La vânătoare

 ?- Ce-i zice un vânător copilotului în timp ce avionul se prăbușește?

R:- Stai să mai împușc niște becațe!

O siguranță, două siguranțe

 

    Mă agață o coardă care pretinde că știe să vadă în întuneric. O întreb dacă vede și în întunericul meu. Îmi zice:- Mai ales!
- Și ce vezi? o întreb eu.
Ea zice:- Văd că îl iubești pe prietenul meu.
Eu:- De unde știi?
Ea:- Pentru că inima ta vorbește cu el în engleză.
Eu:- Și?
Ea:- Noi doi suntem cei mai buni la engleză din lume!
Mă uit după ea cum își pune coroana mea pe cap înainte ca eu să o las. Pun mana pe o șurubelniță și desfac în draci ușa de la debara. Arunc la gunoi și ușa și balamaua. De azi, curva e a mea! O lipesc de un perete. O sărut.
Îmi zice:- Vreau să te fut!
Eu:- Nu. Eu vreau să te fut. Întoarce -te!
I- o trag până îmi spune în limba care îmi mângâie urechile:- Nu îl mai iubesc pe el, te iubesc pe tine. Te iubesc atât de mult!
De câte ori trece vibrația prin ea susură:- Înălțimea ta!
Eu: -Du- te și ia- mi o cafea!
Ea:- Si, înălțimea ta!
Vine cu ea vărsată pe jumate.
Mi se face milă. O las să- mi  scormonească prin milenii.  Noaptea, doarme cuminte în brațele mele torcând ușor ca o pisică egipteană. Îi sărut părul plin de inele refuzate de atâția regi, nemiloși cu amantele lor.

Eu aleg, tu alergi

 

    Mi-  am tras o parașută care e înnebunită după discoteci. Mă târâie în cluburi de toate felurile, de bărbați, de femei, pe afinități sau disponibilități.
Sunt cam stresat când ieșim, dintr- un singur motiv,  pretinde că se pricepe la femei. 

Îmi spune:-  Femeile nu trebuie să fie marginalizate, ci trebuie să fie la mijloc.
Eu:- Nu e cam tot aia?
- Nu, zice el, au contraire.  Ai niște femei, le pui în valoare!
E cu mult mai tânăr decât mine, dar a avut destule parașute care i- au depus florile la  picioare. Sunt îndrăgostit de el, mai puțin temperat decât era Socrate cu Alcibiade, când mă enervez i- o trag fără menajamente, chit că sunt celelalte încăperi pline de futangii gay. 
Weekendul trecut mă ia cu el la club. Își trage pe el niște streciuri primăvăratice, prin țoale îi adie zefire și își pune flori după ureche ca să îl iau de mire. Sar cu gura pe el că e bătător la ochi, că o să o iau în bot de la vreo curvă perversă care îl place, îi atrag atenția că suntem un cuplu și nu merge la agățat, degeaba, nu reușesc să- l conving. Merg ca doica Juliettei  după el, încep să mă simt și cu șalele obosite, și cu genunchii slăbănogiți, parcă mi s- a accentuat și chelia și bărbia, în sfârșit, sunt ultimul amant oropsit să își vadă iubitul cum începe să zboare spre țările calde aruncându- i din planor un pled să îi țină cald la picioare.
Ajungem în club. Survolează atmosfera și îmi zice: - Împărțim bărbații în două, eu cu ăia mai în vârstă, tu cu ăia mai tineri. Femeile sunt la comun.
Mă uit la el dublu. Clubul full.
Abia mă pot ține după el, abia mă ține după el, relația noastră atârnă de un fir de păr și el umblă cu împărțeli.
Îl văd că se duce pe ring. Își dă jos geaca, apare în costumul ăla cu paiete și plin de pene cu care m- a scos din sărite la plecare, pune o melodie și începe să danseze. Simt cum îmi crește nivelul politic, sar peste mese și meseni și ajung lângă el. Știu cum să trec peste încălzire, peste ritmul molcom al începuturilor. Zburăm amândoi din stânga-  n dreapta scenei, clienții își iasă baltă paharele, gagicile, soții  și logodnicii și vin să caște gura. Se termină melodia, aplauze prelungite. Încă o melodie, încă una, încă una. Sala plină de bărbați, așezați pe  două coloane, cu femeile în mijloc !!!!
Vine lângă mine și îmi zice:- Fii atent, trebuie să plecăm rapid,  ai 2 minute, altfel ăștia îmi fură costumul. Și pe tine! Ești oratorul meu, ești autorul meu, nu te dau nici pe o mie de coarde pulitzeriste.
Face o piruetă, mă ia în brațe și mă sărută pe gură de față cu toată lumea, mă ia de mână și plecăm în viteză. Alergăm douăsute de metri, ne băgăm într- un gang și ne terminăm pipăiala și sărutul.

