partitura simpla de pian

_______________________a___ ___ _S_______________ț_ _p__________n_______ e_____a_________ _r___________

sâmbătă, 31 august 2024

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 20.

 


       Casa lui Vronski este de tip finlandez, este curată și confortabilă. In ea locuiește împreună cu un camarad, Petrițki. 
În casa lui Vronski se întâlnesc ofițerii.
Este perioada de dinaintea concursului cailor, dar este și perioada când Vronski este terminat după Anna. Ofițerii îl cam încolțesc, semn că știu de relația lui, chipurile secretă.
Camaradul lui Vronski este mahmur după beția de ieri noapte și primește sfatul că din  mahmureală se iese cu vodka, apă minerală și lămâie precum și cu murături. Se drege cu o Finlandia sau șampanie, apă minerală și, bomboana de pe tort, un castravete.  Ofițerii fac glume care evidențiază curajul pe timp de pace, cum ar fi: să adormi mort de beat pe acoperiș și să mai fi întreg a doua zi!
Vronski primește o scrisoare adusă insistent de la fratele său care îl anunță că mama sa este supărată la fel de insistent că nu o mai vizitează. În plus, Vronski deduce că scrisoarea conține și alte reproșuri și atenționări cu privire la relația lui scandaloasă. Cicăleală familiei nu îl lasă rece, apropourile colegilor nu trec neobservate, remarca unui ofițer cum că a început să chelească, toate acestea îl fac pe eroul nostru care,  în oglinda lui Tolstoi începe să își piardă din junețe, să își smulgă un zâmbet fără nicio strungăreață.  Ce știți voi, nătărăilor!
E clar pentru toată lumea că Vronski se va vedea cu Anna, e clar pentru toată lumea că nu părul îl lasă pe Vronski, ci înțelepciunea. Vronski fuge, se ascunde, se opune, se lasă purtat de val. Nimeni nu poate face nimic. Încă un nebun fericit pe lume!
Mai sunt și câteva dialoguri despre rase de cai și afaceri, dar le trec într- un îndepărtat plan secundar.

vineri, 30 august 2024

Anna Karenina, Partea a doua, Capitolul 19



Vronski la masă, la popota regimentului

În primul rând, Vronski mănâncă și citește, acesta este un motiv pentru care îmi place suplimentar de el, și eu am făcut așa toată viața, în ciuda certurilor alor mei, nu foarte dure, în ciuda comentariilor străinilor. Până la urmă, când vedeau încăpățânarea mea în a nu lăsa cartea, abandonau.

 Vrosnki citește literatură, este la curent cu noile apariții editoriale, citește un roman franțuzesc la modă. Pe vremea aceea, rușii, mai ales aristocrații ruși, cunoșteau bine limba franceză.

Vronski  are restricții militare referitoare la greutate, nu are voie, conform regulamentului, să se îngrașe. Are greutatea, vârsta, frumusețea și statutul social ideale. Știe, și și le menține. 

Își comandă un biftec și în timp ce îl mănâncă, citește. Îi dau târcoale doi colegi de regiment, se iau de el, ba că e cam greu biftecul, ba că e prea ușor atletul. Nu prea le merge, Vronski își continuă și masa, și cartea.

Vine colegul și prietenul sau, Iașvin, cu care Vronski se înțelege bine și căruia ar putea să îi povestească despre pasiunea lui pentru Anna. Deocamdată tace.

În al doilea rând, pe Vronski îl preocupă cursele de cai, care vor avea loc în după amiaza acelei zile, se fac deja pariuri pe calul câștigător.

În al treilea rând, îl preocupă Anna, pe care nu a mai văzut- o de trei zile, din cauza reîntoarcerii lui Karenin din străinătate.  Caută un pretext să se întâlnească, fie la Betsy, fie la Karenin. Se gândește să folosească evenimentul cursei și să o invite să îi aplaude iapa. 

Cam atât. 

Aflam că militarii joaca biliard, cărți, pariază și se afumă de câte ori se întâlnesc. Cine rezistă la băutură, cine are noroc la poker, cine e cel mai bun droșpitor, cam astea sunt criteriile de evaluare în interiorul comunității ofițerilor. Știm din trecutul romanului, că Vronski este apreciat în special nu pentru poker sau numărul de sticle goale, ci pentru priza la femei.


