partitura simpla de pian

_______________________a___ ___ _S_______________ț_ _p__________n_______ e_____a_________ _r___________

miercuri, 1 ianuarie 2025

YAH!

Visez că negociez un viitor posibil într- un trecut imposibil de imoral.

      Mă iubește un blond. E înalt, frumos, sexy și extraordinar de elegant. Se ține după mine seară de seară, în aceeași cârciumă ordinară unde singurul amuzament al chefliilor sunt bancurile cu soții Ceaușescu.
Vine la masa mea, se așează, își comandă cel mai scump vin și începe să mă toace:
El:- Vreau să fim prieteni.
Eu:- Nu îmi place de tine, nu mă atragi.
El:- Tu da.
Eu:- Nu e destul.
El:- Voi veni aici și îți voi cere prietenia până cedezi.
Eu:- Bine. Dar e degeaba.
A doua zi apare la cârciumă tot neașteptat, tot nesăturat, tot obsedat:
El- Vrei să mergem la plimbare? Vreau să înțeleagă toată lumea că ești al meu.
Eu:- Nu. Nu te vreau.
El:- Azi ești prost dispus,  dar mâine vei vedea că e mai senin cerul de deasupra ta.
Îmi vine sa- l bat, să- l trântesc pe podea și să îi dau cel puțin doi pumni, să scot pistolul și să îi înfig glonțul cu exerciții si probleme din Hristev și Niță Năstăsescu în sprânceană sau în ureche. Dar nu pot, în afară de insistență e politicos și civilizat. 
A treia zi vine cu inelul după el. Se așează în genunchi în mijlocul bodegii mizerabile și îmi spune că nu mă vrea decât cu patalama, că e onorabil și răbdător cu naivitatea mea. Răstorn scaunul cu zgomot în timp ce mă ridic și ies. Ambele pahare se varsă pe masă, murdărindu- i cu vin roșu și nectar de piersici cămașa plină de volănașe brodate cu albastru și roz.
Alerg până obosesc și când ajung lângă parc mă întind în spatele unei bănci și zac. O lună uriașă îmi atinge pleoapele. Stăm ochi în ochi câteva minute, mă ridic din iarba udă și plec. E trecut de miezul nopții. Mă ceartă părinții, nu le explic, nu mă opun, aștept să le treacă nervii.
Câteva zile nu mai merg la băut nectar sau limonadă. Îmi fac nekezol după nekezol și încep să iau antidepresive, ceai de tei și mușețel.
Cred că am scăpat când mă duc din nou în mijlocul mușteriilor care râd cu lacrimi de fiecare banc nou. Dar nu, apare în mijlocul crâsmei, învăluit în lumina lui violetă și îmi spune cu voce plângăcioasă:
-Lasă- mă să te îmbrățișez, mi- ai lipsit.
Îl las. O fracțiune de secundă, atât.
Se așează și plusează:- Vreau să te ating, vreau să te iubesc, vreau să te am.
Eu:- Nu! Nu sunt pregatit! E prea devreme, sunt prea tânăr, nu am încă 18 ani împliniți.
El, râzînd:- Nici eu. Dar sunt instruit. Știu exact ce și cum vom face. Sunt bine pus la punct cu teoria.
Eu:- Eu nu sunt. Nu am habar, nu sunt liber, nu sunt de capul meu. Am familie, frați, părinți.
El:- Nu ma interesează.! Și eu am.
Eu:- Și ce spune maică -ta că umbli prin cârciumi la agățat?
El:- Nu știe.
Eu:- Nici a mea.
El:- Pot să îți ating mâna?
Eu:- Da.
Îmi atinge palma și îmi pune inelul în ea.
Îl arunc pe podea. Mă ridic și ies.
Lipsesc o lună. Îmi dau bacul și pic admiterea la facultate. Vine Revoluția, dispar bancurile, se desființează crâșma. Mă înrolez în rândul muncitorilor necalificați și încep să învăț pentru anul viitor.
Ies într- o seară în Cartier. E plin de adolescenți, majoritatea elevi, apropiați încă de vârsta mea. Stăm pe bănci, sub ferestrele blocului și vorbim despre tot felul de chestii. Nu se mai oprește lumina, nu mai sunt țipete de bucurie când se aprinde din nou după două ore de Ora Pământului.
Apare prințul blond cu tupeu, ca de obicei, se înfige direct în fața mea.
O fată îmi spune la ureche că îl place.
Îi spun, tot la ureche:- Dacă vrei, poți să îl iei.  Șușotim și râdem pe înfundate amândouă.
Se uită la noi și spune brusc, tare și de față cu toată lumea:
-Vreau să facem sex! Îmi place să fiu eu primul care ți- o trage pe la spate!
O secundă de liniște. Suspans periculos pentru poziția mea de cavaler medieval. Țip și eu:
-Nu- mi pot începe viața sexuală decât cu un misionar.
Toți băieții râd.
Se înroșește puțin și sare iar:- Atunci lasă- mă cel puțin să te sărut!
Eu: - Bine.
Ne ducem amândoi sub lumina unui felinar pălpâitor, unde becul abia se ține, și mă sărută pe gură. Țin gura închisă, cu dinții strânși.
Sărim amândoi în lateral:
- YAH!
Ne despărțim în termeni buni. Îi strâng mâna, e un băiat pe cinste, l- aș putea adăuga în gașca mea de prieteni pe viață.
A fost ultima zi când l- am mai văzut.
Acum îmi dau seama că a fost primul meu sărut cu un băiat gay.