Îl dispositivo

 

    Mă fut cu o curvă italiancă. Mă plimbă cu gondola și mă duce prin hoteluri luxoase. Îmi dă să mănânc caviar și sparge mii de euroi pe Bordeaux. Când suntem în mijlocul apei rânjește cu toți dinții lui prinși în aparatul dentar și mă prinde de picioare, mă trage aproape și se aruncă pe mine să mă sărute. Îmi face gura praf, plec acasă cu gingiile însângerate și limba mușcată în toate părțile. Ca să mă ogoiască, mi- o trage tandru și îndelungat. Plec înnebunit, îmi oblojesc ființa o săptămână, pe urmă o iau de la capăt. Zilele mele de concediu s- au isprăvit de mult, mă sună șefii, de la cel mai mare la cel mai mic în disperare. Le trimit mesaje cu tot felul de scuze, că am probleme cu avionul, cu trenurile, cu sănătatea, cu banii. Mă amenință că mă vor schimba cu altul mai fidel, mai conștiincios și mai receptiv. Am ajuns la marginea prăpastiei din cauza lui. Mă vede venind spre el umilit, speriat și maxim de permisiv. Îmi zice râzând, în timp ce își dezleagă barca de lângă țărm:
-Dacă mă iubești, îmi arăți că te îngrijești de sănătate!
Îi scot limba, vindecată, îi arăt un chip luminos ca prima dată și începe să cânte de bucurie cântece marinărești, despre furtuni și răsărituri de soare. E fericit!
Ajungem în mijlocul apei și îmi fixează picioarele cu privirea. Știu ce mă așteaptă, sunt pregătit emoțional pentru o suferință îngrozitoare, dar el râde cu toți dinții lui prinși în sârmele fatale.
Când îi sunt în brațe, încep să mă eschivez, să îl provoc la dialog, mai scot din sufertaș câte ceva de mâncare, îi mai ofer o țigară. Toate încercările mele sunt onorate cu un chef de viață greu de îndurat.

-  Vreau să te sărut, îmi zice el.

Eu:- Da. Dar să știi că am mâncat pește.
El:- Și eu.
Eu:- Și ceva cu ceapă.
El:- Și eu
Eu:- Și miros și a țigară.
El:- Și eu.
Uneori nu ajung până la ultimul argument, e din nou cu buzele lipite de mine, îmi mângâie gura cu mâinile lui uriașe și aerodinamice și își vâră limba în gura mea. Mă mușcă de limbă din prima, ca să îmi învingă și ultima fărâmă de masculinitate, pe urmă își face mendrele cu carnea mea, alintată și bruscată în același timp. 

Cu el am învățat să mă gândesc cu dragoste la viitor. Plec de la el complet învins, complet destins.

La plimbare cu Scufița Roșie

 

Lupul în decapotabila nouă, o plimbă pe Scufița Roșie prin cartier. Deodată se auziră scrâșnituri de roți, curbe luate în viteză și sirenele poliției.
Bunicuța, îngrijorată se oprește din Solitaire și îi zice pădurarului:- Nu o calcă cam tare?

