Ne întoarcem din concediu. E încă întuneric și șoseaua e liberă. Dorel stă cu ochii în telefon. Mr Brasil conduce. Îl întreabă:- Probleme la serviciu?
Dorel:- Am o curvă nou angajată care vrea să vină la serviciu mereu după mine. Avem amândoi de lucru la un proiect și primele ore lucrez singur, mai exact, pentru amândoi.
eu:- Are copii mici? Are bătrâni bolnavi în grijă?
Dorel:- Aș! Nu. Îi place să mă relaxeze. Crede că dacă stau singur în birou până ajunge ea, mă găsește bucuros, așa ca Robinson.
Mr Brasil:- Adică te bănuiește bolnav de sindromul Robinson?
Dorel:- Nu, mă bănuiește bolnav de sindromul Vineri. Mă crede un negru prostănac, necivilizat și pustiu.
eu, gândundu-mă la altceva:- Ai spus șefului tău ?
Dorel:- Da.
Mr Brasil:- Și ce a zis?
Dorel:- A zis că suntem adulți și să nu-l obosim cu prostii adolescentine.
Mr Brasil:- A zis bine. Descurcă-te, am văzut că ești stăpân pe cele 5 simțuri.
eu:- Pe cele 6. Așa zic filosofii, că avem 6.
Dorel, lui Mr Brasil:- Da nu te superi?
Mr Brasil:- Pentru ce? Știi că problemele de serviciu se lasă la ușă, nu?
Dorel:- Da.
Se luminează. Soarele își deschide pleoapa roșie și începem să întrezărim peisajul. E încă montan, cu brazi înalți și căsuțe din lemn din ale căror coșuri fumul se ridică răsfirat.
Ne relaxăm. Mr Brasil dă muzica mai încet și ne sfătuiește să mai moțăim, ceea ce și facem.
Ziua trece oarecum greu. Ne-am trezit devreme, la serviciu lucrăm cu pilotul automat.
Ne întâlnim seara în sufragerie. Comandăm mâncare și ne uităm toți trei la geamantanele nedesfăcute, înghesuite într- un colț.
Sună soneria de la intrare. Dorel sare de pe scaun și ne zice autoritar:- Nu vă mișcați de la masă! E pentru mine.
Iese.
Mr Brasil se ridică anevoie și se duce după el. Îl aud ieșind din casă.
În urma lui liniște. Stau cu ochii în gol, gândindu-mă dacă să plec în dormitor sau să mă apuc de despachetat după pijamale.
Văd că absența celor doi se prelungește. Îmi deschid un serial pe Netflix și mă uit până apare prima scenă de sex. Adorm cu capul pe masă. Mă trezesc brusc când simt cum cineva mă atinge pe picioare.
Dorel:- Am reușit să îi scot un bocanc.
Mr Brasil:- Gata! Ajunge, s-a trezit. Se descalță de-acum singură. Mie:- Hai să mergi în pat.
Mă aplec să îmi scot și al doilea bocanc. Dorel mă sprijină și mă conduce spre cameră. Pleacă. Mă dezbrac și mă bag în pat. După câteva secunde merg și încui ușa.
Dimineața, Mr Brasil mă întreabă:- De ce te-ai încuiat pe dinăuntru? Ți-e frică de Dorel?
eu:- Nu. De tine.
Mr Brasil:- Crezi că am chef de prostii fără să te anunț?
eu:- De ce ai stat ascuns în timp ce Dorel își punea la punct colega?
Dorel:- Chiar! De ce ai stat ascuns?
Mr Brasil:- Să văd cum te descurci cu un om care nu îți place. Și mai ales cât durează descurcarea.
Dorel:- Mă descurc tipic, mecanic și fără fantezii.
Mr Brasil:- Mi se pare mie sau pe trunchiul caisului este scrijelit cu briceagul numele meu?
Dorel:- Nu ți se pare, așa e.
După, mi-ar fi fost necesară o țigară.
M-am căutat prin buzunare și n- aveam la mine decât briceagul.
eu, curioasă ca orice femeie când vine vorba de altă femeie: - Și colega ce a făcut în timp ce tu scrijeleai numele lui Mr Brasil?
Dorel:- Scria cu ruj numele meu pe partea cealaltă a trunchiului.
Mr Brasil:- Așa, da! Mai meriți o jumătate de cafea! zice, și îi umple ceașca lui Dorel.
Dorel:- Hai că mă grăbesc la serviciu. Azi sunt sigur că nu voi lucra singur primele ore.
Mr Brasil:- Te aștept cu cina. Să nu întârzii!
Dorel:- Nu întârzii. Și dacă întârzii, mâncăm toți trei după. Hai, pa!