miercuri, 28 august 2024

Anna Karenina Partea a doua Capitolul 18


Tolstoi își amintește că există și un alt bărbat interesant pe lume în afară de Levin, cel pasionat de vaci. Și anume Vronski, tânăr ofițer al regimentului împăratului și care este pasionat de cai.
Regimentul organizează periodic curse de cai cu obstacole și anul acesta Vronski și- a cumpărat și el un cal, o iapă englezească pur- sânge, pe care o antrenează pentru concurs.
Paralel cu aceste ocupații, activitatea militară și cea echitațională, Vronski este cuplat cu Anna. Au o relație pe bune, de aia nici nu prea mai stă prin Moscova. Toată lumea știe, toată lumea comentează, toată lumea e contra.
Vronski e harcea - parcea. Calul englezesc e o încercare de a nu fi complet capturat de Anna, iar egoismul tipic bărbaților frumoși, bogați și populari e cel care deocamdată îl salvează de la destinul lui Werther. Își ascunde cât de mult poate relația, nu discută cu alți bărbați despre ea. Normal că maica- sa și frac- su sunt contra, chit că e vorba de o Karenina, cu bărbatul înfipt puternic în Minister. Maica- sa și din motive de ascensiune socială, Vronski tocmai refuzase un post într- o altă localitate pentru a fi mai aproape de Anna. 

Dar cât de sus poți fi când ești deja sus!

După cum îl caracterizează pe Vronski, se pare că pe Tolstoi îl cam atrăgea mai mult relația Stiva- Levin, decât Anna - Vronski, altfel nu îi ștergea complet chipul sexy din roman. Noroc de Levin că i- a amintit de el!

🕺  XxxX🐎III🐎III🐎II🐎XxxX⏳

O oră de sex


O oră de sex cu șeful mafiei

Personaje 

Dorel

eu

Șeful MAFIEI 

Mr Brasil 

Dorel:- Sunteți în căutarea unei aventuri sau vreți să vă puneți pirostriile?

Șeful MAFIEI:- Vreau o oră cu o femeie la care să mă gândesc încă o oră.

DOREL:- BINE.

Mr Brasil, mie :- Mai ai banana aia în poșetă?

eu:- Arată- i cum se mânâncă o  banană! 

DOREL :- Ai înnebunit, vrei să ne împuște!? 

eu:- Da, viața e mai importantă! Eu zic să apelam la profesioniste sau, după preferințe, la profesioniști. 

Mr Brasil :- În probleme internaționale, nu bagi neaveniți. 

Dorel:- Aici sunt complet de acord. 

eu:- Preferați să filmați sau să fotografiați? 

Șeful MAFIEI :- Nu, sunt camere oricum. Dacă vreau, cer filmarea. 

eu:- Aici vreți? 

Șeful MAFIEI :- Nu, între două  trenuri pe care le- am blocat. Dacă îmi place, dau un telefon și pornesc. Dacă nu, le țin până mâine seară. Mă doare -n cur că se pierd avioane!

MR BRASIL :- Bine, hai! 

Urcăm în avionul lui privat, ajung în tren, la vagonul restaurant, nebunul se  așează la geamul trenului de vis- a- vis, Mr Brasil îmi leagă ochii cu o eșarfă, desfac banana și 

A. Îmi trece prin cap să o mânanc civilizat. E tensiune maximă peste tot în aer. Renunț, primele două guri le iau clasic.

B. Gândul că fiecare minut de întârziere creează noi pericole, mă face să renunț la partea a doua a bananei clasic. O mănânc civilizat.

C. Pun coaja într-o punguță să o arunc la coș. Maximă cultură și civilizație, ce mai vreți.

Mr Brasil îmi scoate eșarfa de la ochi.

Semnalul de pornire se aude simultan de la ambele trenuri, care pleacă așa cum era în manualul de fizică de clasa a 9 a, conform mecanicii clasice newtoniene. Mereu ai impresia că unul stă pe loc. 

Dorel:- Ce frică mi- a fost! Am avut inima cât un purice!

eu:- Mie- mi zici! Și acum tremur!

Mr Brasil :- Hai la o cafea să ne revenim. Numai eu știu cât am umblat după catifeaua asta, zise el, arătând- mi eșarfa.

Plecăm toți trei bucuroși că am scăpat. 




Secretara lui Dorel intră în birou cu lista candidatelor.
Dorel:- Ai terminat preselecția?
Secretara lui Dorel:- Da. Adică nu.
Dorel:- Da sau Nu?
Secretara: - Am terminat.
Dorel:- Cine a câștigat?
Secretara:- ea.
eu:- eu?
Secretara: - Da.
.....….............................................................

