Dorm. E șase dimineața, ziua se îngână cu noaptea. Un răsărit abia schițat e în spatele turlei bisericii. E ora când motanii își tocesc ghearele crescute peste noapte de copacii înmuguriți.
Am citit și scris toată noaptea. Dorel, azi insomniac, mi- a ținut o vreme de urât.
Intră Mr Brasil în bucătărie. Mă vede dormind cu capul pe masă, în fața calculatorului, de unde acvariul din stand by îmi trece peste creștet peștișorii fluorescenți.
- Vreau și eu o femeie normală!
Dorel: -Vorbeste mai încet! Las- o să mai doarmă două ore.
Mr Brasil:- Ai auzit ce- am zis? De ce nu e miros de cafea și pâine prăjită? Ce aștepți?
Dorel:- Le facem mai încolo, las- o să mai doarmă. Mi- a luat o oră să o adorm. I- am cântat, i- am spus și două povești de Creangă, varianta scurtă, am și mângîiat- o pe umăr.
Mr Brasil:- Hai să o transportăm în dormitor.
Dorel:- Nu, se trezește, las- o așa
Mr Brasil, ridică vocea:- Vreau o femeie normală!
Mă ridic buimacă în picioare și mă îndrept spre filtru.
Îl bag în priză și deschid dulăpiorul după cutia de cafea.
Mr Brasil se repede după mine și începe să așeze precipitat ceștile pe masă, îi face semn lui Dorel să toarne apă. În câteva minute, filtrul susură. Stăm în fața ceștilor, din care aburii se ridică îmbietori. Bem cu guri mici și începem să vorbim:
Mr Brasil, lui Dorel:- Ți- am zis că nu numai pe ea trebuie să o tratezi omenește, ci și pe mine. Mi- ai scris un poem de iubire?
Dorel:- Nu. Ce sunt eu? Ultimul laureat Nobel, ca să îți scriu la comandă?
Mr Brasil:- Nu te obraznici! Adevărul e că suntem toți trei obosiți. Hai să ne retragem.
eu:- Unde? La somn?
Nu, zice el, ne retragem la țară două zile.
eu:- Crezi că acolo avem liniște? Crezi că e în interbelică?
Mr Brasil:- La țară e liniște. Mai trece un țăran, mai trece o cireadă, mai vezi o barză.
Dorel;- Nu vrei să îți trimit un power point cu atmosfera idilică de pământ reavăn? L- am făcut acu câțiva ani, cred că îl mai am prin PC.
eu:- La țară e și pericolul ouălelor. Am citit în Noica.
Dorel:- Știi că suntem cumpătați toți trei.
eu:- Noi poate da, dar găinile din ziua de azi nu. A remarcat și Noica.
Mr Brasil:- Hai, zi- ne odata, nu ne mai fierbe atât!
eu:- Noica zice că nu e bine să ceri naturii mai mult decât e normal. De exemplu, dacă o găină face cam 8 ouă pe an, nu e recomandat să o pui să facă 200. Și alea de struț.
Dorel:- Are legătură cu noile fonduri structurale pentru dezvoltarea zonelor rurale?
Mr Brasil:- Măi, nu. Are legătură cu un concept pedagogic. O natură mulțumitoare nu trebuie să fie cantitativă, ci calitativă, dar conform naturii sale.
Dorel:- Și cu indicatorii cantitativi ce facem?
Mr Brasil: Indicatorii cantitativi sunt pentru găini, nu pentru ouă. După ce fac cele 8 ouă, le transformi în ciulama cu ciuperci.
Dorel:- Aaa, ce bună e ciulamaua cu ciuperci!
Mr Brasil:- Deci mergem la țară să mâncăm cele 8 ouă și ciulamaua cu ciuperci?
Dorel:- Daaa! Stai așa, cine face ciulamaua?
Mr Brasil:- Normal că ea. Noi conducem, ea doarme tot drumul. Când ajungem, noi doi dormim și ea face ciulamaua.
eu:- Sunt de cord, dar s- ar putea să îmi ia cam mult făcutul bagajului. Mă cam mișc în slow motion.
Mr Brasil:- Nu e nevoie, am făcut eu bagaje pentru toată lumea. Ce credeți că numai voi sunteți păsări de noapte? mie:- Și tu de ce nu ești ca toată lumea, o femeie normală? Am căutat juma de dulap până ce am găsit două mănuși la fel.
eu:- Da, le cam pierd.
Dorel:- Las- o, e important că a văzut-o o lumea în prima zi cu ele la fel.
Mr Brasil:- Hai să dezmorțim mașina. mie:- ești în stare să faci 3 sendvișuri fără să le aduci în cești?
eu:- Da.
Dorel:- Vezi că mie îmi plac cu ketchup picant și lui Mr Brasil cu dulce.
eu:- Bine. Să mai fac și cafea?
Dorel:- Normal
eu:- Și ceai?
Mr Brasil, din dreptul ușii de la ieșire:- Normal!!! Ce zăpadă!!! Oare putem ieși din oraș? Va fi drumul normal?
