1. Amelia este o tânără prințesă, căzută în dizgrație din pricina pierderii averii. Protejată de lordul Enrique, care plătește datoriile tatălui și se ocupă de educația ei, este promisă ducelui Diego pentru o viitoare căsătorie. Ducele o simpatizează, mama lui o acceptă și îi dăruiește pentru inceput câteva bijuterii de familie, ca semn al logodnei. Gabriel, fratele mai mic al lui Diego se îndrăgostește de ea, o pictează și o urmărește. Astfel descoperă că prințul Enrique nu ii este înger păzitor Ameliei, ci un individ periculos. Într- adevăr, Amelia este sedusă de Enrique, se îndrăgostește de el și îi poartă copilul. Însă Enrique nu o vrea pe Amelia, ci o sfătuiește să facă în așa fel încât Diego să creadă că e copilul lui și să o ia de soție. Amelia este șocată de lipsa de sentimente ale lui Enrique și abia după ce acesta își dă arama pe față punându- i viața și demnitatea în pericol de câteva ori, înțelege că nu e de glumă. Îl droghează pe Diego cu niste buruieni procurate ilicit și face în așa fel să pară că au petrecut o noapte pasională de amor. Diego nu își amintește nimic din perioada anterioară dimineții în care el și Amelia sunt goi în pat, dar la insistențele moralizatoare ale lui Gabriel, hotărăște să se căsătorească cu Amelia, deși e mort după bucătăreasa din Castamar.
Timpul trece și Amelia își ia în serios rolul de viitoare ducesă a domeniului, fiind mai autoritară cu Clara, pe care o simte atrasă de duce și fiind tot mai prefăcută în preajma mamei lui și a celorlalți apropiați. Într- o zi îi scrie o scrisoare lui Sol Montijos, în care îi spune adevărul, copilul din pântecele ei este al lui Enrique, iar căsătoria e doar formală. Această scrisoare ajunge prin întâmplări complicate, în mâinile lui Enrique și, după moartea lui în duel, în mâinile bătrânei marchize care, exact în ziua nunții Ameliei și a lu Diego, nuntă la care inclusiv regii și Papa sunt invitați, află adevărul. O alungă pe Amelia, iar Diego se căsătorește cu Clara Belmonte, bucătăreasa, căreia îi salvase tatăl de la pedeapsa capitală. Regele îl roagă să îi educe fiul, un adolescent rebel și oleacă trăznit și Diego își ocupă timpul cu el, într- un mod obositor și distractiv totodată.
În singurătate și sărăcie, Amelia naște un băiețel, care îi este luat înainte de a- l vedea, dar Gabriel, care o iubește încă, vine la ea și îi promite că o va ajuta. Înainte de nunta cu Diego, Amelia petrecuse o noapte cu Gabriel, o noapte în care cei doi își mărturisiseră dragostea, iar Gabriel încercase să o convingă să fugă departe, peste țări și mări, poate în Cuba, unde negrii nu sunt marginalizați. Amelia nu poate și văzând că mana sa adoptivă îl iubește și Diego îi înțelege suferința din dragoste, se hotărăște să nu mai plece nici el.
E și o scenă care arată afecțiunea Ameliei pentru Gabriel, după ce este salvat, mai mult mort decât viu, din încercarea unor borfași plătiți de Enrique de a-l vinde ca sclav, în perioada de recuperare, Amelia cântă pentru el la clavecin o după- amiază întreagă, exact când se anunță o minunată noapte cu ploaie de stele, la care mai ales bucătării și ceilalți servitori ai domeniului stau cu gurile căscate, mai mult sau mai puțin încrezători și visători.
Va urma....
