Încep cu două chestii care ar trebui să mă ajute să scriu despre aceste 3 capitole. În timpul facultății am avut ca lectură obligatorie Moartea lui Ivan Ilici. Am citit- o repede, dar m- am apucat greu de ea. Înainte de facultate, citind eseuri de Eliade am găsit la un moment dat două meditații ale filosofului:.1. pentru cei neinițiați, moartea este mereu a celorlalți.
2. Oamenilor nu le este frică de moarte, ci de morți.
În aceste 3 capitole, Tolstoi se chinuie să- l ucidă pe Nikolai. Pentru Ivan Ilici i-a trebuit o nuvelă de mai mari dimensiuni.
Capitolele sunt scrise din perspectiva lui Levin, care știm, din spovedania dinaintea nunții e cam voltairian. Cu Dumnezeu se cunoaște, dar nu prea se salută. Capitolele sunt greu de povestit pentru că în ele sunt redate mai mult emoții și sentimente, mai ales religioase, și mai puțin evenimente. Voi scrie despre evenimente:
1. În camera unde Nikolai agonizează, sub coordonarea lui Kitty se face curățenie. Participă toată lumea la ea, Levin se cam fofilează, e disperat de imaginea bolnavului, de mirosurile neplăcute, de murdărie, de suferință la care nu știe ce reacții să aibă și ce cuvinte să spună.
2. Kitty îl convinge pe Nikolai să se spovedească și împărtășească, ceea ce acesta, deși socialist convins, face, dovadă faptul că educația lui din copilărie e mai puternică decât ideologiile care umbla deja prin Europa cu coada pe sus.
3. După ce medicul anunță că în trei zile Nikolai va muri, toată lumea într- un fel așteaptă. Însă Nikolai mai trăiește o săptămână. E o situație cumplită pentru Levin, în care iubirea frățească se amestecă demonic cu meschinăria gândurilor din fiecare oră dăruită de Dumnezeu bolnavului.
4. Către sfârșitul săptămânii, Kitty se îmbolnăvește, nu îl mai vizitează pe Nikolai, de care acesta devenise dependent. Levin este cel care stă mai mult cu el, nătâng și neputincios.
5. Nikolai moare fericit, lucid și cu câțiva oameni care îl iubesc aproape.
6. Medicul care îl îngrijise în ultima vreme o consultă și pe Kitty și anunță că boala ei nu este o boală, ci un prilej de bucurie, Kitty e însărcinată.
Sunt multe rânduri în care Levin meditează despre diferența dintre natura feminină și cea masculină în situații limită. E chiar și ceva amuzant, la un moment dat parcă îi ceartă pe toți filosofii și scriiitoriii pe care i- a studiat că nu l- au învățat cum să se descurce într- o situație ca asta și concluzionează că Agafia Mihailovna și Kitty sunt infinit mai deștepte.
Îl anunță și le celălalt frate, Serghei despre suferința lui Nikolai, dar acesta nu reușește să ajungă. Știm că părinți nu au.
Sunt capitolele triste, scrise realist și paideic moralizator. Fiecare om trece la un moment dat prin experiența lui Levin și e bine că e așa, altfel am fi toți niște Serghei.
