsemnați.
Mr Brasil:- Cei care urmăresc viețile autorilor neînsemnați nu sunt scriitori, ci urmăritori. În cel mai bun caz sunt colegii de birou.
eu:- Mie îmi plac biografiile. Adică Memoriile și Jurnalele deja publicate. Nu m-aș încumeta să citesc un caiet cu memorii încă necenzurat.
Dorel:- Ce farmec mai are un jurnal cenzurat?
Mr Brasil:- Farmecul literar. Nu îți poți pierde timpul cu vraiștea de peste zi a unui autor opțional.
eu:- De ce zici opțional?
Mr Brasil:- Pentru că din miliardele de cărți de literatură te-ai oprit fix la el. De aia. E o chestie de alegere, nu de rea intenție. Ceva de genul: Nu te citesc pentru că nu ai ajuns la rând, am o listă întreagă înainte, nu pentru că nu ești important pentru literatură.
Dorel:- Se poate să nu ajungi niciodată....asta e trist pentru autorii  neînsemnați.
Mr Brasil:- Or fi având și ei familie, prieteni apropiați, îndrăgostiți necunoscuți. Pe ăștia e înțelept să te bazezi, nu pe mine, un lector oarecare.
eu:- În plus, odată ce au fost publicați, au fost citiți cap- coadă de cel puțin două persoane: directorul literar și tehnoredactorul literar.
Ambii băieți, mestecând mescalină  ochi în ochi:
-Da, așa e, ai dreptate.

Nerăbdare

 

Mr Brasil, mie: - Mă stresezi când te văd cum umbli cu limba scoasă să ți se șteargă din catalog ultimul doi. Ce cauți între atâția bărbați? Locul femeilor este ori în pereche ori lângă femei!
eu:- Mă lași cu teoriile tale de cârcotaș plictisit! Vrei să plec în tabără?
Mr Brasil:- Nu singură, doar cu noi doi!
Dorel:- Care dintre cârcotași? Platon și Aristotel plictisiți de ostropel sau Kant și Hume saturați de glume?
Mr Brasil:- Vezi că Hume nu se citește cum se scrie. Se citește fără e: Hium.
Dorel:- Ok.
Mr Brasil:- Nu ok, ci All right. Hume nu a fost american.
Dorel:- Mi se pare mie sau tu ai ajuns să fii înconjurat numai de femei, de nu mai are loc nimeni lângă favorita ta?!
eu:- Da. Subscriu. Nu chiar în gura mare, dar sunt înclinată să fiu de părerea lui Dorel.
Mr Brasil:- Afară, coardelor!
Iese la fereastra și strigă:- Am nevoie de un bărbat care să dea cu mătura și să-mi calce cămașa!
Eu mă apropii încet de el și-l întreb:
- Când îți trebuie cămașa călcată?
Mr Brasil:- Anul ăsta.
Dorel:- Și cu mătura când vrei să fie dat?
Mr Brasil:- Înainte să vină 2 Mai.
Dorel:- S-a făcut! Pe 1 Mai bag aspiratorul, mătura, mopul, mașina de tuns iarba și drona cu îngrășăminte pentru trifoi.
eu:- Avem dronă cu îngrășăminte?
Mr Brasil:- Avem iepuroi?
Dorel cu ambele arătătoare îndreptate electoral spre noi:- Nu, dar pentru tine fac rost.
eu:- Pentru mine?
Mr Brasil:- Pentru ea?
Dorel:- Nu, ciufutule, pentru tine.
Hai, nu mai fii așa nerăbdător să te lungești cu mine în trifoi și să-ți sifonezi cămașa proaspăt călcată de ea!

Prin omisiune

 

Aerul e îmbătat de fructe,
Prin omisiune există și flori.

Cerul e aiurit de porumbei albi,
Prin omisiune există și ciori.

Motanii sunt fugăriți de miresme telurice,
Prin omisiune unele pisici stau la ferestre cu ochi strălucitori.

Soțiile umblă cu căpățîni de verze în papornițe,
Prin omisiune ele au diametrul capetelor soților.

Exerciții cu definiții

 Se dă definiția: Iluzia optică este un fenomen perceptiv care apare din cauza încălcării unor legi ale opticii. 

a. Identificați regula de corectitudine a definirii care apare în definiția dată. Explicați dece este greșită definiția de mai sus .

b. Alegeți o altă regulă de corectitudine a definirii și construiți o definiție greșită a termenului Iluzie optică. 

Transparență opacă

    Dorel stă la masă, în bucătărie și stropește cu cerneală tipografică un morman de furnici, care încearcă disperate sa iasă dintr-o cutie cu două mici orificii pe capac. 

eu:- Ce faci aici? Știi că e greu să scapi de furnici. 

Mr Brasil:- De ce faci balamuc în mințile noastre? 

Dorel:- Ca să înțeleg un fenomen natural.

eu:- Și l-ai înțeles ?

Dorel:- Nu. Cerneala curge de pe ele.

Mr Brasil:- Crezi că dacă le faci negre, vor renunța să fie furnici?

Dorel:- Poate că nu, dar cel puțin devin vizibile, le pot studia traiectoriile.

eu:- Cine pune mâna pe cutie și o aruncă? Te las să alegi: tu sau Mr Brasil?

Dorel:- Nu vă atingeți de furnici! Unele au devenit complet negre, dar sunt câteva care au rămas transparente. Mi-ar mai trebui niște cerneală. mie:- Nu te duci tu să cumperi?

eu:- Și cum să cer vânzătoarei:- Aveți cerneală pentru înnegrit furnici?

Mr Brasil:- Nu te duci nicăieri! E experimentul tău, te descurci, și așa ești mâzgălit până la sprâncene.  Și știi că se duce greu. 

Dorel:- Bine. Dar aveți grijă, dacă dispare vreuna, ați încurcat-o. 

Mr Brasil:- Închide cutia bine și nu vor dispărea.

Dorel pleacă. 

Mr Brasil, mie:- Pune- la  amărâtelor alea niște cubulețe de zahăr, să mai prindă putere. 

eu :- Unde să le pun? În cutie sau lângă?

Mr Brasil:- Pune-le pe pervaz, vezi că am deschis geamul. Au auz absolut, în 5 minute o șterg toate în șir indian. 

Chiar așa a fost. Până a venit Dorel, cele 300 de furnici negre, în degrade sau fumurii au șters-o afară, fiecare dintre ele unsă pe toate piciorușele cu firișoare de zahar. 

eu:- Și cerneala de imprimantă? 