marți, 31 decembrie 2024

Un dar de Anul Nou pentru mine si pentru vizitatorii mei

 La mulți ani!



Ilia Malinin


sâmbătă, 28 decembrie 2024

Clasic și romantic

 Geniile sunt pluridisciplinare. 

Despre istoria lumii, despre importanța filmelor clasice și despre pasiunea de a picta amfore grecești ne vorbește videoclipul de mai jos.


Concluzia este următoarea: Dacă încă mai ai chiloții pe tine ești romantic,


dacă nu îi mai ai, ești clasic.

miercuri, 25 decembrie 2024

Craciun fericit!


 

Pofte

 

Dorel:- Natura îmi spune ca sunt spiritual.

Mr. Brasil :- Chiar și atunci când plouă afară?

Dorel:- Mai ales atunci. Îmi vine pofta să citesc poezii.

Mr. Brasil:- Dar de poftele ei ce zici? O vezi cum se înfruptă din carnea de zmeu?

Dorel:- Pe mine nu mă deranjează ce gândesc femeile despre victorii.

Ma. Brasil:- Victorii și Vctori.

Dorel:- Așa îl chema pe ultimul zmeu?

Mr Brasil:- Nu pe ultimul. Pe primul. 




luni, 23 decembrie 2024

Dragostea pentru natură

 



Dragostea pentru natură este o trăsătură romantică, există de la începuturile lumii. 

Ea i-a îndemnat pe artiști să o zugrăvească în imagini frumoase 

De exemplu:

Două pisici se fugăresc sub lumina lunii. Le voi numi P1 și P2.

P1:- Ai observat că suntem îmbrăcate la fel? 

P2:- Da, aceleași dungi, același gri. 

P1:- Hai să ne fugărim puțin, poate apare un gând legat de cinema în mintea cuiva!

P2:- Vezi salcia de acolo? Hai să vedem cine ajunge prima!

P1:- Sunt deja sus! Hai și tu!

P2: - E numai un ciot și pe el stai tu.

P1:- Hai că mă dau jos și te urci, poate te vede mai bine Spera și pictează ceva.

P2:- Lasă, a mai apărut un ciot, în stânga ta. E cam tot aia. Ori tu, ori eu, pe întunericul ăsta orice pisică devine subiect de cercetare științifică..

----------

Două ciori, le voi numi C1 și C2, zboară pe deasupra atmosferei plumburii. 

C1:- Vii sau nu vii?

C1:- Sunt în dreapta ta. Simetrice, sincronizate și pline de poziții.

C1:- Stai nemișcată două minute, poate ne vede Spera. Pune mâna pe un foarfece și face un tabloaș alb- negru- verzui 

C1:- Da! Da!

C1:- Acum poți să te miști puțin, trebuie să îți vadă și forma. 

C1:- Bine. 

C1: - Gata! Hai sa plecăm de aici, a înțeles ideea.