După o săptămână

Dorel:- Cum a fost?
eu:- Bine.
Dorel:- Ți-a plăcut.
eu:- Da.
Dorel:- Ți-a ajuns?
eu:- Nu
Dorel:- Mai vrei?
Mr Brasil:- Azi, nu!
eu:- Bine, merci.

marți, 27 august 2024

Am de dat niște dispoziții

 

Vine Mr Brasil acasă și zice:
-Am de dat niste dispoziții referitoare la combinații
eu:- -Cromatice?
Mr Brasil:- Poți să o iei și așa.
Dorel:- Nu se poate să dau și eu câteva?
Mr Brasil:- Se poate, dar nu până la ziua ta!
eu:- Hai zi, dacă ai inceput!
Mr Brasil:- Sunt dispoziții cu privire la urechi. Le voi enumera cu cifre ca să nu le încurcați ordinea:
1.Dispoziția de a purta urechi de șoarece trebuie să fie albastră. E valabil pentru amândoi.
2. Dispoziția pentru cașcaval e musai efectul și nu cauza! La fel, e valabil pentru amândoi.
3. Dispoziția pentru vechil nu există.
Deci mă scutiți cu ea.
4. Dispoziția este masculină, iar dispozitivul e feminin. Nu vă mai place dispozitivul, vă luați altul! Și asta e valabil pentru amândoi.

Noi:- Ok!

luni, 26 august 2024

Dialog între scriitor și personaj pe o temă preferată de scriitor

 



Levin:- Hai să mai împădurim niște dealuri!
Levin:- Cu ce?
Tolstoi:- Cu ceva contra defrișării!
                           *****
Tolstoi, în șaretă cu Levin:
Tolstoi:- Îți plac vacile?
Levin:- Sunt niște animale care mă depășesc.
                            ****
Levin și Tolstoi la cafea
Levin:- Iar am căzut!
Tolstoi:- De pe Bibisica?
Levin:- Nu.
Tolstoi:- De pe Ducipal?
Levin:- Nu, la testul psihologic.
Tolstoi:- De ce? Le- ai spus că ești necăsătorit?
Levin:- Da. I-am spus vechilului și m-a încurajat să mai dau o dată.

Tolstoi;- Și dacă n-ai chef?

Levin:- Atunci plec. 

Tolstoi:-Big Like!

Anna Karenina Partea a doua Capitolul 17

 

Cum e să te însoare prietenii

Capitolul acesta continuă celelalte două capitole anterioare.
Este interesant pentru elevii care- l vor citi pentru că pornește de la operațiile gândirii
În primul rând, Tolstoi face distincții:
1. Distinge între ce înseamnă să fii un bun investitor (Riabinin) în concepția economiștilor capitaliști și ce înseamnă să fii indiferent față de viitor( Stiva)în concepția oricui. Acest fapt îl necăjește pe Levin. Aparent Levin agrează comportamentul boem al lui Stiva, în realitate îl cicălește că nu ia în calcul ideea de viitor (financiar, în special) și îi reproșează că își va lăsa copiii pe drumuri. Din acest punct de vedere, Levin se aseamănă cu Riabinin în gândire.
2. Distinge între un prezent aristocrat, în care omul bogat și așezat este chiar bogat din tata- n fiu, chiar de câteva generații de oameni cultivați și civilizați și un viitor al parveniților care nu sunt nici cinstiți, nici civilizați. Levin este cel care face aceste diferențe. Îl îngrijorează într-un fel că mujicii se vor căpătui nu doar prin muncă cinstită, ci trăgând sfori și profitând de naivitatea unor nobili delăsători.
3. Distinge între ce înseamnă să ai deja familie și să nu ai acum sau poate niciodată.
4. Distinge între valoare și non- valoare.
5. Distinge între iubire și trădare. Aici raționamentul celui care este trădat este de tip formal, matematic chiar.
6. Distinge între un om preocupat și un om relaxat. Omul relaxat este mai sănătos la cap. A făcut o afacere, a vândut ceva care nu-i folosea, a câștigat o sumă frumușică, exact atât cât a estimat, a vânat o cantitate măricică de sitari, sticleți și becațe, a mâncat bine, s-a îmbăiat, s-a îmbrăcat curat și s-a pregătit de culcare. Are trupul satisfăcut, are spiritul mulțumit. Levin, nu. Este agitat, este nervos, este cicălitor, este chiar agasant, mănâncă în general puțin și prost, este mai mereu morocănos. Se gândește în continuare numai la Kitty, este îndrăgostit în continuare numai de Kitty, îi pare rău de ea, îl oftică Vronski.
7. Distinge între ce înseamnă să ai un prieten și ce înseamnă să fii numai cu angajații moșiei, fie ei bărbați sau femei.
Stiva simte diferența între starea lui și a lui Levin, Stiva simte și înțelege nefericirea lui Levin. Și....surpriza! Levin începe să audă vocea de lebădă neagră a lui Stiva.
8. Distinge între un bun moment și un prost moment. Aici Levin este maestru.
Sau a devenit prin suferința, între timp. Punându- i lui Stiva întrebarea:- Ce mai face Vronski (și nu: Ce mai face Anna?)
Levin pune punctul pe i. Află că Vronski nu este de mult timp prin Moscova.
9. Distinge între un bărbat care se repede la însurătoare și un bărbat care este indiferent față de însurătoare. Stiva îl ceartă pe Levin că nu a fost mai insistent în a o curta pe Kitty, mult mai mică decât el, influențabilă ușor și....atenție! sub influența completă a mame, atrasă de banii și poziția socială a lui Vronski.