Mr Brasil:- Am nevoie să îmi printez lucrarea, crezi că îl pun pe Dorel să își ia picioarele la spinare fără sens?

La film cu Iepurele alb

 

Stau într-un cinematograf gol.
În fața mea, ecranul complet alb.
Aștept începerea filmului.
Aștept derularea umbrelor care se
Iubesc
Care se urmăresc
Care se așează în cele 8 planuri prestabilite 

de la începutul lumii
În locul lor apare
Ochiul roșu
Ochiul fricos
Ochiul plângăcios
Ochiul șotios
Al iepurelui alb
Drept în mijlocul ecranului
Ochiul lui mă țintuiește blând și sincer
Ca o veste a unui război terminat
Ca o picătură de vin vărsată pe fața de masă 

a nunții cireșilor
Ca o urmă de ruj pe marginea ceștii de cafea
La care te uiți îndelung
Știind că femeia care a băut era mai răcoroasă decât roua.

-Cinematograful se închide, îmi spune șoptit plasatoarea, trebuie să plecați
Mă ridic, ochiul iepurelui alb clipește ritmic
Îmi dă de înțeles că ne vom mai întâlni
Nu au intrat zilele in sac, zice pata de ruj, voi mai fi și pe o altă ceașcă de cafea
Nu te necăji, zice picătura de vin, vor fi nesfârșite nunțile
Mereu la ele sunt nuntași emoționați
Picăturile sunt puzderie la final
Iar eu, spune iepurele alb, (înainte să se aprindă lumina în sală) am un ochi și pe partea cealaltă a capului. Te voi privi și când vei fi în stânga mea.
Când pielea ta se usucă și rănește, mă vei mângâia,
În ochii mei îți vei întâlni o primăvară  

Unde iepurii și oamenii sunt ca frunzele
Purtate de zefir pe câmpul plin de culori.

La cină cu Peștele cel mare

 

Vine Dorel acasă cu ditamai șalăul.
Îmi spune:- Treci la făcut o ciorbă de pește! Și vreau și prăjit cu mămăligă. Îți trimit o rețetă de pe net și pentru chifteluțe!
eu:- Cine ești tu, tatăl meu, să mă pui la gătit pește?
Dorel:- Mai vezi pe aici vreun specialist în pește?
Mr Brasil:- Da eu ce sunt? Specialist in mămăligă cu sarmale?
Dorel:- Ce, știi să gătești pește?
Mr Brasil:- Normal. Cu o condiție care ți se adresează ție.
Dorel:- Oricare, maestre, oricare, mi-e și foame, mi-e și poftă. Aș mânca orice din mâinile tale și aș mânca pește și din mâinile ei.
Mr Brasil:- Să-l cureți tu și să lași bucătăria lună după.
Și încă ceva:- Dacă văd vreo pisica cum îmi dă târcoale, ai pus-o!
Dorel:- Bine. Sunt cam obosit, dar fie! mie:- De pisici te ocupi tu! Îți arunc capul și coada și te descurci cu ele!
Mr Brasil:- În niciun caz! Ciorba de pește se face din cap și coadă. Îl cureți și îl așezi în farfurii. 5 farfurii: într-una capul și coada, în celelalte 4 bucăți compacte din trunchi. De restul ne ocupăm noi. Ea va curăța legumele și eu mă ocup de carne. Te chemăm când e gata. Până atunci, mergi, schimbă-te. mie:  -du bobițe pe săturate la pisică și fă ce vrei! Te chem la legume peste două ore.
Dorel:- Nu rezist două ore. Ce durează așa mult să faci ceva de mâncare cu pește?
Mr Brasil:- Peste două ore ne apucăm de gătit, până atunci tu vei curăța peștele și bucătăria.
Dorel:- Cuuuum? Adică vom mânca la cină și nu la prânz?
Mr Brasil:- Vezi că te-ai prins? Te-am văzut din prima că ești isteț!
Dorel:- Și acum ce mănânc?
Eu:- Vezi că este niște supă de ieri și o  zacuscă începută în frigider.
Dorel:- Merge! Hai, încălzește supa aia!
Îi încălzesc supa, mănâncă tot borcanul de zacuscă și zice:
- Nu putem amâna pe weekend ospățul? Mi- e cam somn.
Mr Brasil:- Sigur că da, dar tot nu-l putem pune întreg în congelator. Va trebui să- l cureți și să- l tai.
Dorel: -Oare se strică până mă trezesc? Vreau să trag un pui de somn.
Mr Brasil:- Nu, nu se strică, dar va fi expoziție de feline pe pervaz. Nu știu cum ai să te descurci cu mieunăturile.
Dorel:- Mă descurc eu. Am experiență în dresatul lupilor care se uită la lună.
eu:- Vezi că lupii sunt canide, iar pisicile feline. Sunt specii diferite ale genului mamifere.
Dorel:- Da? Uite că am aflat ceva nou! Se pare că nu le pot îmbuna cu niște oase ca pe câini.
Mr Brasil:- În niciun caz să nu le dai oase, oricât ar fi de mari. Sunt periculoase, le pot răni pe interior.
Dorel:- Cap și coadă nu, trunchiul e pentru noi, atunci ce să le dau ca să plece de pe pervaz?
Mr Brasil:- Porția de pește pentru chifteluțe. Nu îmi plac. mie:- ție îți plac?
eu:- Nu.
Mr Brasil:- E 2 la 1, deci ai obținut răspunsul corect. Noi doi mergem să ne odihnim până pe la 6 și tu încearcă să nu transformi pisicile în lupi sau, mai rău, în curci.
Dorel:- Sunt sătul deja. Nu vreți să lăsăm tot șalăul pentru pisici?
Eu și Mr Brasil:- Nu!!!! Facem o pauză și îl gătim. Ești de acord?
eu:- Mie îmi convine
Dorel:- Ok.
🐟🍽️🍶🧉🥂☕🥣🫕🥗🍨

Poloneza de casă

 

