Primele 17 pagini sunt un fel de proces verbal sau referat la sociopsihologie.
Sunt descrise caracterele si statutul social al personajelor principale (mai mult înainte de căsătorie). Doua pagini sunt exagerat de plictisitoare prin faptul că scriitorul vrea să sublinieze mișelia și meschinăria politicienilor in vreme de război( și după) repetând de zeci de ori cuvântul ridicol ceea ce te sâcâie și îți vine să arunci cartea cat colo. Consider că e o slăbiciune retorica, nu un atuu.
Mi s-a părut interesant faptul că pe Hilda (și pe Connie într-un fel) le-a făcut participante ale cercului de la Cambridge, probabil în perioada când Wittgenstein, Russell, Moore, Keynes erau studenți sau profesori activi, iar noutatea în moda pe care o aduc aceștia, lipsa sacourilor, a cravatelor, ținută lejeră, o combinație de eleganta și sport, atât de apreciată printre intelectualii chiar de după al doilea război, îl enervează pe H.D.Lawrence și tinde să o minimalizeze. In plus, folosește excesiv cuvântul sexual, care nu e același lucru cu sex. Tipic pentru un scriitor fan Freud. Deocamdată nu prea îmi place. Sa vad mai departe.