C1:- Hai!




duminică, 22 decembrie 2024

Dialoguri despre morală

 El: - Sunt îndrăgostit de una încât îmi vine

Când o văd

 Să - mi dau jos haina de pe mine.

Eu:- Parcă îți iubeai soția.

El:- O iubesc, dar când e vorba de dat haina jos, nu prea ține. Se teme de răceli și îmi spune să o țin pe mine. 

Eu:- Parcă erai îndrăgostit de mine. 

El:- Încă sunt, dar e post. 

Eu:- E post pentru toată lumea, nu doar pentru mine. E post și pentru muza ta, și pentru tine. 

El:- Acum ce faci? Încerci să mă convingi să nu mă mai gândesc la ea?

Eu:- Nu, încerc să te conving să nu îți dai ultima haină jos de față cu ea. 

El:- Bine. Dar să știi că eu nu sunt în subordinea ta. 

Eu:- Tu nu, ea da. Deci, nu- mi ispiti Julietta.  Nu la tine - n casă trebuie să dea cu mătura. 

El:- Aaa, eu nu mă gândeam să o chem la făcut curat, ci la verificat cantitatea de praf de sub pat. 

Eu:- Parcă aveai un prieten polițist. 

De ce nu verifici cu el? 

El:- E plecat. 

Eu: - Caută altul. E plin de polițiști pe lumea asta. 

El:- Nu ai înțeles ideea, era un pretext. 

Eu:- Pentru ce pretext? Pentru o cină romantică sau pentru sex? 

El:- Ha! Ha! M- ai prins! Nu pentru cină! 

Îl apuc strâns de o meșă de păr și o strâng până începe să tipe. 

- Ți-am zis să nu te atingi de Marie! E a mea! Numai eu caut prafuri cu ea pe sub pat! 

El:- Parcă ziceai că Julietta e a ta! 

Eu:- Și Marie, și Marguerite și Julietta! Caută-ți altă piesă ! Dar mai întâi scapă de nevastă- ta! Cât ești însurat, nu poți fi regizorul niciunei alte actrițe în afară de muierea ta. 



sâmbătă, 21 decembrie 2024

Preselecție

 Preselecție pentru rolul de androgin


Regizorul:- Numai cine e întreg va părăsi sala! 

Nu puteți fi mai buni decât mine!

Anna Karenina, partea a patra, Capitolul 9

 Cina festivă 

      Stiva ajunse acasă odată cu primii musafiri, Pesțov și Serghei Ivanovici Koznîșev, doi intelectuali moscoviți, aliați și totodată divergenți în opinii, pe care le încheiau cu zâmbete atunci când sinteza categoriile se realiza pe deasupra semiconceptelor duale și totodată fatale (cum ar fi ideea de finalitate a naturii la Immanuel Kant).

Personaje de teatru

 





WENDLA din Deșteptarea primăverii de Frank Wedekind


joi, 19 decembrie 2024

Anna Karenina, partea a patra, Capitolul 8

   Este duminică și Aleksei Aleksandrovici, săltăreț spre stadiul religios, își ia misiunea în serios. Merge la Sfânta Liturghie și pe urmă stă pe email. Sorry, nu exista email acum 150 de ani, am vrut să spun:  scrie scrisori. 

Una către delegația locuitorilor-de-alt-neam, pe care o invită să negocieze responsabilități, că drepturi, Slavă Domnului, aveau destule! 

Și cealaltă către avocatul specializat în divorț. 

Pe reprezentanții locuitorilor-de-alt-neam îi lămurește sartrian: ai libertatea de a fi de-alt-neam, ai responsabilitatea de a trăi conform legilor acestui-neam. 

Îl ajută în chestiunea aceasta colega lui de stadiu etic, Lidia Ivanovna, ticăloasa urâtă și plictisită, geloasă pe Anna Karenina, care își permite un soț așa promovat ca Aleksei Alecsandrovici și un amant așa de charmant precum Vronski.

În  scrisoarea către avocat adaugă și 3 bilețele Anna-Vronski, un fel de capturi de ecran, care să dovedească faptul ca la ora x se întâlnesc în locul y. Nu mai comentez, știți de la Cațavencu și Dandanache că era o practică obișnuită în secolele trecute. Vrei să dovedești că nevasta are un amant, faci niște capturi de ecran pe retină sau pe telefon.