Eu:- De ce scuturi așa nervos fețele de pernă când le pui la uscat? Nu sunt din pene și nici din bureți mărunțiți. Au interior compact.
Ea:- Sunt geloasă pe soțul meu. Vreau să îi scot din cap toate visele cu alte femei
Eu:- Dacă îl iubești, ce cauți la futut?
Ea:- Am nevoie de cineva care să mă înțeleagă așa cum sunt.
Eu:- Cum ești? Ești ca oricare femeie. Crezi că ai ceva special? În afară de faptul că ai fost în Polonia când eu eram student?
Ea:- Da, am. Sunt gospodină. Știu să gătesc, spăl, calc, fac curățenie în casă, sunt la timp cu plata dărilor.
Eu:- Vrei să spui că celelalte femei gospodine nu sunt așa?
Ea:- Nu sunt. Să o vezi pe panarama de la doi sau pe parașuta de la 4! Când deschid ușa îți vine să îți iei lumea în cap.
Eu:- Ce cauți într-un loc unde îți vine să îți iei lumea în cap?
Ea:- Mai îmi aduc câte ceva de la țară, niște ouă, o găinușă.
Eu:- Jos chiloții!
Ea:- Așa brusc?
Eu:- Nu brusc, instant!
Se dezbracă de taiorul roz cu flori, își descheie fermoarul la fustă. Mă reped la ea ca un hipopotam posedat de un roi de albine și încep să o fut. I-o trag întâi cu regina albinelor, pe urmă cu penultima matcă, cu doi trântori incandescenți și la final o înțep cu un ac al unei albine sălbatice, exotice, adusă la noi de pe meleaguri orientale. Gâfâie în brațele mele. Cu o mână își ține fusta care alunecă spre genunchi, cu cealaltă încearcă să se opună dorinței de a dansa din buric în timp ce eu prepar mierea. Îmi place că e zdravănă și miroase frumos. O  îndur, o suport, o  bucur.
Înainte să plece, îmi pun urechile de măgar. Ies pe holul blocului și strig, de față cu o vecină care tocmai ieșea din lift cu copilul adormit în cărucior:- Data viitoare, curvo, să îmi trimiți banii pe card! Și să îmi plătești și ședința asta de poloneză! Altfel nu te mai primesc la pregătire! Am lista plină de gospodine, nu ești singura din cartier care vrea să fie înțeleasă așa cum e!

Două întâmplări cu iubitul meu

 

    Mă îndrăgostesc de un bombalău cu 4 ani mai mare decât mine. E director în administrație și vine în pat numai cu cuvinte de genul: corupție, dezastre antropice, avantaje infime. Îmi ia două ore să i le scot din cap, să-mi zâmbească normal și să își curețe hardul de viruși. Și asta zilnic. 

Într-o zi merg la un chioșc să- mi cumpăr un ziar local și unul național. Vânzătorul îmi zice că s-au terminat cele locale. Îl întreb de ce, de obicei e tejgheaua plină la ora când vin eu. Îmi spune:-  din cauza demascării unor afaceri de corupție. Îi spun:- dar nici ziarul cu anunțuri nu-l mai aveți? Aș vrea să-mi cumpăr un fotoliu nou. El:- Va referiți la ziarul cu știri infime?

Eu:- Da. 

El:- Mai am un exemplar, dar îl țineam pentru mătușa mea. Vrea să își refacă viața.

Eu:- Are și anunțuri matrimoniale? N-am observat.

El:- Are, dar nu astea o interesează, o interesează schimbul de soți. E o pagină feministă cu schimburi de soți pe o lună. 

Mă despart de vânzător năucit. Ce chestie! Ce vremuri corupte! Așa a ajuns fidelitatea, o chestie infimă. Nu e mirare că sunt atâtea dezastre antropice!

Mă mulțumesc cu versiunea online a ziarelor. Are dreptate vânzătorul, ziarul cu anunțuri are știri de toate felurile, care mai de care mai ciudate.

Ajunge acasă animalul meu, obosit după 3 ședințe fulger, lungi și pline de obligații și dă să se trântească în pat la somn. Îl întreb:- Ai chef să ne uităm la un film documentar?

El:- Nu. Sunt prea obosit. 

Eu:- Ai vrea să ieșim un pic în oraș?  Azi nu avem cine știe ce la cină. Luăm un taxi sau conduc eu, mâncăm și dansăm puțin. 

El:- Nu, bombonică, sunt rupt. Lăsăm pe mâine. 

Mă așez pe marginea patului. Abia schimbasem lenjeria. Stă lăfăit între perne, duhnind a tutun și a cartuș de imprimantă și moțăie. Stă pe diagonală, nicio șansă să încap în poziție normală. În minte îmi vine ideea să nu caut prin ziarul cu anunțuri un fotoliu normal, ci unul pat. Ar încăpea lejer într- un colț. Așa ne-am simți ca într-o veșnică excursie, cazați la hotel, ca un cuplu normal de bărbați gay, care când nu fac sex, dorm separați. Nu-i zic de hotărârea mea. Îi scot ghetele, șosetele, îi dau jos sacoul, îi desfac nodul de la cravată și încep să îi deschei nasturii cămășii.  Îl și gâdil puțin, dar în loc să-l aud râzând, observ că sforăie, în brațele altui fenomen, mormăind : corupție,... infime...

Oscilez între milă și iubire, însă când ridică brusc un braț prin aer cu care mă lovește peste cap, și asta de două ori, când îl observ pedalând alternativ pe stângul și dreptul, fix când mă chinuiam să îi deschei și ultimul nasture de la pantaloni, cel mai mic și enervant, îmi dau seama că e mai practic sa rămân setat pe milă. Merg în sufragerie, unde am câte ceva din zestrea bunicii și vin cu o plapumă mare și groasă din pene și acoperită cu

atlas. O întind pe jos și adorm. 

Dorm mult, dorm continuu. Somn greu, de muncitor necalificat, fără vise cu flori, insecte, păsări, futaiuri și pâine prăjită cu cașcaval, dar plin de indicații. Vis ca- n somnul lui Wittgenstein din Caietul albastru:- Du bârna asta acolo! Adu cărămizile astea aici! Ai grijă să fie roaba plină când te strig! Fii atent să nu mănânci singur al cincilea măr roșu! 

Mă trezesc când indicația cu mărul roșu devine obsesivă. Mă trezesc la fix, înainte ca bombalăul meu să mă calce pe cap. Îmi strâng plapuma și plec la serviciu. Sunt oarecum vesel, îmi dau seama că și aceste lecturi infime din studenție mă mai pot ajuta. Nu mai pot visa numai visele animalului meu, pline de inexactități. Mi s-a făcut dor să mă mai uit prin Cercetări...Nu mai știu dacă în afară de iepurele- rață și cubul batant mai era vreo iluzie perceptivă. Merg la bibliotecă și îmi notez paginile. 

Azi iubitul meu are 4 ședințe, deci trebuie să ajung înaintea lui și să ocup zona de la perete a patului. Să se descurce singur cu șosetele și ghetele! De mers la meci sau la ping-pong, nici vorbă! Dorm noaptea și ziua citesc până termină Wittgenstein de construit casa surorăsii!