E un capitol dificil pentru că în el cei doi bărbați sunt tridimensionali și pentru că anumite expresii, mai ales pentru mine, care mi- am trăit în comunism anii de liceu, au conotații particulare.

duminică, 25 august 2024

Anna Karenina partea a doua Capitolul 16

 

Stiva este încă acasă la Levin.
Aflând de boala lui Kitty, Levin este întâi răutăcios, apoi milos. În această trecere de la pagânism la creștinism, chipul lui Levin devine greu de scrutat.
Pe nesimțite, conversația pleacă de la  dragoste spre bani.
Stiva vrea să vândă o pădure  lui Reabinin,  care se înființase deja în conacul lui Levin , în absența lui, dornic de pleașcă. Venise într- o trăsură puternică, cu un vechil puternic pe capră, el însuși simțindu- se plin de puteri.
Pe Levin îl enervează și naivitatea lui Stiva vis -a -vis de afacere, și orgoliul lui de priceput în negustorie, dar Riabinin îl scoate de- a dreptul din sărite.
Se preface că vrea el pădurea de la Stiva, numai să nu îl fraierească Riabinin și mai tare.
Până la sfârșitul capitolului, cei 3 bărbați scapă și de arbuști și de cei doi căpcăuni. Riabinin și vechilul comentează că sunt năsoi boierii!
Părerea mea:
1. Capitolul e interesant pentru psihologia vânzătorului și cumpărătorului într-un proces de negociere.
2. Este o picturală descriere a caracterului lui Riabinin pornind de la înfățișarea sa fizică:  foarte înalt și slab, mustăcios, cu ochii bulbucați, îmbrăcat moțat, etc.
În rest, scriitură obiectivă, autor omniprezent. 

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 15


 

        Stiva și Levin merg la vânătoare.
Levin, religios cum e, își amintește că lui Dumnezeul veterotestamentar îi plăceau mai mult vânătorii decât agricultorii și își ia rolul în serios, atât de în serios încât la finalul capitolului, după ce află că viața lui Kitty, răpusă de iubire atârnă de un fir de păr, nu e în stare să zică decât:  Ce fată deșteaptă!
Adică?!
Deșteaptă că e pe ducă?
Deșteaptă că e aproape nălucă?
Deșteaptă că nu a fost a lui ?
Sau deșteaptă că va fi a lui?
Nu se știe, nimeni nu știe ce e în mintea lui Levin care, plin de chef de primăvară și vară și toate anotimpurile la un loc face praf și pulbere bruma de compasiune față de natura șugubeață și kilăruiește fără niciun gând și nicio replică nu știu câți sitari, becațe, rațe , lișițe, ciori și poate bufnițe, toate sălbatice.
Levin își umple tolba cu vânat, comestibil sau nu și pleacă acasă cu Stiva, care, atenție, fuma la vânătoare!
Instinctiv, visceral, vijelios, elementul yang domină vânătoarea. Numai meditația de la început, când Stiva stă și cască gura pe cer , observând cum vârful frunzei gri de plop atinge firul verde al ierbii ne amintește că atât Levin, cât și Stiva sunt deosebit de sensibili față de elementul feminin, Stiva prin contagiune, Levin prin ascensiune.
Laika lui Stiva culege toate potârnichile moarte și îl ajută pe stăpân. Deocamdată înțelegem că Levin își iubește fratele, prietenul, câinele, pe Agafia Mihailovna și își amintește că există undeva o fată deșteaptă, rudă cu Stiva.

Cum stai cu bananele?