    În ciuda eforturilor valetului de a- l împiedica să intre, Stiva ajunge în fața lui Karenin,  pe care îl invită la masă. Karenin refuză pe motiv cum că e în divorț, Stiva îl sfătuiește să se consulte cu Dolly, trecută de nenumărate ori prin situația infidelității. Karenin simte că undeva, în străfundurile cinetice ale universului, se răsucește o axă temporală spre conștientizarea condiției umane și nefericite, dar și tâmpite, așa că pleacă urechea spre argumentul Dolly. Ne amintim că romanul începe cu această scenă simetrică, numai că nu Anna era vinovatul, ci fratele ei, Stiva. 

Până la urmă, Karenin promite că vine la cină, mai ales că Stiva îl păcălește că e oaspetele cel mai important. 

Cei doi cumnați (încă) discută puțin și despre șeful lui Stiva, mai tânăr și rapid mai mult avansat, pe care, la un team building, Stiva l- a învățat să își prepare vin de portocale, dovadă că acum 150 de ani portocalele se găseau la ruși așa cum strugurii se găseau la americani după 100 de ani, că vinul dacă își pune mintea izvorăște din orice și că portocalele nu numai că sunt fructe exotice,  dar sunt și fructe narcotice. 

Poem dialectic

 Te văd implorând americanul

Să fii tu teroristul adus în fața unui pluton marțial
Poate de asta porți pe creștet o bombă din lână de Alpaca

Te aud implorând rusul să plece drona
Care- ți filmează mersul de regină călărind calul alb

Când de fapt căuta o stea.

Te citesc implorând francezul
Sa -și stingă fleshul cu care- ți apasă pleoapa
Convins că lumina nu vine din al tău interior
De arab fulminant
De negrotei răsfirat pe dunele nopții polare
De țigănoi periculos ca barbar
De chinezoi plin de ancoriyțe tatuate 

Sub sânii cei noi.

Spune - mi și tu două trei palavre
Să te pot contrazice
Așa cum fac copiii 

Când aud logicienii vorbind despre ploi.

miercuri, 18 decembrie 2024

Viziune


 

În spatele bisericii era un japonez pavilion 

Așteptam cu înfrigurare răsăritul din spatele cortinei de nori negri

Japonezii vegheau la etajul superior. 

Știau că aștept. 

În fața bisericii, lumina de la felinar se încăpățâna să arate umbra.

Luna era plină și aurie 

Lângă ea, o stea.

De milenii e așa.

Eu așteptam, împreună cu o pisică echilibristică-

Lumina.

O lumina reală, nu artificială. 

O lumina vie, nu din calculator.

O lumină caldă, 

tandră și gingașă ca un fulg 

care nimerește gura din prima.


.

Temă pentru vacanță

 Logică

Se dă propoziția:
Aurora boreală este un fenomen nocturn.

Cerințe: 


A. 1. Formalizați-o.

A. 2. Precizați calitatea și cantitatea.

B.  Clasificați termenul Aurora boreală după extensiune.
C. Clasificați termenul fenomen nocturn după intensiuune.
D.  Găsiți, în limbaj formal și natural, cele 3 tipuri de  opoziție categorică, folosind Pătratul lui Boethius.
E.  Construiti obversa conversei propoziției.
F.  Stabiliți validitatea raționamentului obținut cu ajutorul legii distribuirii termenilor.
G. Stabiliți validitatea raționamentului obținut cu ajutorul diagramelor Venn. 

H. Construiti un silogism valid plecând de la propoziția inițială. 

Cat de în dungă poți să fii

Pisica:- Cât de în dungă poți să fii încât să îți închipui

Că pisicile pot vorbi

Îi spuse pisica oii, care încerca să comunice cu ea subliminal, arătându- i pe limbă iarba. 

Ascuns după un tei

Din ochii unui lup scăparau scântei 

Nu era încă noapte, ziua trecuse pe jumătate 

- În curând, se gândi lupul, va trebui să număr oile toate, una câte una

Trebuie să fie suficiente, astfel încât să mai răsară luna și pe câmpii.

 Oaia:-  Fiecare dintre noi știe 

Cât de greu se aleargă pe cap cu o pălărie!

Pisica: - Este aceasta o prejudecată sau o aporie?