Disimulare

 

       Mă împrietenesc cu o coardă care pretinde că nu e gay. Mai și folosește cuvinte din astea cu care crede că se poate apăra:- Doamne ferește! De câte ori ne întâlnim, curge mătasea broaștei pe el, se crede cel mai urât rege din lume, cel mai singur, cel mai puțin atractiv. În realitate, știe exact ce hram poartă. Sare pe mine din primele secunde cu îmbrățișări și dorințe refulate în ecuații sau îmi pune  întrebări punctuale, de genul:- Câte decenii au trecut de când nu te- am mai avut? Îi spun cifre astronomice ca să -l mai potolesc, dar mă aduce mereu la ecuațiile de rang 6, despre care știu că nu se pot rezolva cu radicali. Sunt în dispoziții fericite când îl văd, dar de fiecare dată mă ia somnul greu după nopțile petrecute cu el. Nu vreau asta, vreau să am nopți liniștite, fără întrebări legate de sensul relațiilor și de numărul copiilor. Îl evit cât de mult pot. 

În plus, are telefon.

Argumentarea. Indicatorii ei.

 

Vis cu academicieni

 

Toți adolescenții

Toți adolescenții seamănă

prin pasiunea cu care întâmpină prima iubire, 

prin sinceritate și 

prin ușurătatea renunțării

la tot ceea ce li se pare important 

celor mari.

Aruncă deceniile de putere și prosperitate, 

așa cum își aruncă hainele în fața mării.

Toți adolescenții seamănă

prin mila cu care privesc 

rătăcirile celor mari, 

sutele de ancore cu care- și 

țintuiesc corăbiile de stânci. 

Nicio stâncă nu e sigură, 

Niciun val nu e răbdător 

cu tristețea sfârșitului.

Toți adolescenții seamănă 

prin liniștea cu care așteaptă

să se plece ziua în fața 

misterului nopții,

prin dragostea pentru incandescență

și prin bucuria în fața albului absolut.

Mâțișori

 

Aerul e plin
Crengile  pomilor se leagănă ușor
Prin ierburi trec motanii lui Marte
Cu mustățile arcuite în vânt.

Luna e plină,
Pe ape plutește transparent un vapor,
Norii zboară fără nicio grijă,
Lângă un felinar cântă vesel un chitarist amator.

Pământul sărbătorește viața.
Femeile așează în vaze bombate crengi de mâțișori,
Prin frunze curge verde cerneala pictorilor.
Aproape de mine, dansează un fluture tremurător.

Elemente

 

Ea:- Sunt unii așa niste elemente, complet libere de orice legătură.
El:- Să nu exagerăm. Legăturile bipolare nu sunt constrângătoare. Sunt moleculare. De exemplu, 0/1.
Ea:- Dacă sunt moleculare, poate le putem trece într- un tabel.
El:- Eu sunt adeptul listei.
Ea:- Eu al hexadei. E mai .... cristalină.
El:- Mă anxiază cristalinul. Îmi pierd inspirația în fața lui.
Ea:- Poate vrei să spui că preferi cristalinul combinat cu orice culoare.
El:- Aici ai nimerit- o. Așa e, cu cât e mai latino culoarea, cu atât mă simt mai liber.
Ea:- Să nu deviem. Culorile latino sunt tot elemente, dar mai simple.
El:- Vezi că ai făcut o eroare logico- gramaticală. Elemente mai simple nu există. Există elemente mai libere decât cele libere.
Ea:- Libertatea nu e un concept? E subiect? Are grade de comparație?
El:- Libertatea nu e un substantiv, e un verb.
Ea:- În românește?
El:- Da.
Ea:- Ce chestie?! N- am știut.
El:- N- ai știut, uite că ai aflat.
Ea:- Bine, pa!
El:- Pa.