 

  

     -Cum stai cu bananele, întreba Mr Brasil, văzându- mă că tot umblam după șervețele, șervete și tacâmuri.
-Bine. De obicei sunt miezul unui întreg ritual. Maimuța în general, gorilă sau cimpanzeu în particular, bananier, foamea ancestrală, apoi umanitatea civilizatoare, șervețel, cuțit și furculiță, dacă e Banchetul celor de a 12 a, pe urmă gata!
- Insuficient!
eu:- Ce mai vrei? Niște adaptări după Monet, Manet, niște simfonii ?
Dorel:- Nu, dar pentru oglinda Venețiană, biletul la concertul Michael George nu e suficient.
Mr.Brasil : - Da, așa e. În plus, cele mai tinere speranțe nu se culeg de pe peron, din holul unui ambulatoriu și nici când se ticluiește în semiîntuneric o cerere în căsătorie.
eu:- Da știi că am avut ceva surprize înainte să cedeze depozitul de pănuși.
Mr Brasil:- Ai văzut ce sensibilizează oglinzile Venețiene? Adevărul dur.
Dorel:-  Și barul!
eu:-  Și felinarul nu?
Mr Brasil:- Nu, educația trebuie să își vadă de  treabă! Rolul artiștilor nu este să educe, zice și Platon. Și repetă ca papagalul și Aristotel. Arta încântă, pedagogia educă.
Dorel:- Sunt total de acord cu el!
Mr Brasil:- Dar de nagâți ai auzit? De când sunt nagâții compatibili cu mirosul de tren?
eu:- Nu mă așteptam nici eu, dar n-am vrut să sar calul.
Dorel:- Și de când sunt bananele compatibile cu oglinda Venețiană?
Mr Brasil:- De pare că tot de astăzi.
eu:- Și de când sunt oglinzile Venețiene compatibile cu mine?
Mr Brasil:- Uite că de astăzi.
Și într-adevăr nebunul cu felinarul mi- a plăcut și mie! De aia te- am pus să te uiți la el.
eu:- Merci beaucoup!

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 13

 

     


  Acest capitol este kilometric și dificil de povestit. Levin își ia în serios obligațiile sale de boier, latifundiar și păstoraș a maximum 40 de angajați, și ăia cu greu convinși, pentru o leafă de 75 de nu mai știu dacă ruble sau copeici.
Se ceartă cu vechilul moșiei, care nu prea- l ajută, ceea ce- l determină să preia controlul absolut al situației. Nu e primul vechil și s- ar putea, până se termină romanul, să nu fie nici ultimul.
Pentru mine e dificil să- l povestesc din cauza absenței complete a cunoștințelor de agricultură, nu am stat la țară decât foarte puțin în copilărie, iar ulterior am fost sporadic și exclusiv în calitate de musafir. Nimeni nu și-a bătut capul să îmi arate magazia cu unelte agricole, probabil din cauza lipsei complete de interes din partea mea. Mai pun semințe în ghivece, dar nu îmi iese mereu ce e desenat pe etichetă. Sunt expertă în ceapă, grîu și porumb, dar numai de balcon. Dacă pun astfel de semințe, iese sigur. Plantele exotice nu rezistă, de fapt de fiecare dată au dispărut de sub ochii mei, fie râvnite de oameni, fie de pisici.
Mai am mână bună la transformat flori ornamentale în arbuști ornamentali, și la aclimatizat, pentru balcon, pomii fructiferi, dar nu e nici indicat, nici înțelept să îi obișnuiești așa. Pomii fructiferi sunt pentru mâncat și cățărat, nu pentru admirat de după perdea.
Deci, capitolul nu m- a atras. Pe Tolstoi și Levin, da. A scris despre vaci, cai, văcărițe, mujici care trebuie să are, să treiere, să facă și să dreagă. Aproape că n- am înțeles mai nimic din el, dar scriu că să nu pierd rândul la apropierea întunericului.

vineri, 23 august 2024

Anna Karenina, Partea a doua Capitolul 14

 

      Într-o zi din acea primăvară minunata, bate cineva la ușă. Levin crede că e fratele său. Este plin de bucurie. Natura blândă, tânără și veselă îl face să fie așa. Nu e el, este în schimb Stiva Oblonski, pregătit de vânătoare, cu toate uneltele pentru relaxare și capturare. 

Levin se bucură, sincer se bucură, de fapt cam tot ce face el este sincer. 

După ce Stiva se spală de noroiul drumului prin hârtoapele acelor vremuri, după ce mănâncă din bunătățile Agafiei Mihailovna și îl laudă pe Levin că are o așa bună cameristă, cu toate că nu e tânără și cu șorțuleț, e mai potrivită pentru stilul său monastic de viață, deci după toate aceste chestii, Stiva îi vorbește lui Kevin despre Kitty. Dar nu în acest capitol, în acest capitol se  gratulează unul pe altul pentru stilul de viață din care nu lipsește nimic. Stiva il laudă pe Levin pentru pășuni și gospodină, Levin îl  sfichiuieste pe Stiva pentru abundența experiențelor în stare naturală și a gospodinelor frumoase cum numai în reviste există. 