Primăvara

Primavăra, această femeie ascunsă în inima mea

Ca o linie subțire de roșu în răsărit 

Distantă ca cireșii 

Așteptâd potopul de frunze și flori

Cu care acum, când peste umerii mei revine neaua

Nu știu ce să fac.

 

Primăvara, acest băiat cârlionțat

Care mă întâmpină zâmbind năucitor

Firav și infatuat 

Ca un vânător cu piciorul așezat pe trupul animalului doborât.

Și pe care, în nopțile febrile, îl țin în brațe ca pe un vis repetat.

 

Primăvara, acest copil de numai două luni

Care îmi rănește urechile cu țipătul lui albastru și pur

Pe care îl odihnesc în nopțile când armatele lumii n-au somn

Și care mă privește când aspru, când îndrăzneț

Aurindu-mi toate veșmintele ruginite în care mă simt om.

 

Pimăvara, bătrânul acesta vesel

Care știe să danseze și vals și tango și step

Dansuri grele, dansuri rare, dansuri de demult

Cum nu mai întâlnești în zilele noastre

Poate la concursurile de frumusețe și, uneori, la nunți

Acest bătrân e primăvara pe care nu poți să o cânți 

O cântă pițigoii, guguștiucii și cintezoii după ploi.

Felul doi

   Intră Dorel peste mine în timp ce îmi încheiam bluza de pijama. Trag un răcnet de se zdrăngăne toate geamurile.

Pleacă repede în sufragerie, unde Mr Brasil butona telefonul cu o viteză mai ceva

 decât lumina. 

Dorel:- Ce avem la felul doi? Vreau să știu, dacă nu, îmi comand pizza. 

Mr Brasil:- Nu știu, întreab-o pe ea.

Intru în sufragerie și îi chem la masă. Ne așezăm. Mr Brasil vine în spatele meu:

- Am auzit că faci pe mironosița cu Dorel.

Dorel:- Da, ai auzit bine. Noroc că aveam căștile pe urechi, altfel îmi spărgea timpanul 

Mr Brasil, mie:- Întoarce oleacă fața. 

Îi întorc și obrazul celălalt.

El:- Se vede că le ai cu felul doi!

eu:- De ce zici asta? Ai gustat cumva pe furiș?

Mr Brasil:- Eu nu gust pe furiș, o fac de față cu toată lumea.

Dorel devine atent.

Mr Brasil îmi prinde fața cu ambele mâini și îmi linge o sprânceană:- Da, e bun! Ai făcut piure fix cum îmi place mie.

Dorel:- De unde știi? Ți- a șoptit o rândunea?

Mr Brasil:- Nu, i- a sărit o picătură pe sprânceană.

eu:- Ha! Deci ăsta- mi ești! Era să îmi stea inima în loc ...de....

Dorel:- De? Zi-ne! De...

Mr Brasil:- Nu e treabă ta franceza! Bagă nasul în castron, că ți se răcește supa!

Beauty

 

    Îl găsesc pe Mr Brasil în fața măsuței de toaletă de la mine din cameră. Are pupitrul plin de clondire, cutii și cutiuțe cu tot felul de pomezi, altele decât ale mele, plus ale mele. Îl întreb:
- Ce faci aici?
El:- Încerc să ascund cât mai bine că sunt broasca râioasă a acestei case.
eu:- Nu ești. Ești un domn bine, charmant și elegant. Știi că fiecare dintre noi îți suntem fani.
El:- Nu-i adevărat. Oglinda nu minte. Mă așez pe un scăunel lângă el. Ne uităm amândoi la imaginea din oglindă. Deodată se ridică și iese. Mă uit în oglindă și mă gândesc la el. Intră Dorel:

- Ce-i cu Mr Brasil? De ce plânge?
eu: - Nu știu exact. Poate din cauză că nu-ți mai place de el.
Dorel:- Mie? Cine ți-a spus așa o prostie?
eu:- Nimeni.
Dorel:- Atunci? Aaaa!!! Ce rimel fain! Nu mi-l dai mie?
eu:- Nu-i al meu, e al lui Mr Brasil. Cere-i-l lui.
Dorel se așează pe scaun, unde cu câteva minute în urmă stătuse Mr Brasil.
eu:- Ce urâtă și bătrână sunt eu în comparație cu tine! Are dreptate Mr Brasil, uitatul în oglindă nu e motiv de bucurie.
Dorel:- Tu parcă erai profă de filosofie. Nu știi că uitatul în oglindă este o scurtă lecție și de psihologie. Pentru că unii din marii filosofi au fost și psihologi.
eu:- La ce te referi? Că trebuie să redevin conștientă de genul meu?
Dorel:- Aiurea! Când te uiți în oglindă se întâmplă două chestii:- Iei o gură de memorie și îți dai seama că nu ești altul.
eu:- Pentru bărbați e mai folositor poate, dar pentru femei, n-aș prea crede.
Dorel:- Mai ales pentru femei e folositor. Ia zi, cu cine semeni acum mai mult, cu mine sau cu Mr Brasil?
eu:- Nu-mi dau seama.
Dorel:- Ești șmecheră, nu? Nu vrei să mă supăr, nu vrei să dau fuga în magazie după topor și fierăstrău și să mai încropesc un scăunel.
eu:- De ce?
Dorel:- Ca să mă așez lângă Mr Brasil și să dau și eu apă la șoareci.
eu:- Nu vreau asta.
Dorel:- Ba vrei, dar nu ești conștientă. Îți spun eu cu cine semeni mai mult:- cu Mr Brasil.
Mă uit în oglindă din nou:  sunt, ca de obicei, obosită și îmbătrânită. Lângă mine, Dorel, fermecător.
- Are dreptate Mr Brasil, oglinda nu minte. Mă ridic să ies. Dorel mă trage de mânecă:- Vrei să vorbești tu cu Mr Brasil să îmi lase mie rimelul roz cu dungulițe azurii?
eu:- Bine.
Dorel:- Vrei acum?
eu:- Nu chiar, mai întâi trec pe la magazie să caut toporul, fierăstrăul și niște șuruburi cu piulițe, poate încropesc eu al doilea scăunel.

Regrete tardive

 E seară. Apusul incandescent ne țintuiește, pe mine și Mr Brasil în fața ferestrei. Stăm muți și respirăm sincron. 

Deodată bătăi puternice în ușă. Tresărim. Nu sunt bătăi normale. Se intensifică și devin mai puternice. Mr Brasil:- Du-te tu. N-am chef de Dorel.

eu:- O fi pățit ceva.