Corul:

- Unora le place blana gri!

Omul ascuns în tufiș:- Sigur acestea nu sunt găinile mele și nici gugustiucii vecinilor, care au cuiburile prin salcii.

Decoratorul: - Am o eroare de perspectivă.  La mijlocul lunii iulie, nucile sunt la fel de mari ca merele, iar corcodușele crude cât cireșele coapte.

Profesorul: - Deci, mărimea este un indicator perceptiv, nu calitativ. Percepția mărimii este altceva decât percepția spațiului și timpului. 

Bufnița:- Ca să învingi un adversar trebuie să știi. 

Categoria: Teatru pentru copii. 


marți, 17 decembrie 2024

Anna Karenina, partea a patra, Capitolul 7

   Capitolul este despre și cu Stiva. Aflăm că Stiva este un om foarte organizat, că este gurmand și că îi place să cupleze și să decupleze persoane, la fel ca și Socrate, datorită gustului său rafinat și educat de mai multe generații. Știm că Stiva este aristocrat.  

     Cu toate că are mulți copii cu Dolly, cu toate că a trecut divorțul pe lângă el mai ceva ca un porumbel în urmărirea altui zburător, Stiva continuă să joace rolul atât de soț, cât și de amant. 

      Merge la Teatrul de Balet cu un dar pentru primadona Mașa Cibisova, o tinerică îndrăgostită de el lulea, dacă putem spunem așa despre o delicată balerină de genul din care Stiva a fumat cu nemiluita, dar se pare că tutunul Mașei e unul special. Își dă întâlnire cu ea după spectacol. Balerina face piruete de fericire mai ușor, mai cu spor, mai în zbor.

    De la teatrul de balet merge să comande trufandalele pentru cina festivă dată de el și Dolly, care va pecetlui legătură dintre Levin și Kitty. 

Urmează să aibă 3 întâlniri importante: 

1. Cu șeful lui cel nou, de care se teme puțin.

2. Cu Levin, pe care trebuie să îl încurajeze să intre în familie (ei doi vor fi cumnați, pentru că doamnele sunt surori, mă refer la Kitty și Dolly)

3. Cu Karenin, a cărui atitudine distantă și evazivă față de el și față de întrebările cu privire la Anna Karenina, sora sa, l- au tulburat și îngrijorat. 

Pe Levin în găsește calm, victorios și preocupat. Împușcase o ditamai ursoaica și îi măsura blana.

Levin fusese mult timp plecat în Occident, vizitase mai multe țări, Franța, Prusia, Anglia, Germania, dar nu ca să se cultive sau să se distreze,  ci ca să implementeze într- o Rusie agricolă, aproape feudală, principiile industrializării, pentru a- i face pe mujici independenți și prosperi. Cum ar fi zis Marx, dacă Levin l- ar fi întâlnit undeva prin Austria: Nu se poate ajunge la socialism și comunism decât prin Capitalism, nu direct din Feudalism. Spun asta pentru a- l apropia un pic pe Levin de fratele sau Nikolai, care împărtășea aceste idei. 

Bine, Tolstoi nu spune. Cel puțin nu încă. 

Levin meditează smerit, cam ca Împăratul Solomon, despre cât de mărunți suntem noi, grăunțe de nisip pe plaja fără sfârșit a Domnului  cât de trecător este totul, asa cum un viitor rațional descoperă că trebuie să dea prioritate uneori sau mereu unui viitor irațional. Am scris acest fragment ca o dovadă a faptului că Tolstoi era pus la punct cu lecturile polpulare ale prezentului sau,  adică Schopenhauer, Freud și Nietzsche. 

Levin e bine, va veni la cină, indiferent dacă va fi sau nu și Kitty acolo. 

    Cu Aleksei Aleksandrovici vorbește despre șeful lui cel nou, pe care Karenin l- a cunoscut deja la minister și îi apreciază stilul managerial puțin formal, puțin pro social. 

Mai jos este lista invitaților la cină:


Kitty și Levin
O verișoară, ca să nu bată la ochi Kitty și Levin. 
Șcerbatki cel tânăr
Piesa de rezistență, filosoful Serghei Koznîșev, teoretician moscovit 
Aleksei Aleksandrovici( Karenin), politician și om practic petersburghez
Pețsov, un tânăr muzician și istoric
Dolly
El însuși, Stiva Oblonski.