Stiva îi aduce salutări numai din partea lui Dolly, sora lui Kitty, evitând să vorbească altceva, fapt apreciat de Levin la început. 

Adevărurile dureroase se spun uneori cu binișorul pacienților sensibili, iar Levin, ca și Kitty sunt amândoi ca doi toporași, trebuie să te apleci ca sâ îi culegi și să îi pui în buchețelul familiei. 

Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 12

 


În capitol este vorba despre cum trece Levin peste anul lui cel mai rușinos.

Rușinea este sentimentul care îl trimite psihanalitic la orele când lua nota 1 la Fizica (probabil pentru copiat), la zilele când soră- sa îl certa că nu face curat până în zilele noastre când Kitty, în loc să îl lase pe el să o treacă pragul, îi sare în brațe altui bărbat.  

Discută cu mujicul Nikulai despre însurătoare și acesta îi atrage atenția nu că ar cam fi timpul, ci că a trecut de mult.

Se cufundă în munca din agricultură până la a scrie tratate economice despre importanța productivității muncii, nu doar a pământului și capitalului și discuta subiecte de fizică, agricultură și filosofie cu Agafia Mihailovna,c

are prefera filosofia.

De la Moscova primește scrisori prin care iubita fratelui îl anunță că acesta e din ce in ce mai bolnav și tot nu vrea să se trateze.

Capitolul se încheie cu una dintre cele mai frumoase descrieri ale primăverii. Ar putea fi subiect de concurs pentru pictură, dacă am fi in Japonia medievală.

Odată cu această primăvară, care se instalează firesc, și Levin începe sa își revină. Tolstoi nu mai încheie capitolul cu relația dintre Levin, Kitty, Anna, Vronski și Karenin, dar ne da de înțeles că natura este un loc ordonat, armonios, un Cosmos unde Dumnezeu este prezent încă. In raiul acesta tolstoinian nu are ce căuta rușinea.

Anna Karenina, Capitolul 11, partea a doua

 


Cei doi soți 

Anna si Vronski au făcut ceva rușinos, altfel Anna nu ar vorbi într- una de rușine. Vronski nu conștientizează, de aceea Anna îi repetă. Replicile lui sunt de genul : Morallito, is Ok, I'm ok! 

Anna, fiind rusoaică get beget, se trântește la podea, îi cade la picioare, îi sărută mâinile, plânge cu hohote. Vronski e un fel de Dumnezeu, iar Alecsei, maica stareță. Unul omnipotent, alta omniprezentă. 

Cam asta e situația în capitolul acesta. 

Alecsei o supraveghează amenințător și în cele mai ascunse cotloane ale minții. E, cum ar zice Kant, judecătorul conștiinței din Rațiunea Practică. Nu poți fi și fericit și tâmpit, trebuie să alegi, îi spun ochii strălucitori ai lui Vronski. Anna alege să fie fericită. 

Oare nu se poate să ai doi soți în același timp? se gândește ea isla- mistic. Tolstoi nu ne povestește nimic despre noaptea de dragoste dintre ei, ci ne redă numai un dialog scurt și multe lacrimi vinovate. 

Până la urmă, e literatură, nu poți înlocui cuvintele cu o țigară, din care fumul iese sub formă de inimioare. Țigara e a lui Tolstoi, Anna și Vronski n- au decât să tremure și să plângă.






joi, 22 august 2024

Anna Karenina, partea a doua, capitolul 10.

1+1=3?

Este totuși o diferență între Alecsei Karenin și Ion al Glanetasului. 

                                 🤼

 Karenin și Anna sunt împreună. Anna petrece mult timp în compania lui Betsy și a lui Vronski, fie la diferite evenimente mondene, fie acasă la Betsy. Karenin vede și aude, dar nu o poate împiedica. Își ia rolul de părinte al Annei în serios, dar și Anna pe cel de femeie tânără și îndrăgostită pentru prima dată. Reacțiile lor sunt tipice , având în vedere rolurile. Părinții sunt prin natura lor, moraliști și cenzuranți, adolescenții și tinerii în general sunt prin natura lor imposibil de închis într-o cutie de medicamente. 

Anna este imposibilă ca soție medievală pentru Alecsei, Alecsei este imposibil ca soț postmodern pentru Anna. În timp ce Betsy își aduce amantul acasă la soț și îl plasează sub ochii companionilor înfrigurați, Anna nu îl poate aduce pe Karenin acasă. (da, pe el!)Anna și Karenin nu mai locuiesc în același univers afectiv. În lumea lui Karenin, ușa Annei este mereu încuiată. Încearcă diverse metode de a sări gardul spre fereastră, dar se dă cu capul de zid. Chestie de calcul, Karenin are probleme cu precizia acțiunilor contra - amoroase.  Ca majoritatea părinților care nu își mai înțeleg fiii, ca mulți tați care nu pricep de ce fetele lor adorate iubesc un alt bărbat.