Mr Brasil:- N-a pățit nimic. Bate cu picioarele, nu auzi?

Merg și deschid. Dorel, cu brațele pline de ghivece cu cactuși se repede în sufragerie. 

Dorel:- Ce m- ați făcut să aștept atâta? Sunteți surzi?

eu:- De unde să știm că ești așa de... înțepat? Ce faci cu atâția cactuși?

Dorel:- Îl vezi? îmi zice arătând spre Mr Brasil. Nu mai dă doi bani pe mine. Am cumpărat cactușii ăștia ca semn al afecțiunii și încrederii mele în viitorul alături de el.

Mr Brasil se întoarce și se apropie. Atinge cactușii încet:

- Cum crezi că mă vei îmbuna? Cu niste plante care înfloresc o dată la 100 de ani?

Dorel:- Nu chiar așa de greu. Vânzătorul a spus că sunt pe cale să înflorească în curând. 

Mr Brasil:- Ia- i de aici! Mă deprimă florile fără flori. 

Dorel:- Sigur că îi iau. Îi pun la mine.  Vreau să îi și studiez puțin. 

eu:- Să nu îi pui la geam! E periculos pentru mine să ii manevrez.

Dorel:- De ce să îi manevrezi tu? Îi manevrez eu. Sau cel mult Mr Brasil. Vezi -ți de mușcatele tale!

eu:-Ok. 

Mr Brasil îl împinge pe Dorel spre un colț al încăperii și îi șoptește:

Mr Brasil:- Ce crezi, că mă cumperi cu niște flori din viitor?

Dorel, blând:- Nu sunt din viitor, sunt dintr- un trecut îndepărtat. Vânzătorul mi- a spus că au mai înflorit o dată acum 25 de ani, când el era student. 

Mr Brasil:- Deci ai regrete?

Dorel:- Într- un fel, da.

Mr Brasil:- Ai regrete tardive, nu-i așa?

Dorel:- Da.

Mr Brasil:- Vreau să te îmbrățișez!

Dorel îl cuprinde în brațe.

Mr Brasil:- Atinge- mi fața!

Dorel pune încet palmele pe obrajii lui.

Țipă, se retrage și zice:- Ce- i cu tine? Ce- ai pățit?

Mr Brasil:- E barba mea invizibilă. Așa- i că e mai țepoasă decât cactușii tăi obosiți? 

Dorel:- Daaaa!

Mr Brasil:- Nu țepii îmi lipsesc mie, nici oboseala plantelor. Îmi lipsește frumusețea.

Dorel:-Aaa!! Îi duc înapoi!

Mr Brasil:- Nu, lasă- i. Sunt și ei un semn.

eu:- Ce semn?

Mr Brasil, mie:- Un semn că animalului ăstuia îi place lumina.

Jalousie

 

   Spăl rufe. Intră Mr Brasil în baie și îmi înșfacă rufele lui Dorel :- Pe astea le spăl eu!
eu:- Ok. Și ce țipi așa?
El:- Că te- ai băgat, de aia!
eu:- N- am știut.
Mr Brasil:- Hai, gata, du-te, am treabă.
Ies.
Apare Dorel de la serviciu. Mă grăbesc să pun masa.
Mr Brasil, lui Dorel:- Coardo! Ce- i cu ăsta?
Dorel:- Cu ce? Nu văd nimic.
Mr Brasil:- Apropie- te, hai, vino mai aproape ca să vezi.
Dorel face doi pași în față:- Îți arde de scandal? Sunt obosit.
Mr Brasil:- Ce- i cu ăsta? Al cui e?
Dorel:- Ce anume?
Mr Brasil:- Ăsta!!!! Firul ăsta de păr lung?
Dorel:- O fi al ei. De unde să știu eu.
Mr Brasil:- Crezi că sunt prost? Miroase- l! Hai!
Dorel:- Măi, mă lași!
Mr Brasil:- Miroase a șampon bărbătesc. Nu e al ei. Al cui e? Zi! Zi odată!
Dorel:- Te- ai tâmpit? De unde să știu eu!
Mr Brasil:- Mă înșeli, porc ordinar!
Dorel, mie:- I- ai dat ceva? Alcool? Iarbă? Un ceai nou?
eu:- Nu, te așteptăm de două ore să mâncăm.
Mr Brasil:- Nu mâncăm nimic până nu recunoaște.
Dorel:- Ce să recunosc? Că ești nebun? Da, recunosc.
Mr Brasil:- Până nu recunoști că întârzii de la o vreme intenționat.
Dorel:- Lasă- mă.
Mr Brasil:- Nu te las. Zi repede numele să- l caut pe insta.
Dorel:- N- am ce să- ți zic.
eu:- Poate o fi stat lângă cineva în tramvai sau poate a ajutat un invalid să coboare din metrou.
Mr Brasil:- Tu să taci! Nu te bagi!
eu:- Ziceam și eu..
Dorel:- Măi, mă duc să mă schimb.
Mr Brasil:- Ok. Să lași rufele murdare în baie. Astăzi le spălăm.
Dorel:- Bine. Pe lângă plictiseală, ai adăugat și condimentul cicăleală la borșul asta de seară.
Mr Brasil:- Adică?
Dorel;- Adică vii cu replici din astea de film alb negru.
Iese.
Apare după o juma' de oră și mâncăm. Stau amândoi ca doi scaieți agățați pe blana mea jigărită.
Mr Brasil se ridică, merge în baie și apare cu cămașa albă a lui Dorel:
- Asta ce e? Asta ce e? Mă faci chior?
Dorel:- Nu.
Mr Brasil, mie:- Vezi ditamai urma de ruj pe guler?
eu:- Poate e ketchup.
Dorel:- E ambele.
Mr Brasil ia făcălețul din ceaunul cu mămăligă și se pregătește să- i dea una în cap lui Dorel. Sar să îi despart
Mă reped la Mr Brasil:- Ai înnebunit! Vrei să- i spargi capul?
Mr Brasil:- Nu, cum să vreau așa ceva? Vreau să îi ridic puțin nivelul memoriei logice.
Dorel:- Da. Am o gagică, na! Ți- am zis. Ce mai vrei?
Mr Brasil:- Recunoști deci?
Dorel:- Da.
Mr Brasil:- E fată?
Dorel:- Da, normal.
Mr Brasil:- M- am liniștit. mie:- Treci și pune- i tu boarfele la spălat. Am altceva de făcut.
Dorel:- Nu- ți ceri iertare.
Mr Brasil:- Ba da. Iartă- mă.
Dorel:- Fie. mie:-De ce nu i-ai spus? 

eu:- N- am știut că e important.
Dorel:- Cum să nu fie important? Vezi ce scandal ai iscat?
eu:- Sorry.
Dorel:- Fie. Ok. lui Mr Brasil:- Să nu mai vii la mine cu replici din filme mute.  Prefer cinematografia actuală, doar știi.
Mr Brasil:- Curvo! Nu avem ce discuta! Na! Ți- am combinat și alb- negrul și mutul și cinematografia ta actuală într- un singur adjectiv!