Urmează vizita la șef. Aici se încheie capitolul. 



sâmbătă, 14 decembrie 2024

Run

    E dimineață devreme. Stau pe terasa unui hotel și aștept răsăritul. Fumez și mă gândesc la formele frunzelor din ce în ce mai puține, tremurătoare și însoțite de dublurile lor pe zidurile clădirilor de vis- a- vis.

Sună telefonul. O veche colegă. La ora asta!

Răspund. S- o fi întâmplat ceva cu soțul ei, dirigintele clasei. Un inedit amor, tip Lolita, care l- a făcut pe bietul om să își lase nevasta și cei doi copii pentru a se recăsători cu fosta lui elevă de liceu, singura sa olimpică din carieră.

Răspund. 

Mă anunță că m- a văzut prin stațiune și dacă nu vreau să o vizitez în camera Z.

Sunt încă în halat. Adio răsărit în aburii brazilor și fagilor arămii! Sunt nevoit să mă echipez cu câteva ore mai devreme decât o fac de obicei, sunt nevoit să mă  bărbieresc în ritm soldățesc și să  îmi fac un duș în afara zonei mele de confort. 

 Stă cu două etaje mai jos. Cobor. 

Bat la ușă. Deschide. Eu în sacou, ea în furou. Fără să vreau, îmi schimb luminile de zi în cele de avarie. 

Întru. Îmi sare de gât, mă îmbrățișează și mă îndreaptă spre dormitor. Merg condus mai mult de furou decât de eu. 

Deschide lumina într- un interior plin de arbori și flori artificiale. 

Mă întorc spre ea. 

-Ce faci? 

Ea:- Dar tu ce mai faci? 

Eu:- Conformist, ca de obicei. 

Râde cu toți cei 32 de dinți. Îmi dau seama rapid că eu sunt erbivorul, nu ea. 

Mă așează ca pe un dovleac gata decupat și decorat, pe margine de pat și îmi desface nasturii de la sacou. Mă leagă la ochi cu cravata și mi se așează în poală. Stau și descopăr pe întuneric atracția care transformă amarâtele de valuri ale lacului în ditamai taifunul, care smulge din pământ nu doar sălciile plângătoare de pe țărm, dar și jumătate din creasta dealurilor din depărtare. Îmi țipă în urechi ulii și mă survolează cârduri de cocori. Prin față ochilor roiesc libelule albastre și câțiva lăstuni mi se așează mie pe umeri și ei pe sâni. 

O ridic în picioare și o sprijin de un palmier. Dăm jos patru sateliți artificiali, avioane survolează cerul plin de stele carmin, fără piloți și turn de control. 

Sunt full de ea, e full de mine. 

Îmi scot cravata și i- o leg ei la ochi. O așez încet pe pat. Îi spun că merg la baie, dar îmi strâng slowly sacoul și pantalonii și ies pe coridor. Așa, în chiloți, urc cele 2 etaje, câte două și trei trepte, încui ușa, o baricadez și mă înfund în scaunul de trestie din balcon. Telefonul îl încui în dulăpiorul bar plin de clondire neîncepute. Mă ocup de ele pe seară, când în memorie se va ivi și un gând normal. Prima dungă de lumină roz taie întunericul din jur ca un țipăt de nou- născut. 

Sunt fericit! 

   Ochii zilei se deschid brusc și universul acoperit de un voal alb se colorează în mii de nuanțe rogvaiv. Aurora nu mai e departe, e aici, a înfășurat  toți brazii cu o beteală halucinantă de staniol. 



marți, 10 decembrie 2024

Anna Karenina, partea a patra, Capitolul 6

 Decizii politice care intrigă

    Jumătate din capitol este despre victoria transformată în dezastru a lui Karenin într- o obligație de serviciu: chestiunea populației-de-alt-neam care locuiește pe teritoriul Rusiei. 

