Dorel nu prea vroia, dar Mr Brasil ne- a luat pe amândoi pe sus:
- Mergem la munte! Vreau să respir aer curat!
Am plecat de nevoie, altfel o lălăiam la nesfârșit.
Feribotul care ne- a dus până la țărm nu era acreditat. A m rămas în radă mai multe ore care ne-au făcut să ne uităm chiorâș când eu la ei, când ei la mine. Până la urmă a trecut o șalupă înregistrată cu acte în regulă care ne-a dus pe mal. Parcă fix înregistrarea ne trebuia!
Am călătorit cu tot felul de mijloace animale de transport, de la catâri, cai, cămile până la un elefanțel. African, normal.
Am ajuns la pensiunea Poienița pe la 4 după amiază. Se strânseseră nori și se auzeau tunete în depărtare.
Dorel zice: - Cred că va ploua.
Mr. Brasil: - La munte toți suntem înțelepți.
Dorel: - Vrei să ne batem?
eu: -Vai, băieți, nu-i frumos!
Dorel: -El a început!
eu: -Vreți să fac focul?
Mr. Brasil: - Nu
eu: -Dacă nu vă supărați, eu merg să coc o plăcintă.
Ei: -Nu!
Și ploaia cade.
Stăm toți trei și ne butonăm telefoanele.
Am început să dansez.
Nu m-am putut abține.
Mai ales că toată lumea citește Băiatul cu pijamaua în dungi.