După câteva minute, în camera lui Mr Brasil boxele urlau:- 

L' amour est tres facile.

Dorel, mie:- E 1 Martie. Hai sa te fac un dans. Dansam amândoi lălăind versurile. Dorel îmi șoptește la urechea mea bleagă:- L' amour est tres fragile...

Zâmbesc. 

Are, au dreptate.

Concert

 Intră Dorel în casă fleașcă de la ploaie și cu ditamai teancul de reviste de psihologie din care apa curgea șiroaie. Îmi zice:-  Întinde- le pe prichici să se usuce, am de studiat.

eu:- Nu vrei să o faci tu? La unele s- au lipit paginile și mă tem să nu le stric.

Dorel:- Dă- le încolo! Vezi câte sunt? Probabil că se mai și repetă articolele.

Mr Brasil:- Du- te și te schimbă să nu răcești. Îți încălzesc supa.

Dorel iese și apare în câteva minute infofolit, cu un prosop turcoaz pe cap.

Mr Brasil îl întreabă:- De unde ai prosopul asta? Nu mi- l amintesc.

Dorel:- Mi l-a dat turcoaica cu care m- am futut azi noapte. A zis să -mi amintesc de măsa, care o voia fidelă unui singur bărbat.

eu:- Așa îți culegi rimele, din experiența de viață?

Mr Brasil:- Adică?

eu:- Turcoaică- turcoaz.

Mr Brasil :- Aaa! Nu prea ai haz azi. lui Dorel:- Îți place supa, panaramă ordinară?

Dorel:- Da, mami. Delicios!

eu:- Delicioasă, vrei să spui!

Dorel, sare:- Care- i faza cu tine? Crezi că vorbesc cu Mr Brasil pe limba ta? Adu revistele alea încoa.

eu:- Ce sunt eu? Balonul oval, să mă pasezi când pe trai, când pe vătrai? Ia- le singur! Mă ridic să ies din bucătărie. 

Mr Brasil mă prinde de încheietura mâinii. - Nu te supăra pe el, întâlnirile cu psihologii traumatizează. Ar trebui să fie invers, dar de fapt nu e. 

eu:- N- ai auzit că nu a fost la o consiliere, ci la futut!

Dorel:- Aici ai pus punctul pe i. Din cauza traumatizării am recurs la futut. 

Mr Brasil:- Dezvoltă. Pare intens. 

Dotel:- Mi- a zis că sunt antisocial și am probleme afective, după ce i- am tras- o mi- a zis că sunt foarte afectuos și nu a mai întâlnit un tip așa sociabil. 

eu:- Interesant. Vorba lui Ionesco, a confundat multitudinea cu solitudinea. 

Și cu revistele ce faci? Vrei să i te prezinți la viitoarea ședință mai bine argumentat? 

Dorel:- Nu, vreau să nu o mai văd în viața mea. 

Mr Brasil:- De ce? Nu a decurs bine ședința? Nu ai plecat edificat? 

Dorel:- Nu. 

eu:- Hai să jucăm ceva. Aduc niște cărți. 

Dorel:- Nu. 

Mr Brasil:- Mergem la concert rock. Simt nevoia să țip. 

Dorel:- Eu nu merg, am de studiat. 

Mr Brasil:- Nu mă mai iubești? 

Dorel:- Lasă- mă cu prostiile. Nu am chef. Vreau să citesc. mie: - Ia vezi s- au uscat?

Mr Brasil se duce lângă el și îi dă o sărutare pe obraz:- Îmi place cum dansezi, vreau să ne îmbatăm, să mestecăm niște iarbă și să empatizăm cu multitudinea. 

Dorel:- Nu mă mai sâcâi. Nu merg. mie:- Dă odată revistele alea!

eu : Ok.

Mr Brasil:-  Niciun ok. Se ridică brusc, înșfacă teancul de reviste scorțoase și ondulate și le aruncă  direct în foc.

Dorel țipă lung, gutural și arpegiat. Mr Brasil îi aruncă  cheile de la mașină. Te așteptăm 15 minute să îți revii.  Nu epuiza toate sunetele pe teancul asta de prostii.  Și nu mă face să vin după tine. Știi că am centură aurie. Nu mai sta cu ochii pe reviste.

Dorel- Adică pe mormanul ăsta de cenușă, vrei să spui. 

Mr Brasil:-  Zi- i cum vrei. Hai la distractie!

Dorel:- Vin, vin. Da stai să mă îmbrac cu ceva potrivit. 

Mr Brasil:- Nu te îmbraci în negru și nici nu porți turcoaz, că mă oftici! Deja m- ai enervat cu tăvălelile prin inconștientul colectiv.

eu:- Dacă vrei, conduc eu și îi dăm voie lui Dorel să se odihnească. 

Mr Brasil:- Nu. Lasă- l să -și amintească.

Dorel:- Ce să- mi amintesc? Diferența dintre ea și psiholoagâ? 

Mr Brasil:- Porcule! Diferența dintre ambreiaj și frână, asta să-ți amintești! Și cere- i iertare.

Dorel :- Iertare. 

eu:- Fie. Nu mai pui mâna pe mine în viața ta!

Mr Brasil:- Ei, nici chiar așa. Cineva tot trebuie să îți ia tensiunea. 

Evoluție

 Dorel:- Te mai dor oasele?

Mr Brasil :- Dacă nu îți știi puterea... Da!

Dorel, malitios:- Prima maimuță care a căzut din baobab și s-a transformat în om o fi inventat bastonul. Ce zici de evoluția asta:- baston, roata, avion?

Mr Brasil :- E reală. Nu orice unealtă e importantă istoric, asta dacă îi dăm una peste nas lui Darwin.

eu:- Vrei să zici lui Bergson.

Mr Brasil:- Tu nu te băga! Uneltele pentru evoluția femeilor sunt diferite.

Dorel:- Da, nu te băga. Mai faci niște cafea?

eu:- Da.

Mr Brasil :- Cât e ceasul?

Dorel:- 6 și ceva.