Îmbrățișare

 

Marea mă așteaptă
Ca un bătrân pescar răbdător,
Ca o tânără femeie care vrea copii,
Ca un băiețel zburdalnic.

Pământul meu e verde,
Ca o apă dulce cu unde mângâioase,
Plină de ființe răcoroase

Cerul meu e senin,
Ca un zbor în răsărit,
Când toate păsările sunt roz.

Ești aici pentru dorul din inima mea.
Sunt aici pentru acea suliță subțire de visare,
Care aduce soarele mai aproape de mare.

Joc pe perechi

     Mi- am schimbat job- ul, mi- am schimbat șeful. 

Am o curvă la Resurse care are studii de Psihologie. Mă fute la cap cu conștiința. Întârzii 5 minute:- Ai și tu conștiință!

Plec de la serviciu cu juma' de oră mai devreme:- Unii mai au și conștiință, nu ca alții!

Merg în delegație fără să o sun zilnic de noapte bună:-  Nu prea le avem cu conștiința!

Nu vede că muncesc ca un animal posedat, nu vede că mă dă afară paznicul vinerea, nu vede că lucrez și sâmbăta până căpiez. Vede numai ce vrea, ca babele. De fapt, așa e. Nu mai e tânără, dar nu- și dă seama, vorba ei, nu prea e conștientă. Mă satur și într- o zi o invit la restaurant. Îmi dă o carte de vizită. O răsucesc între degete de câteva ori și o întreb:

- Ce- i cu asta? 

Ea:- Îmi place să primesc haine noi, adecvate situației. 

Eu:- Și? Toți suntem așa.

Ea:- Să îmi trimiți o rochie de seară pentru restaurant. 

Ce tupeu! 

 Nu mă scald în bani, dar nu sunt ultimul ei salariat. Mă informez și îi trimit o rochie midi de dantelă. 

Se prezintă la ora fixată îmbrăcată cu altceva. O întreb:

- De ce nu porți rochia de la mine?

Ea:- Nu îmi stătea bine.

Eu:- Ce ai făcut cu ea? 

Ea:- Am pus- o pe umeraș pentru data viitoare.

Intru în restaurant și mă gândesc două secunde dacă să deschid ușa cu capul sau normal, dar mă comport civilizat. Are pe ea o rochie cu flori, fără nicio legătură nici cu mine, nici cu ocazia.

Mâncăm. 

Plecăm.

Ajung în fața casei ei. Ne dăm amândoi jos din taxi. Îmi întinde mâna să i- o sărut. Are ditamai ghiulul, parcă ar fi papesă. Când să deschidă poarta, apare o mașină și coboară din ea o panaramă îmbrăcată cu rochia de la mine. Se iau de gât, se mozolesc în fața mea, intră în casă cu ea, nu cu mine. Abia dacă deschide gura să își ia la revedere.

Mă uit ca prostu' după ele. 

Plec ofticat.

A doua zi, vine la mine în birou cu un dosar, că n- am făcut nu știu ce raport. Sunt mirat, îmi amintesc că l- am făcut. Îmi zice:

- Dacă ai avea o minimă conștiință, ai recunoaște gafa!

Mă uit la ceas. Mai sunt 15 minute și se termină ziua de lucru. Mă ridic felin, trag unica jaluzea, încui ușa de la birou cu yala și o regulez conform organigramei, întâi de sus în jos, apoi de jos în sus. Nu îmi e greu. Umblă în rochii scurte pentru demnitatea ei, umblă fără furou pentru demnitatea mea. O posed ca un angajat model, conștient și perfect responsabil cu fiecare dosărel. Când termin, pleașca cu care venise la mine era full de potențe și de eficiențe. Îi deschid ușa și îi fac un semn scurt cu mâna să iasă din biroul meu. Pleacă ușor amețită, perplexă ca Sfinxul, pătată pe interior ca linxul, precis edificată cu privire la diferența dintre inconștient și conștiință. 

A doua zi e sâmbătă. Pe la 10 sună la ușă cineva. Sunt chior de somn, mă uit pe vizor. Un curier cu ditamai cutia:

 -Semnați, vă rog!

Semnez. Deschid. 

Un elegant costum de catifea. 

Mă gândesc serios dacă nu ar trebui să îmi schimb serviciul. Cu Supraeul nu mă pot juca. 

Despre Spătarul Milescu

 Spătarul Milescu, pe numele său Nicolae Milescu, a fost una dintre cele mai importante figuri ale culturii și diplomației românești din secolul al XVII-lea. Născut în 1636 în Țara Moldovei, a fost un cărturar, traducător, călător, geograf și diplomat, care și-a lăsat o amprentă de durată asupra istoriei și culturii noastre.

De ce a fost atât de important?

• Un erudit al vremii sale: Milescu era un poliglot, stăpânind limbi precum greaca, latina, slavona, turca și, desigur, româna. A fost un mare cunoscător al textelor religioase și filosofice, iar traducerile sale au contribuit la răspândirea ideilor umaniste în spațiul românesc.
• Un diplomat de excepție: A reprezentat Moldova și Țara Românească în numeroase misiuni diplomatice, călătorind prin Europa și Asia. Cea mai cunoscută dintre ele a fost ambasada la curtea țarului rus și, ulterior, călătoria în China, o expediție care l-a făcut primul român care a ajuns în Orientul Îndepărtat.
• Un autor de seamă: A lăsat în urmă o bogată operă literară, care include jurnale de călătorie, traduceri, dar și lucrări originale. Scrierile sale ne oferă o imagine vie a lumii în care trăia și a evenimentelor istorice la care a luat parte.
• Un promotor al culturii române: Milescu a contribuit la dezvoltarea culturii române prin traducerile sale și prin promovarea ideilor iluministe. El a fost un adevărat ambasador al culturii noastre în străinătate.

Ce a realizat?

• Prima traducere integrală a Vechiului Testament în limba română.
• A înființat o școală în Rusia.
• A adunat o impresionantă colecție de cărți și manuscrise.
• A întocmit o hartă a Asiei.
• A lăsat în urmă o bogată corespondență, care constituie o importantă sursă istorică.

De ce ar trebui să-l cunoaștem?

Spătarul Milescu este un model de erudiție, de curiozitate intelectuală și de patriotism. Viața sa aventuroasă și opera sa vastă îl fac o figură fascinantă și un exemplu de urmat pentru toate generațiile. Prin activitatea sa, el a contribuit la afirmarea identității naționale și la deschiderea României către lumea occidentală.

În concluzie, Spătarul Milescu a fost un om universal, care a îmbinat într-o personalitate complexă calitățile de diplomat, cărturar și călător. Moștenirea sa culturală este de o valoare inestimabilă și continuă să ne inspire și astăzi.

Sursa: gemini.com

Plin și Gol

 

Am o curvă care îmi mitraliază de la 8 de dimineață că mă vrea. Îi spun:

- Și eu te vreau, dar goală pușcă.

--------------------------------------------------------
Într- o zi mă duc la ea, era spre prânz. Îi zic:

-  Sunt cam plin, poți să îmi asiguri un loc în stânga ta?
Ea începe să dea din colț în colț, ba că e ocupat de altul, ba că e ocupat de alta, ba că n- are unde- și pune poșeta, ba că o doare un genunchi și ar vrea să și- l odihnească pe un spațiu mai larg, ba că i s- a lungit coada și nu are unde atârna. Mă enervez și- i zic:- Treci la futut!
Trece, ca toată lumea.
A doua zi vine mieroasă:- Nu vrei să stai în stânga mea?
Eu:- Nu stau lângă parașutele care nu- și fac datoria!
Ea:- Dar mi- am făcut- o, zice ea.
Eu:- Față de cine?
Ea:- Față de patrie.
Eu:- Nu se pune. Patriotismul este un sentiment apriori. E ca dragostea față de Dumnezeu. Nu se învață, nu se dezvață! Cară- te sau pun bâta pe tine!
Pleacă toată numai onduleuri.
-----------------------------------------------------
Vine o coardă și îmi zice:- Știi, sunt foarte atrasă. Eu o întreb:

- Atrasă sau sustrasă?
Ea:- Și, și.
Eu:- Cum e mai bine pentru tine, așa să fii.
Ea:- Îmi e bine oricum, dar cel mai mult îmi place să port mini.
Eu:- Mini și prietenii sau doar Mini?
Ea:- Sincer? Prietenii ....și fără mini.
Eu:- Dispari la plajă! Aici e zonă de deal și munte. Aici numai ciobanii poartă mini.

Fast and furious

 

       Îmi găsesc un răgaz și ies să mă plimb. Abia fac câțiva pași că îmi sare- n față o curvă. E o fostă colegă de școală generală, mi- o amintesc vag. E șatenă permanentă și a divorțat de ceva timp. Bărbatul a fugit în America. Normal, cu o pițipoancă mai tânără. Ultima dată m- am văzut cu ea când își schimba mașina. Avusese una albă și acum avea una gri închis.
Îmi zice:- Hai să te duc cu mașina.
Eu:- Nu, mersi, am ieșit la plimbare.
Ea:- Hai să ne plimbăm cu mașina!
Mă uit la ea lung. Nu se obosise să coboare, și- a coborât numai geamul. Motorul hârcâie în capul meu. Urc. Mergem două străzi și îi zic:- Oprește.
Oprește mașina, dar nu și motorul. -Nu am prea mult timp, îi zic eu.
Întind mâna și i- o bag în chiloți. Nu numai în chiloți.
Își ia mâna de pe volan și închide geamurile.
Dă să mă sărute. Mă strecor pe bancheta din spate, vine și ea, dar prin exterior. Mă deschei la pantaloni și după ce se așează confortabil, cu un picior pe spătarul pasagerului și cu celălalt sub ea, încep să o fut. Stau rău, nu- mi place să mi- o trag în mașini în general, nici în mașini gri în special, dar renunț la ce- mi place, sunt intelectual. O fut repede și fără tandrețe. Mă așez comod pe banchetă, cu ea în brațe. I- o trag din nou, stă aplecată în față, cu ochii îndreptați spre torpedoul care se tot deschide și închide. Cad din el pe rând tot felul de chestii. Termin. O întorc cu fața spre mine, mă prinde de gât, mă sărută, răspund minim la orice încercare de apropiere emoțională, mă bag iar în ea, i- o trag egal și fără nicio o modificare de ritm, timp îndelungat până când îmi zice:- Te rog, hai să ne oprim!
Îi împing capul spre sexul meu și o pun să- mi -l sugă. Nu vrea. O împing puternic de umeri. Îmi face felație profesionist. Curva! Mă zgâlțâi din toate încheieturile. O întorc cu fața spre strada care mă așteaptă răbdătoare și o fut din nou. Îmbrățișează scaunul unde, cu o oră înainte stăteam ca un pasager cuminte. Suntem singuri încă pe stradă, nimeni nu a parcat lângă noi. Rochia ei șifonată e plină de sperma mea. Are părul ud și tremură încet. Nu m- am săturat. O pun să stea lungită între scaunul din față și cel din spate și îi mângâi spatele și fesele. O mângâi încet și delicat. Pe urmă deschid portiera mașinii și plec. După câțiva pași, mă întorc. Bag două șuturi cu toată puterea în roata din spate. Tot timpul cât i- am tras- o, și- a ținut motorul armat. Pornește alarma, țiuit îngrozitor, care stârnește toți câinii din cartier. Plec șchiopătând puțin. În sfârșit, m- am calmat!

Conversație la poștă

Un timbru:-  Me de a lingua

Eu:- Si!

El:- Re.

Uneori

Mă ții cam strâns, mă calci cam tare

Mă invită una la ziua ei.
Merg.
Casa plină, are o căruță de prieteni. Majoritatea cupluri, normal pentru vârsta ei.
Îmi place muzica. Din politețe, dansez câteva tangouri cu ea, pe urmă dansez cu oricine, aiurea.
Ea e cu bărbacsu, nu e a mea.
Se ține după mine, întâi cu ochii, pe urmă cu tot felul de pahare și platouri o pițipoancă, studentă la biochimie. Sunt stresat de oamenii de știință, au prejudecăți față de mine, am și eu față de ei. Pițipoanca se amețește binișor și prinde curaj. Vine când ies la o țigară și îmi cere un foc. Pe urmă îmi zice:-  Vrei să dansezi și cu mine un blues?
Eu:-  Ok.
Face stânga împrejur și intră în casă. Mă detensionez, e o femeie normală.
Dansez cu ea.
E ușoară și senzuală. Nu e rău.
Când se termină dansul, îmi zice:-  M- ai călcat de două ori pe picior și m- ai ținut cam strâns.
Îmi dau seama că nu e bărbat, îmi dau seama că nu e femeia mea.
Plec de la chef prost dispus.

Uneori mai greșesc. 

Jaluzele

 

    Mă urmărește o vacă noaptea cu binoclul. Stă la blocul de vis -a -vis și face pe gospodina. Am aflat că mă urmărește de la unul care i- a fost o vreme concubin.
Când se înnoptează, încep să umblu prin casă în curu' gol. M- am gândit la un moment dat să vin cu o parașută și să o fut în dreptul ferestrei sau să mă masturbez și să îi trimit o mostră de semințe, poate le plantează în balcon, toată ziua își face de lucru cu niște mușcate fix când ies la fumat.
Nu mă atrage fizic, altfel aș pune pe mine ceva roșu cu albastru și i- aș zice că am venit să verific dacă nu scapă instalația de la centrala cu gaz, s- au plâns niste vecini că e miros pe scară.
Aseară am cunoscut un tip. E blond și înalt, are ochii extraordinar de verzi, translucizi ca mărgeanul, are o cultură cinematografică uluitoare și mă năucește când povestește ceva. Unele filme le- am văzut și eu, dar scoate din ele o substanță pe care nu am observat- o niciodată. Merg  la Jysk și îmi iau jaluzele groase, am chef să mă simt bine toată noaptea. Curva își pune la uscat niște perdele. Hotărât lucru, azi am pata pusă maxim! Urc la ea și bat la ușă. -Bună ziua, soțul e acasă? - Cine sunteți ? întreabă ea. Eu:- Un cunoscut al soțului.
Ea:- Plecați sau chem poliția!
Eu:- Chemați- o.
Ea:- Gogule, vezi că mă deranjează unul!
Apare un bou îmbrăcat în uniformă și dă să se rățoiască. Eu mă întorc de unde am venit, dau jos jaluzele, aprind teatral o veioza și mă fut cu blondul toată noaptea. Umbrele noastre ca două păsări mari astrale se întind pe pereți, pe strada udă de ploaie și pe jumătate din blocul de vis a vis.
A doua zi își încarcă bărbatul și niște papornițe în portbagaj și o șterge val- vârtej la țară. Slavă Domnului!

Tandrețe

 

Mă împrietenesc cu o parașută căreia îi plac excursiile. E trecută de prima tinerețe, e vioaie și plină de principii. Cu cât are mai multe, cu atât mă enervează mai mult. Accept maximum 4 principii la femei. De la cinci încolo, au o logică perversă. Vine la mine la serviciu chipurile să stabilească itinerariul pentru week- end. De fapt, o interesează dacă am pe cineva de pe la birou. O invit în sala de conferințe și când se umple pentru ședință, mă apropii de ea. Are un minut să îmi zică ce vrea. Începe să mă frece la melodie când cu Babele, când cu Sfinxul, îi spun că prefer un itinerariu în Apuseni și să mă scuze, vom stabili la telefon. Pleacă șifonată. Își ține harta cu care venise ca pe stindardul național.
Vineri seară îi dau întâlnire în oraș. Sunt hotărât să i- o trag. Vin la întâlnire cu o veche prietenă, îi cam cade fața. O anunț că nu vom fi doi, ci trei. O văd cum bâțâie din picior pe sub masă la fiecare modificare de traseu pe care i- o vâr în țeastă. Să fiu sincer, aș renunța la excursia asta, cel puțin în compania ei, dar mă hotărăsc să mă țin totuși de cuvânt.
Ne întâlnim sâmbătă dimineață în autogară, facem un drum lung și oarecum obositor până la cabana unde suntem cazați.
Ele două stau împreună, eu îmi agăț o panaramă din barul de jos și mă cuplez cu ea. E un bărbat tânăr și sportiv. Vorbește molcom, ca toți ardelenii și are strungăreață. Îmi place de el fiindcă are o chică dreaptă de vânător mexican. Mă place, îmi spune direct, Te plac!
-Și eu, îi zic.
Curvele urcă muntele înaintea noastră, sporovăiesc, le- am împrietenit. Ambele probabil ne repartizează pentru nopțile viitoare. Țeapă. Îmi place animalul de la recepție, cu el îmi petrec săptămâna. N- au decât să devină lesbi!
Zilele sunt plăcute, e început de toamnă, pădurile sunt pline de rozătoare, culorile sunt amețitoare, mai ales când răzbat de pe culmile de munte secundare. Cu tipul cu care mă însoțesc vorbim despre sport și politică. E în temă și are opinii interesante. Noaptea mergem când la el, când la mine. E un amant cult. Experiența mea e îmbogățită constant în fiecare oră petrecută cu el. Dimineața, ne despărțim pentru câteva ore de somn. Panaramele se revoltă că începem urcușul pe munte spre prânz, lor le- ar plăcea cu noaptea în cap, să nu piardă din zi! Lor nu le place să piardă din zi, mie, nouă nu ne place să pierdem din noapte.
Tipul cu care sunt vine într- o zi, chiar înainte să se termine excursia, nervos la mine. - Auzi, ești cu vreuna? - Nu, zic eu, sunt cunoștințe aleatorii. - Pot să o fut pe una? Eu:- Da, ești invitatul meu. Care îți place? El:- Sincer, niciuna, dar vreau să nu le mai văd cum mă privesc când mă apropii de tine.
- Ok, zic eu, alege.
Pleacă.
Bat încet la ușă tipei cu Sfinxul și Babele. - Intră, zice ea.
Intru.
O salut politicos și îi zic:- Vrei să îmi oferi un scurt moment intim?
Ea, mirată:- Depinde cât de intim.
Eu:- Proporțional cu nervii mei.
Ea:- Bine. Ce trebuie să fac?
Eu:- Să îmi faci o gaură în ureche.
Plec de la ea cu un fir roșu de ață agățat de ureche, ca pe vremea lui Pazvante.
Recepționerul meu mă vede, mă îmbrățișează, mă iubește duios și îmi zice:- Ce pușca mea nu ai avut răbdare? Există și metode moderne, nu doar cele tradiționale. 
Eu:- Mi- era dor de tine. E prea mult până la noapte.
El:- Da, așa e. Dar trebuie să fie și puțină lumină între noi doi. Altfel ne-am hali unul pe altul ca chiorii, până n- ar mai rămâne nimeni și nimic pe pământ. Natura trebuie ocrotită, nu o putem distruge așa, zice el și îmi așează cu grijă trei fire de trifoi cu patru foi la urechea mea însângerată.