Altfel, s-ar fi duelat de mult cu Vronski, sau l- ar fi turnat la comandant, precum domnul cu cârnăciori.

Capitolul nu are nicio linie de dialog. Mi-l imaginez pe Karenin într-o încăpere plină de margarete jumulite. Pentru că, dacă în capitolele anterioare, Vronski umpluse orașul cu petale de margarete, de data asta, lui Karenin nu îi ies numerele pare. Deasemenea îmi imaginez cum se străduiește să nu folosească expresii maritime, de genul:

Karenin:

- Ești complet dusă cu pluta!

sau

-O sa ne tragi pe toți la fund!

sau

-Nu vezi că numai eu sunt colacul tău de salvare?

sau

-A început să îți placă să te dai în bărci?

sau:

- Vrei să ți- o trimit pe Nana Mouskouri să îți cante Amor del ombre?

Anna: Nu e nevoie, mi l- a cântat toată Moscova în capitolul 6.

și altele de genul.....




Anna Karenina, partea a doua, Capitolul 9

   

Foc am venit să arunc pe pământ... (Iisus Hristos)

Prima dată m-am gândit să păstrez imaginea pentru listarea noului meu orar, pe urmă mi s- a părut mai potrivită pentru a descrie mintea unui soț înșelat în așteptările lui. 

                           ☘️🍀❤️☘️🍀

    Tot capitolul descrie o scenă de familie condimentată cu puțină gelozie, atât cât poate să simtă fiecare dintre parteneri. Alecsei Alexandrovici nu își poate permite să simtă prea multă din motive sociale și politice. E la modă să îți ascunzi pasiunile, fie bune, fie rele.
Anna nu are nicio problemă cu gelozia, ci cu somnul. Cască de nu știu câte ori și îi și zice explicit lui Alecsei, ba  Hai in dormitor! , ba Mi- e somn!
Alecsei nu înțelege, așa cum nu înțeleg nici nevestele bețivilor că nu are rost să parlamentezi când omului îi este doar somn.
Alecsei duce o luptă. Anna nu.
Alecsei e  în plină bătălie, Anna e relaxată  și vrea să se retragă din lupta lui Alecsei.
Până la urmă Anna își dă seama că nu are nicio șansă să doarmă decât dacă îl adoarme mai întâi pe Alecsei, altfel o să o tolocănească toată seara cu:  cât este de puțin gelos și nu vrea să fie mai mult că este degradant pentru obiectul geloziei.
Capitolul se încheie când, pe fondul sforăielilor lui Alecsei, Anna începe să se gândească la Vronski cu bucurie.
În acea noapte a încheiat capitolul Alecsei .  Karenin a  înțeles imediat, dar nu a fost convins decât când Anna l- a trimis să doarmă.



Anna Karenina, capitolul 8, partea a doua

In the dark 

 



Capitolul ne prezintă mintea lui Karenin.

E interesant pentru că

e un capitol de psihologie, 

iar psihologia ne vorbește despre

mintea normală, 

adică majoritară. 

Deasemenea, este

un capitol de sociologie,

aflam în el prejudecăți tipice și desprfamilia secolului 19 din Rusia imperială.  


Karenin este singur acasă,

Anna nu a venit încă. Este clar gelos. 

În primul rând, Vronski

este mai tânăr și mai frumos. 

Este de asemenea, mânios,

are mult de lucru la minister, 

încurcăturile amoroase ale nevestei

îi abat atenția 

spre chestiuni non-politice.

Acum ar trebui, după părerea

experților, 

să își dea pantalonii si jiletca jos și să aplice

cunoștintele dobândite prin îndelungat

studiu din 

Cele 500 de umbre ale lui Gray.

Din păcate pentru el,

Alecsei Alexandrovici

 nu este un personaj contemporan

nici cu Gray și

 începem să ne dam seama treptat,

nici cu Anna și Vronski, 

ci numai cu el.

Se uită la noul lui portret și îl vede cu

niște coarne de cerb. 

Bine, asta am băgat-o de la mine,

e drept că sunt doar niște cornițe. 

Portretul lui Karenin devine astfel

mai puțin atrăgător pentru el.

Începe să se plimbe prin casă

între budoarul lui 

și dormitorul soției sau invers,

nu mai contează, 

își face în gând o listă cu dorințe:

cum o să îi zică Annei că 

e periculos pentru toată societatea,

inclusiv pentru familia tradițională

ca ea să umble în tovărășia lui Vronski. 