Mr Brasil :- Hai în excursie! Simt nevoia să îmi îndrept coloana.

eu:- Unde vrei să mergem? La Cacica sau la Techirghiol?

Dorel:- La Cacica, e mai aproape și cunosc stațiunea.

eu:- Hai la Techirghiol, e cu toate 4 anotimpurile și cunosc stațiunea.

Mr Brasil :- Credeți că eu mă las pe mână de om? Mergem la Bacău și luăm primul avion.

Noi în cor: Avion?!!! 

Mr Brasil :- Da, avion. Mergem în Egipt să studiem pictura pe frescă. Nu există nicio evoluție în arta frescei! Egiptenii sunt inegalabili.

Dorel:- Și cât stăm?

Mr Brasil:- Două drumuri dus întors la piramide pe dromaderi. Dacă îmi îndreaptă cămilele coloana din prima, nu pierdem vremea. Hai, la bagaje! Dimineața timpul trece în zbor. 

Dorel:- De unde știi tu chestia asta? Științific nu e un adevăr. 

Mr Brasil :- De la Bergson. mie:- Să îți iei culori și pânze, poate băgăm niște acuarele. 

Dorel:- Când să le băgăm? Înainte, în timpul sau după ce ne cățărăm pe dromaderi? Și ce - i cu omiterea completă a distanțelor? Ești cumva în contact direct cu Sensibilitatea lui Kant? 

Mr Brasil:- Cu tine nu parlamentez. Când vei fi softul meu din pat noaptea, vom mai vorbi. Deocamdată ești doar hard. 

eu:- Dorel, treci la bagaje! Eu nu mă bag între șosetele tale și nici tu în fustele mele. 

Dorel:- Aaa, cu asta mi - ai tras - o! Credeam că ești ca Mr Brasil. 

eu:- Nimeni nu e ca Mr Brasil. 

Mr Brasil :- Vezi că arta înseamnă imitație. Nu stai calare pe pânzele și acuarelele noastre. Ia și tu la tine ce își ia ea! 

Dorel:- Asta cu imitația era acu 2500 de ani! 

Mr Brasil:- Nu, asta cu limitația e recentă. Acu 2500 de ani era: imitația naturii e începutul culturii. 

eu:- Asta nu era în secolul 19?

Mr Brasil:- Tot aia! Atunci au fost descoperite și Troia și hierolglifele. 

Dorel:- Cum, în acelasi timp? 

Mr Brasil :- Pe aproape. Ce mai contează 100 de ani când îi compari cu 2000 sau cu 4000!

eu:- Da, nu prea mai contează... Și totuși Botticeli... 

Mr Brasil:- Îmi place când mă contrazici.

Dorel:- Ne trebuie și nouă o profesoară prin preajmă. 

Mr Brasil:- Sa o crezi tu! Nu profesoarele sunt cei mai buni combatanți, ci profesorii. Deci, când mă contrazici, ii lași fustele lui Dorel să le probeze. Altfel vei ajunge doar să dai din cap. 

Apuc două genți de călătorie și ies. Nu am niciodată o replică atunci când Mr Brasil îmi atrage atenția asupra caracterului meu slab. 

Frâna

 Mr Brasil : - Dorel, îți spun întâi cu blândețe, nu mai călca atâta frâna, îmi distrugi mașina!

Dorel:- Apoi?

Mr Brasil :- Apoi îți dau o scatoalcă de să mă ții minte! 

O femeie normală

 Dorm. E șase dimineața, ziua se îngână cu noaptea. Un răsărit abia schițat e în spatele turlei bisericii. E ora când motanii își tocesc ghearele crescute peste noapte de copacii înmuguriți. 

Am citit și scris toată noaptea. Dorel, azi insomniac, mi- a ținut o vreme de urât. 

Intră Mr Brasil în bucătărie. Mă vede dormind cu capul pe masă, în fața calculatorului, de unde acvariul din stand by îmi trece peste creștet peștișorii fluorescenți. 

- Vreau și eu o femeie normală!

Dorel: -Vorbeste mai încet! Las- o să mai doarmă două ore.

Mr Brasil:- Ai auzit ce- am zis? De ce nu e miros de cafea și pâine prăjită? Ce aștepți?

Dorel:- Le facem mai încolo, las- o să mai doarmă. Mi- a luat o oră să o adorm. I- am cântat, i- am spus și două povești de Creangă, varianta scurtă, am și mângîiat- o pe umăr.

Mr Brasil:- Hai să o transportăm în dormitor.

Dorel:- Nu, se trezește, las- o așa 

Mr Brasil, ridică vocea:- Vreau o femeie normală!

Mă ridic buimacă în picioare și mă îndrept spre filtru. 

Îl bag în priză și deschid dulăpiorul după cutia de cafea.

Mr Brasil se repede după mine și începe să așeze precipitat ceștile pe masă, îi face semn lui Dorel să toarne apă. În câteva minute, filtrul susură. Stăm în fața ceștilor, din care aburii se ridică îmbietori. Bem cu guri mici și începem să vorbim:

Mr Brasil, lui Dorel:- Ți- am zis că nu numai pe ea trebuie să o tratezi omenește, ci și pe mine. Mi- ai scris un poem de iubire?

Dorel:- Nu. Ce sunt eu? Ultimul laureat Nobel, ca să îți scriu la comandă?

Mr Brasil:- Nu te obraznici! Adevărul e că suntem toți trei obosiți. Hai să ne retragem.

eu:- Unde? La somn?

Nu, zice el, ne retragem la țară două zile.

eu:- Crezi că acolo avem liniște? Crezi că e în interbelică? 

Mr Brasil:- La țară e  liniște.  Mai trece un țăran, mai trece o cireadă, mai vezi o barză.

Dorel;- Nu vrei să îți trimit un power point cu atmosfera idilică de pământ reavăn? L- am făcut acu câțiva ani, cred că îl mai am prin PC.

eu:- La țară e și pericolul ouălelor. Am citit în Noica.

Dorel:- Știi că suntem cumpătați toți trei.

eu:- Noi poate da, dar găinile din ziua de azi nu. A remarcat și Noica.

Mr Brasil:- Hai, zi- ne odata, nu ne  mai fierbe atât!

eu:- Noica zice că nu e bine să ceri naturii mai mult decât e normal. De exemplu, dacă o găină face cam 8 ouă pe an, nu e recomandat să o pui să facă 200. Și alea de struț. 

Dorel:- Are legătură cu noile fonduri structurale pentru dezvoltarea zonelor rurale?

