Intră Mr Brasil în sufragerie, unde răsfoiam un Larousse ilustrat cu gândul să mai înțeleg un fir de franceză și zice:- Am adus corespondența. Tu ai 3 scrisori, iar Dorel 5.
Dorel vine în viteză de prin cotlonul unde stătea ascuns de intențiile lui Mr Brasil să îl scoată la cules cireșele negre și zice:- Dă-le repede!
Mr Brasil:- Vezi că sunt la tine-n cameră, pe birou.
Dorel:- Era ușa deschisă?
Mr Brasil:- Știi că nu mă încurc în detalii.
eu:- Spre deosebire de regizorul de la Misiune Imposibilă, care a putut să învârtă 50 de personaje în jurul a două jumătăți de cheiță.
Mr Brasil:- Cam așa ceva.
Dorel:- Sunt numai 4. Unde e a cincea?
Mr Brasil:- A intrat sub incidența cenzurii oficiale.
Dorel:- Dă-o-ncoa'.
Mr Brasil:- Du-te și ia-o din camera mea.
Dorel:- Mârlanule! Nu e prima dată când te bagi în viața mea particulară! Sper să fie ultima dată.
Mr Brasil:- Mai vedem cum stăm cu viața ta particulară. Avea doi destinatari, pe mine și pe tine. Dacă voiam, ștergeam cu pastă corectoare numele tău și nu îți spuneam niciodată de ea. Și așa spațiul dedicat ție din scrisoare este de trei rânduri, restul e pentru mine.
Dorel, potolit:- Serios? De la cine e?
Mr Brasil:- De la ea.
Dorel:-Aaa....
Mr Brasil:- Vezi, cere-ți iertare.
Dorel:- Iertare.
Mr Brasil:- Mârlanule! mie: - povestești filmul la cină?
eu:- Da. Care din ele?
Mr Brasil:- Unul mai scurt azi.
eu:- Bine.
