2. Sol Montijos
Petrecerea de reîntoarcere în societate, după perioada de doliu a lui Diego are tot felul de invitați, de la tineri singuri, la cupluri căsătorite sau nu. Sol Montijos este o femeie de vârstă mijlocie, căsătorită cu un bărbat mult mai bătrân decât ea. La intrarea pe domeniul Castamar, Sol face o observație caustică atunci când vede un bătrân însoțit de o tânără, la care soțul ei, mult mai bășcălios decât ea, replică: - Ar fi fost mult mai scandalos să fie invers, o femeie trecută de tinerețe în preajma unui tinerel.
În profeția celor spuse de soțul ei, Sol remarcă un bărbat seducător și oarecum nestăpânit printre curteni, îl surprinde într- un moment de maximă intimitate cu o parașută și, după ce se intersectează de mai multe ori pe parcursul zilelor cu el, și- l face amant. Se culcă cu el în tot felul de încăperi și poziții, inclusiv în trăsura care o conduce spre casă (unde e cam greu să îți imaginezi pozitia, din cauza spațiului minimalist :)), de față cu soțul ei, care doarme... sau se preface că doarme, nu e sigur.
Pe măsură ce dragostea pentru tânărul prieten al lui Diego înflorește, ura pentru soțul ei devine acută, vorba lui Goldoni (sau Iisus, mai precis): Nu poți sluji la doi stăpâni. Bomboana de pe colivă o pun câteva minute de sex oral cu soțul, în timp ce amantul se zvârcolește în dulap privind scena neputincios.
Sol Montijos se hotărăște să își ucidă soțul și îi cere ajutor lui Enrique, care angajează un bandit să pună capăt vieții bătrânului încornorat, ceea ce și face într- o noapte fără lună, pe o alee lăturalnică, creând impresia unui jaf. Sol îl "jelește" singură, fără să invite pe nimeni și după înmormântare se decide să plece peste ocean cu bărbatul iubit. Dar, lovitură de teatru!
În ziua plecării, într-o îmbrățișare pasională, handicapata de Sol vâră un pumnal până în prăsele în inima celui mai frumos bărbat din serial, angajează un gropar ordinar și îl azvârle într- o groapă, fără nicio ceremonie. Acoperă toate mobilele cu cearceafuri albe, plânge ca proasta, fuge ce fuge de ea însăși, urmărită când de polițiști, când de cunoscuți, până când calul o aruncă la marginea unei păduri, unde trupul ei neînsuflețit zace până când sufletu- i rătăcit înțelege că toamna e toamnă, nu primăvară sau vară. O găsesc niște indivizi și o recunosc cunoscuții după o brățară meșteșugit lucrată, cu pietre albastre de turcoaz.
Sol și Enrique sunt personaje asemănătoare celor doi curtezani din "Legături primejdioase", mereu disponibili pentru aventuri noi, niciodată legați afectiv de cineva. Când se îndrăgostesc, înseamnă că le- a sunat ceasul. Mi-a plăcut personajul și mi- a fost simpatică și actrița care a interpretat. Și mi- au plăcut și bărbații pe care i- a adorat până la ...moarte.
Mai puțin eterică decât Clara și Amelia, Sol este cinică și pasională. Inteligența și detașarea ei de tot ce e sentimental o fac un personaj aproape real, cel puțin pentru mine. Sol aproape că are mască... .
Dragostea ei pentru mârlanul de Francisco Marlango este firească, nu poți să abați facultatea de gust din fața frumuseții, finalitatea naturii își caută singură ochiul. De aceea Sol este un exemplu bun pentru un filosof kantian pasionat de cinema.