Mr Brasil:- Măi, nu. Are legătură cu un concept pedagogic. O natură mulțumitoare nu trebuie să fie cantitativă, ci calitativă, dar conform naturii sale.

Dorel:- Și cu indicatorii cantitativi ce facem?

Mr Brasil: Indicatorii cantitativi sunt pentru găini, nu pentru ouă. După ce fac cele 8 ouă, le transformi în ciulama cu ciuperci.

Dorel:- Aaa, ce bună e ciulamaua cu ciuperci!

Mr Brasil:- Deci mergem la țară să mâncăm cele 8 ouă și ciulamaua cu ciuperci?

Dorel:- Daaa! Stai așa, cine face ciulamaua?

Mr Brasil:- Normal că ea. Noi conducem, ea doarme tot drumul. Când ajungem, noi doi dormim și ea face ciulamaua. 

eu:- Sunt de cord, dar s- ar putea să îmi ia cam mult făcutul bagajului. Mă cam mișc în slow motion. 

Mr Brasil:- Nu e nevoie, am făcut eu bagaje pentru toată lumea. Ce credeți că numai voi sunteți păsări de noapte? mie:- Și tu de ce nu ești ca toată lumea, o femeie normală? Am căutat juma de dulap până ce am găsit două mănuși la fel.

eu:- Da, le cam pierd.

Dorel:- Las- o, e important că a văzut-o o lumea în prima zi cu ele la fel. 

Mr Brasil:- Hai să dezmorțim mașina. mie:- ești în stare să faci 3 sendvișuri fără să le aduci în cești?

eu:- Da.

Dorel:- Vezi că mie îmi plac cu ketchup picant și lui Mr Brasil cu dulce.

eu:- Bine. Să mai fac și cafea?

Dorel:- Normal 

eu:- Și ceai?

Mr Brasil, din dreptul ușii de la ieșire:- Normal!!! Ce zăpadă!!! Oare putem ieși din oraș? Va fi drumul normal?

Țipete și urlete

   

 

E după amiază. Ninsoarea s-a oprit. Stau cu Mr Brasil în bucătărie și studiem. Eu mă chinui să încropesc un eseu puțin mai puțin superficial, care să îmi activeze neuronii de student la aceeași facultate, el e adâncit în Theodorosul lui Cărtărescu. Citim de două ore jumate. Mă uit la ceas, mai am timp până trebuie să pregătesc cina. Dorel ne - a anunțat că va veni cu două amice, foste colege de la master, artiste debutante, ale căror lucrări le - am apreciat într - o recentă expoziție.

Când, deodată, bătăi puternice în ușă. Mă ridic. Mr Brasil zice:- Las' că deschid eu.

Iese din bucătărie și se întoarce cu Dorel, pe care îl tărie după el de ureche. 

Dorel țipă și se zbate să scape. Îl face pe Mr Brasil în toate felurile. Personal, nu știam că are un limbaj așa de colorat. 

Mr Brasil îl împinge pe fotoliul de lectură. 

-  Unde sunt artistele? îl întreabă Mr Brasil.

Dorel:- Ești cretin? Aproape mi - ai rupt urechea! 

Mr Brasil:- Răspunde!

Dorel:- Nu mai vin. Au plecat la mare.

Mr Brasil :- Îți bați joc de mine? E iarnă.

Dorel:- Mai lărgește - ți orizontul. E iarnă la noi, dar prin alte țări e vară.

Mr Brasil:- Așa deodată?

Dorel:- Da. Așa deodată. Ai văzut ca ți-am adus înlocuitori.

Mr Brasil :- A, da! Să ne ocupăm de ei.

Caută în sertarul de jos al dulăpiorului cu cratițe pentru ocazii speciale și scoate două Agheuri cu apă. Le umple rezervoarele rapid, împroșcând prin toată bucătăria, abia am timp să închid calculatorul și să - mi strâng foile. Iese. Mă reped după el. 

În pragul ușii, cinci parașute, trei băieți și două fete. Destul de tineri, cam de vârsta lui Dorel. Poștesc o țigară de iarbă și se hlizesc prostește.  Băieții sunt îmbrăcați complet în alb, au pe ei geci din pene, satinte și bombastice, fetele poartă ochelari heliomatici.

Mr Brasil ridică simultan cele două  mitraliere și îi stropește de sus până  jos, trasează cu precizie pe fiecare un A, un X și un B. Țipete și urlete, mișcări sincrone, care seamănă cu un dans popular de tip Fetele de la Căpâlna, până fac toți stânga - împrejur și ies pe poartă în viteză, înghesuiți unul în altul și spunând tot felul de inepții. Mr Brasil coboară două trepte și, cu o precizie de invidiat, vâră un jet puternic și exact în gura celui mai locvace.

Parașutele, țipând subțire, deschid porțile de la cele două Audiuri parcate în fața casei și, cu ochelarii șiroind de apă, demarează în trombă. În urma lor, cei trei bombalăi privesc dezolați. 

Reintrăm în casă. Dorel, în trening, potolește câteva jumări, care dau să țâșnească din tigaie. 

Nu discutăm, nu comentăm evenimentul. După ce mâncăm, Mr Brasil își reia locul în fotoliu cu Theodorosul lui Cărtărescu. Deodată aud un răcnet și bubuituri în ușa lui Dorel, încuiată pe dinăuntru. 

- Mizerabilule, porcule, mi- ai pătat cartea cu ulei!

Dorel: - Serios? Sorry.  Dă să văd! 

Se descuie ușa, care fusese încuiată de trei ori. 

Dorel:-  Într- adevăr, e pătată. Dar nu îți cumpăr alta imediat, și - a dublat prețul zilele astea. Aștept ieftiniri. Oricum, arată mai bine decât Manuscrisele lui Aristotel. Așa că  pupă mă -n cur! Aproape mi - ai rupt urechea! 

Mr Brasil, potolit:- Dă să te pupe tata și - ți trece. 

Dorel:- Lasă - mă- n pace, cretinule! 

Mr Brasil:- De ce ți- ai pus yală? 

Dorel:- De șmecher! 

Mr Brasil:- Să nu te mai vizitez noaptea?

Pauză lungă. 

Dorel, țipând:- Nu, ca să mă vizitezi când găsești ușa descuiată!

Aud o toșcăială și un Vezi că mă gâdâli, știi am urechile sensibile, apoi câteva bruftuluieli urmate de chicoteli. Ușa se trântește brusc, iar yala se răsucește de trei ori. Mă ridic să îmi duc laptopul și foile în cameră. Ies din bucătărie. Pe hol nimeni!