Face multe drumuri, mai cu frică,

mai cu dârzenie, 

observă că Anna  are niște chestii,

bibelouri, scrisori,

ugativă, poate și ștampile,

începe să asude,

 e în pericol funcția de la minister

din cauza ei, 

ar putea fi chiar,

prin combinație cu Vronski,

destul de pilos, 

ba chiar mai pilos pe langa țar, 

ministressă într-o zi….

și asta am băgat de la mine, 

dar daca ar trăi în zilele noastre,

n-ar fi exclus să îi treacă 

astfel de gânduri prin cap.

Capitolul se termină când

Anna ajunge acasă și 

el decide să stea de vorba cu ea,

să fie pedagogic adică. 


Mă gândesc la o chestie, fără legătură cu ce am scris, cel puțin nu direct. Personajele tragice mor fie la sfârșit, fie pe traseu 

pentru ca scriitorul le construiește perfect.  Ai scos o trăsătură dintr-un personaj tragic, pui la loc alta altfel personajul nu mai e tragic, ci devine comic. Este un mecanism, îi trebuie baterii, societate, familie, nevasta, copii, trebuie sprijinit. 

De accea in comedii personajele abia isi incep viata prin casatorie.



Anna Karenina, partea a doua, capitolul 7

 



Sfârșitul capitolului 6 este odată cu

întrarea lui Vronski. 

Traversează întreaga sală degajat și

full de potențe. 

Capitolul 7 începe prin intrarea Annei. 

La fel ca și Vronski, și ea traversează

sala, sub privirile tuturor.

 Însă, atenție! nici unul nu prezintă

lenjerie intimă a la Versace. 

Au contraire

Anna are pe ea tot harnașamentul,

inclusiv trăsura 

cu soțul și vizitiul rebegit de frig, 

chinuindu- se să- și convingă caii să mai 

reziste în iarna moscovită sau

petersburgheză, nu prea m- am prins. 

Capitolul este complicat și interesant. 

Tolstoi descrie unele scene teatral,

pe altele cinematografic. 

Undeva există o măsuță cu ceai.

E locul unde înfrigurații se refugiază 

să- și stăpânească emoțiile. 

Altundeva există o măsuță liberă.

Acolo ajung, 

după câteva piruete prin fața tuturor,

Anna și Vronski, față în față. 

Sunt amândoi în plin zbor astral. 

Anna îi reproșează că suferința

reală a lui Kitty îi are pe el drept cauză.

Vronski ii reproșează că haosul

din viața lui o are pe ea drept efect. 

Amândoi râd. 

Ceilalți încep să- și piardă

din importanță. 

Apoi, tot felul de propoziții

despre cuvântul iubire

 când ca subiect, când ca predicat, 

când adjectiv, când complement. 

Pe la sfârșitul acestei lungi fraze în care

cei doi 

se mănâncă din ochi unul pe altul

ca două animale, sub ochi

mulțimii de spectatori complet

neputincioși, 

apare Alecsei Alexandrovici, soțul Annei

să o ia acasă. 

Forța iubirii îl proiectează în trăsură, 

nu știu dacă lângă vizitiu,

pe capră sau cuibărit în fundul trăsurii.

 Pleacă singur acasă, Anna mai rămâne.

 I se promite lui Vronski subformă de prietenie, dar fiindcă el tot 

îi trage când cu lipsa, când cu surplusul,

îi strânge mâna. 

 Vronski se desparte de ea

înnebunit de fericire.

 Își sărută palma de mai multe ori. 

Mi s- a părut interesantă o diferență 

pe care societatea acelor timpuri o face

între căsătoria din dragoste 

și cea aranjată (pe criterii economice

și sociale). 

Pe cea aranjată o numesc rațională,

pe cealaltă nebunie curată. 

Aici Anna are o părere pascaliană,

pe care Vronski o întipărește adânc 

pe toate sinapsele și axonii:

rațiunile inimii sunt altele!

 E interesant și modul cum

o descrie Tolstoi pe Anna în acest capitol,

  gingășia si sfiala ei,

lupta cu tot ce este considerat normal

 în mintea ei și a tuturor

oamenilor cuminți și religioși 

(mai ales că tocmai fusese la

prințesa aceea pravoslavnică și ipocrită,

mult apreciată de Alecsei Alecsandrovici).

Aici nu știu cine e mai lipsit de caracter,

Anna, Vrosnki, Tolstoi,

 eu, ca cititor,

ideea de personaj secundar,

omul fără principii 

sau omul cu principii care se bat

cap în cap. 

În orice caz, capitolul este extraordinar 

cel puțin din punct de vedere teatral.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails