sinestezie

Beethoven

Rapsodie în Res extensa

Ordonata în arc tangentă se înconjoară de negru
pînă la capătul lumii
Într-un hamac de alabastru
Florile vîrstei adie
la umbra macilor uriaşi
sub faldurii mantiei
arcsinus cu lapte şi miere

To nie ptak

Dedicaţie pentru Anna

Hristos a înviat!

în dimineaţa aceea răzuiam lozul cu numere norocoase
pe ferestrele cu izolare fonică
porumbeii
croşetau ciorăpeşte între două cupole
pe alei lăturalnice
un om şi un cîine se căutau de secole
unul pe altul
în umbrele trecătorilor
memoria mea
bătrînă cochetă împătureşte
din voaluri şi valuri
leagănul pruncului fericit

Îngerii lui Melozzo

Melozzo da Forlì (1438 – 1494)

rigoria

O priveai uneori şi tu pe Gioconda
Încă de la primul zbor s-a deprins
Cu zîmbetul selenar
În timp ce o imit stîngaci
Ea îmi plantează printre dendrite straturi de ghiocei şi garoafe
Lîngă noi amurgul
Încearcă zarzării răsăriţi
printre ochiuri aspre de gard
pînă cînd subţiri crenguţele ard

confucius arbitru

Am primit de la Mihai o invitaţie la cupa mondială. La fotbal. Martie debutează în filosofie cu un gol de toată frumuseţea!

Romanţă pentru Clara

Pe Clara am cunoscut-o în prima zi de liceu
Avea degetele lungi şi romantice
Mîini ca ale negreselor, potrivite pentru muzică
la meciuri, îi dispreţuia pe fotbaliştii care nu aveau ochii verzi
Clara avea note bune la toate obiectele
Şi în timpul liber îngrijea ciobăneşti, peruşi şi un copil
Purta complicaţi papuci pufoşi din blăniţă cu toc
Şi cămăşuţe de noapte din mătase albă cu flori
Pe Clara o iubeau oamenii de cum o vedeau
Iar ea mă iubea pe mine

o surpriza placuta

Am revăzut „Ghepardul”, după aproape douăzeci de ani. La sfîrşitul filmului, Thomas, care dispare cu săptămînile, se plimba pe o străduţă din Sicilia.

piano

Shigeru Umebayashi, compozitor
Kathleen Battle, soprana
Domniţelor din blogrollul meu

Emisiune

În vreme de iarnă lupii veneau pînă în port
Dar palmele iubitei miroseau a covrigi
În vreme de iarnă se putea păşi uşor pe urme
În vreme de iarnă, cei cinci spectatori
din cinematograf
aflaţi acolo numai în treacăt
numărau pe degete un an nou

cu Frederic recente şi în avans ştiri

Ştiri din străinătate
Cîntăreţii din cor au avut Crăciunul acesta eşarfe verzi. Printre cei cinci cîntăreţi din ultimul rînd, unul semăna aşa de tare cu mine, încît mi-am permis să-i zîmbesc tot concertul, bineînţeles, fără să aibă habar. Abia după ce a coborît prin faţa altarului am văzut că nu era femeie. Erich îl confundase şi el.

Ştiri interne
Îmi place cuvîntul „căscăun„ pentru cineva mut de uimire. În rest, ori de cîte ori lipsesc partiturile, viaţa mea e mai tristă. Sper anul viitor să fiu mai puţin uitucă.

În încheiere, dragii mei,
Povestea de Anul Nou a lui Frederic, scrisă pentru fraţi şi surori
(şi pentru logicienii care au avut, cel puţin odată în viaţă, o obsesie despre ploaie)
"Un mare foc de artificii a fost anunţat, dar n-a mai avut loc din cauza ploii. Ciudat lucru, nu, ori de cîte ori se anunţă focuri de artificii se face timp urît.
Un oarecare domn avea un frac frumos şi de cîte ori îl îmbrăca începea să plouă cu găleata şi se întorcea acasă ud pînă la piele. Plictist, s-a dus la croitor şi l-a întrebat care este cauza acestui fenomen. Croitorul, surprins, a clătinat capul şi l-a rugat pe acel domn să-i încredinţeze fracul pentru cîteva zile, căci altfel nu ar putea să-şi dea seama dacă acestă fatalitate nu ar fi legată de pălărie, sau de pantofi mai degrabă decît de haina clientului său. Fără multă vorbă, croitorul şi-a pus fracul şi a ieşit; imediat a început să cadă o ploaie torenţială. Nenorocitul a trebuit să ia o trăsură şi să se întoarcă acasă, căci îşi uitase umbrela, sau (după cum spuneau unii) soţia croitorului luase umbrela ca să se ducă să ia cafea de la o verişoară sau o prietenă. Oricum ar fi fost, croitorul a fost udat şi fracul înmuiat. A trebuit să aştepte să se usuce singur. În aşteptare, croitorului i-a venit o idee: să descoasă fracul pentru a vedea dacă, din întîmplare, nu ascunde ceva farmece capabile să aducă norii şi să facă să plouă. Straşnică idee! A descusut mînecile şi n-a găsit nimic. A descusut şi faţa şi ce credeţi că a descoperit? A descoperit în dublură o bucată de afiş care anunţa un foc de artificii! A înţels cum stă treaba, a scos afişul şi de atunci n-a mai plouat niciodată cînd a îmbrăcat fracul!"
La mulţi ani!

Lui Frederic despre politeţe

Îmi lipseşte curajul, chicoti soldatul
pregătindu-şi două duzini de bulgări pentru duşmanul din batalionul de vis a vis
Îmi lipseşte curajul, scoase limba preşedintele Americii gata să prindă doi fulgi deodată
Îmi lipseşte curajul, suspină doamna sculptîndu-şi persistenţa în chanelul de pe eşarfa mov
Imi lipseste curajul îndrăzni domnul fumuriu pe bancheta din spate
Imi lipseşte curajul îşi sărută melancolica
insuficienta melancolie
din puful de păpădie

Chrysanthemum indicum

Insuportabila uşurătate a primăverii

Fiecare a văzut-o azi
cel puţin o dată
Primăvara în noiembrie
Cum face acrobaţii în tonuri
aurii şui arămii
cu îndrăzneală prinde cu degetele ei fierbinţi bărbia şi-ţi
ridică ochii după hologramele apusului în plină amiază
zoreşte apoi în trăsură pe străzile Cracoviei şi Varşoviei unde ce sentimental! aruncă trecutul în prezent cu o pasă reuşită
vindecînd pentru cîteva zile nostalgia
Unii oameni se îndrăgostesc atît de uşor de ea
Este de ajuns să-i zîmbească unei veveriţe ce-i trece prin faţa ochilor şi
să crezi că îţi zîmbeşte ţie
şi chiar aşa este
de cele mai multe ori

"jur pe roşu"

Cînd am început să scot nasul în lume, adică să nu mă joc doar cu fraţii mei, ci şi cu ceilalţi copii din cartier, am aterizat în plin folclor comunist. Una din expresiile cele mai uzitate era „jur pe roşu”.
Probabil că imaginaţia noastră hiperbolizatoare, fără cablu şi net, făcea naraţiunile cotidiene mai îndoielnice şi atunci faptele pe care le povesteam la venirea de la şcoală erau mereu întărite prin „jur pe roşu”. La televizor, în cele zece minute de desene animate sau la defilările lui Ceauşescu nu se produceau mutaţii existenţiale, dar cînd cineva povestea ceva nemaiîntîlnit, de exemplu că unul din clasă a căzut de pe scaun în ora de fizică sau că profului îi umbla un şoricel pe sub catedră, i se cerea imediat povestitorului să "se jure pe roşu". În acest caz, în care veridictul povestirii avea consecinţe grave asupra locului ocupat de povestitor în grup, erai nevoit să găseşti rapid ceva care să pecetluiască ineditul. În nici un caz nu se luau în calcul cravata de pionier sau bucata de drapel cu simbolul sîngelui varsat de eroi. Şcoala şi ideologia nu se amestecau în chestiuni serioase. Atunci căutam rapid cu privirea o pată de ceva roşu prin preajmă, ghidonul de la bicicleta cea nouă a vecinului de la 3, o brăţară, fundiţele din părul colegei, scrisul de pe pachetul de eugenii etc. Toată lumea era mulţumită, evenimentul era clasat şi crezut.
Mi-am amintit de rigoarea ascultătorilor de 8 ani, cînd am auzit cum guvernul îşi „asumă răspunderea” pentru diverse legi, printre care şi legea educaţiei, ca în acel „jur pe roşu” din copilaria miniştrilor. Acum să vedem pe ce minuscule realităţi vor pune ochii ca să-şi justifice expresia.

Astfel plouă,

Încă din zori
străzile şi-au pus pelerinele negre
din piele de greiere
Cuiburilor nu li se mai vedeau
ochii din capişoane
Un la în norul din stînga
Şi umbrele multicolore s-au tolănit
Deasupra rădăcinilor
Astfel desenează fluturii zborul
doar din amintire
Pietrele au devenit într-o clipă
semipreţioase
Firul de iarba duce
precum atlas şapte diamante pe palmă
Stînjeneii eroici se încruntă
spre fiecare adiere
Astfel ploaia învaţă
acordul lin din frunzele salcîmilor

Les homme policrome

tu m-ai primit cu toate minciunile mele
prima dimineaţă fără umbre
cu trupuri desenate numai din sunete
ale amiezii catifele îmbujorate
seara tremurînd de îmbrăţişări
noaptea
privită din irişii verzi ai brazilor
în adorarea zăpezii
cu două anotimpuri mai devreme

10 pe o prăjitură

Leapşa de la Anna spune:
Postează blogaward-ul pe blog-ul tău.
- Dă link-ul persoanei care ţi l-a acordat.
-Oferă acest premiu altor 10 persoane şi anunţă-i.
- Înşiră 10 lucruri care îţi plac.

Deci, trebuie să servesc 10 persoane din blogrollul meu cu prăjiturica de la Anna.
Premiul se acordă pentru cea mai bună muzică din blogspot. Cele 10 persoane premiate, în ordine alfabetică sunt:


1. Alex - pentru muzica lui plină de senzaţii tari
2. Anielle - pentru muzica ei plină de tot ce nu sunt eu şi mă uimeşte mereu
3. Anna - pentru etericul din pasteluri
4. Eye contact - pentru muzica ei plină de arabescuri
5. Faringomeronul - pentru muzica lui plină de cugetări nordice
6. Lavinia - pentru muzica ei plină de dragoste
7. Liviu - pentru rock-ul din dramă
8. Mihai - pentru imnurile luminilor raţiunii
9. Radu - pentru drama din rock
10. Tibi - pentru muzica lui postbelică


Dacă vă place, luaţi cîte o linguriţă.

În partea a doua a lepşei,
cele 10 lucruri care îmi plac sunt:

1. jucăriile de pluş care au în interior bobiţe de plastic, de orez etc.
2. cafeaua
3. florile
4. puii animalelor
5. Wittgenstein
6. melancolia din artă
7. casele din lemn şi piatră
8. sala de muzică
9. farfuriile colorate
10. marea

Nu vă mai trimit linkuri, poftiţi la leapşă!

Alăturări într-o modernă joi

Pixul alb cu pastă albastră în mîna dreaptă a doamnei x
semnează condica de joi
Pixul alb cu pastă albastră în mîna dreaptă a doamnei y
semnează condica de joi
.
.
.
.
…..de joi
Mîna dreaptă a doamnei x este alta decît mîna dreaptă a doamnei y
Pixul alb cu pastă albastră al doamnei x este altul decît pixul alb cu pastă albastră al doamnei y
Condica de dimineaţă este condica de dimineaţă
Condica de după amiază este condica de după amiază
după această alăturare logică
Doamna x îşi aranjează bretonul în oglindă
Doamna y îşi aranjează ciorapii sub fustiţă.