Aceasta populație, de o credință diferită, supusă unor cutume și care avea și îndeletniciri diferite, deci și venituri diferite decât cele ale rușilor, era o problema veche de secole pe care cu dificultate clerul și politicienii o puteau gestiona. Aleksei Aleksandrovici propuse niște măsuri politico- economice de bun simț, cu care toată lumea fu de acord, inclusiv colegul lui din opoziție Stremov (era să zic Stresmov). Acesta, văzând victoria fulminantă a lu Karenin, trecu de partea lui și modifică pe ici colo decizia lui Karenin, astfel încât ea dobândi o puternică nuanță extremistă față de populațiile-de-alt-neam. În această situație, popularitatea lui Aleksei începu să scadă pentru că Stre(s)mov nu numai că își băgă coada în decizia lui Karenin, dar nici nu recunoscu acest lucru. Ba mai mult, dădu vina pe Aleksei. Lumea îl crezu mai mult pe el decât pe Karenin, știm deja că era mai puternică imaginea lui în rândul funcționarilor decât a lui Karenin. Cert este că soțul Annei ajunse în cădere liberă, dintr-un soț fericit deveni un soț încornorat, dintr- un bărbat sănătos și sigur pe rezistența, pacea și cadența sa, dintr-un parlamentar echilibrat și apreciat, ajunse în zona huiduielilor mulțimii celor-de-alt-neam, cel puțin. 

În această situație critică, Aleksei își propuse să meargă în persoană, vorba lui Sartre, să studieze problema populațiilor-de-alt-neam, despre care nimeni nu mai știa exact dacă sunt săraci lipiți pământului sau prosperă accelerat.  Nu spun rapid, pentru că nu existau rapiduri pe vremea lui Tolstoi. De expres sau intercity nici pomeneală. 

🚂🚇🛤️🌳🏤🌳🏚️🚆🏨🌳🚉

Între decizia lui Aleksei și punerea ei efectiv în practică, se interpune un scurt comentariu pe care îl fac două dintre prietenele Annei, prințesa Betsy și încă o damă din nobilime. Aleksei înapoiase ministerului banii primiți pentru cei 12 cai necesari în călătorie, și își plăti singur drumul. Însă femeile comentează astfel:

- Betsy apreciază gestul pe criterii futuriste, a apărut între timp linia ferată în Rusia, deci e cazul ca Aleksei să își însușească tehnologia cea nouă. 

- Cealaltă prințesă este de acord și ea cu desele delegații ale soților, care mergând cu trenul, lasă femeilor trăsura și calul. Nu comentez, a făcut- o Socrate mai bine decât mine în Phaidrosul lui Platon. 

În drumul său către guberniile îndepărtate, unde locuiesc populațiile-de-alt-neam, Karenin se oprește în Moscova unde, într-o parcare de trăsuri, se întâlni cu Stiva, Dolly și doi dintre copii, plecați la cumpărături. 

Vă amintesc că Stiva este fratele Annei Karenina, deci cumnatul lui Karenin. Stiva este vesel, ca de obicei, Dolly afectuoasă ca de obicei. Îl întreabă ce mai face și mai ales ce mai face Anna. Karenin se eschivează, mormăie câte ceva, dă să scape de încleștarea afectivă, dar cei doi nu-l  slăbesc până când nu scot de la el un: - Anna e bine. 

Îmi permit un comentariu vis- a- vis de timpurile moderne și clasice ale secolului 19. Femeile și nobilii societății recurg la trăsuri cu toată relaxarea oamenilor care au un venit substanțial, în timp ce lumea obișnuită se refugiază în vagoanele noilor invenții feroviare. Eu, când am văzut filmul m- am gândit :

- Ce situație romantică a creat regizoarea împreună cu Tolstoi, să faci doi oameni să se îndrăgostească în tren!

Acum îmi amintesc că printre întrebările din chestionarele de la angajare era și întrebarea:

- Unde v- ați întâlnit prima dată? și erau variantele:

a. La liceu

b. La o petrecere

c. La plajă 

d. În tren.

Era clar că întrebarea nu se referea la șefi sau președinți, ci la soți sau iubiți. 

Anna Karenina, partea a patra, Capitolul 5

      De la Anna, Karenin plecă la Judecătorie să stea de vorbă cu cel mai cunoscut avocat, specializat în divorțuri. Fiind un functionar public important, se așteaptă ca să i se pună toată lumea la picioare. Când colo, în sala de așteptare mai erau 6 clienți, trei femei și trei bărbați. Fu nevoit să aștepte 2 minute, lucru care îi permise să îi studieze rapid atât pe clienți, cât și pe specialiștii în drept care ocupau biroul. Observă că avocatul avea instrumente scumpe și bune pe birou și că era un individ solicitat atât de laici cât și de clerici.

