Mă lupt cu perspectiva pernei de aseară
Luna dormea dusă în altă emisferă astrală
Ieșisem să adulmec urme de verde
Tu ieșiseși din singură bodegă deschisă
amândoi eram pe două cărări
A ta mai curată și perfect cimentată
A mea plină de șublere, piulițe și rotițe ruginite pe dinafară
Eram amândoi obosiți și plictisiți de școală
Eram amândoi intenționat plini de ceaiuri cu bromura oficială
-Hai să plecăm de aici, mi-ai zis, am două bilete la tren
Sunt bilete reduse de mai multe ori, nu au costat mare lucru
Până la capăt de linie putem dormi.
Am urcat direct la clasa întâi
În vagonul de dormit era ocupat, altfel fix acolo ne-am fi repezit, amândoi atrași de perspectiva singurei perne
Eram singuri în compartiment
Era noapte și liniște, numai zgomotul roților
Când am intrat în tunel m-ai sărutat
Ca la orice drum în tunel, întunericul s-a terminat instant
Ca la orice sărut franțuzesc, cineva ne-a filmat
Apoi ne-am luat la întrecere, cine adoarme primul
Eu aveam experiență de povestitor, mi-a luat un minut să te fac să sforăi
Tu aveai experiență de vizitator, ai început să îmi umbli prin conștiință
Când te-ai plictisit de gătit, de șmotruit, de lustruit
Eram singură în pat.