    Când avocatul intră, într- o stare de bună dispoziție de neimaginat, având în vedere starea proastă a lui Karenin, Aleksei Aleksandrovici observă că era un mujic scăpătat, care încerca să își ascundă proveniența socială inferioară prin țoale scumpe și printr- o înfățisare spilcuită, dar de fapt totul la el era de prost gust. 

   🍀🌺🌻🌸🌹🌼🍀 În timpul scurtei ședințe lămuritoare despre divorț, avocatul cel celebru prinse o groază de molii care se plimbau în voie prin birou și țîșneau de nicăieri. Îl informă că divorțul, în cazul adulterului nu se poate cu una cu două decât dacă soția este infirmă sau dispărută de acasă timp de cinci ani, ceea ce nu era cazul. Singura posibilitate, conform legilor de pe vremea aceea era să probeze adulterul cu martori în direct. Mi- am amintit un film franțuzesc 💟cu ocazia asta, în care un soț înșelat angajează un detectiv particular pentru a- și surprinde soția în pat cu amantul. Îi prinde în flgrant și, culmea, fiind francez, nu se stresează prea tare nici unul dintre cei trei. Dacă era american, apărea și replica: Dragul meu, nu e ce vezi, stai să îți explic. Dar fiind franțuzesc, soția îi spune numai: Dragă, comportă- te civilizat! Detectivul îl sfătuiește pe soț să fie nervos, să facă un gest care să arate că îl deranjează, să fie gelos. Și atunci soțul înșfacă o vază și dă cu ea de pereți, iar florile i le aruncă soției goale în cap.

    Dar să revin la Anna Karenina. Karenin îi cere avocatului să îl primească drept client, să facă și să dreagă așa încât Serioja să rămână cu el și nu cu mama sa și să nu dureze foarte mult. O săptămână, îi promite avocatul.  Înainte de plecare, Karenin se gândește cu tristețe că probabil moliile din birou îi vor ataca și lui hainele, așa încât în sezonul următor va trebui să renunțe la ele. 

    Capitolul se încheie când, fără să îți piardă buna dispoziție, avocatul se decide să schimbe totuși tapițeria mobilierului cu una de catifea, așa cum a facut și colegul lui din alt birou. 

🌼Am uitat să scriu că acest caz al lui Karenin îi este deja cunoscut avocatului, adică mai pe românește, dacă nu toată Rusia, cel puțin două mari orașe, Petersburg și Moscova cunoșteau relația Annei cu Vronski. Adică aproape toată Rusia interesantă/ interesată.

luni, 9 decembrie 2024

Poză cu Regina frumuseții

Mereu mi- am dorit

o poză cu Regina frumuseții

Anul trecut am reușit să obțin una.

A fost scump, a fost greu, a fost

aproape inevitabil, 

ca într- un film după

un roman clasic, cu

final ultracunoscut și totuși

neașteptat. 

Mulți s- au luptat pentru locul meu,

unii o mai fac încă, 

pândesc după colț cu aparatul armat.

Anul acesta am avut o surpriză

plăcută

Regina frumuseții a fost

mai aproape de 

mecanismul meu

Am făcut câteva poziții n- aș spune

eșuate

Cu ea picior peste picior, cu ea

 din picioare, cu ea din spate

Dar o frumusețe rămâne

ea însăși oricum aș poza- o

În toamnă, Regina frumuseții

mi- a zâmbit frontal,s- a încordat din profil, s-a subțiat 

până când am redevenit cerșetorul

ei umil. 

Nu am crezut că sunt eu regina

frumuseții! 

Ce grosolan să gândești

despre mine așa!

Nu există altcineva decât Regina

 frumuseții în inima mea. 

Sunt un cerșetor oarecare,

unul simplu, 

ca domnii care mătură pe trotuare,

sau 

ca profesorii în ziua când așteaptă

de la elevi mărțișoare.

Nu sunt un cerșetor complicat,

ci unul simplu. 

Mă mulțumesc dacă

în loc să îmi dea mâna,

regina mă consideră afemeiat.

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails