Vine Mr Brasil la mine în timp ce mă chinuiam să descarc Iliada în traducerea lui Slusanschi, ca să compar coborârea lui Apollo de pe Olimp cu cea din traducerea lui Murnu ( îmi plăcuse la nebunie descrierea, dar nu mai știam în care varianta era). Prima tabletă, de acum vreo 9 ani, rămăsese fără baterie fix când să deschid cartea, la a doua, mai recentă, de vreo 7 ani, descărcarea cărții dura peste juma' de oră, deși fișierul avea câțiva mega. Am înțeles, era din cauză că prindea net rapid probabil tot cartierul.
Deci, îmi zice:- Hai la joacă! Jucăm în rețea:- eu, tu, Dorel și Ionel. Nu mă pot lăsa de Dorel, nu se lasă de Ionel și tu nu ai voie să te lași de mine.
Mă ridic din pat, îl las pe Slusanschi în voia Domnului, să își facă de cap cu netul meu și ies din cameră.
Dorel, înfierbântat îmi explică jocul:- ești ori în atac, ori în apărare. Avem câte 4 avataruri fiecare. Îți alegi unul, lupți cu el, când învingi treci la nivelul următor și trebuie să schimbi strategia, să lupți cu avatarurile celuilalt, adică să fii unul din avatarurile părții adverse
eu:- Și dacă tu ești la nivelul 2, să zicem avatarul Mafiotul și ei sunt la nivelul 1 să zicem Mafioata, ce se întâmplă? Același avatar, odată în atac, odată în apărare?
-Nu, zice Mr Brasil, nu poți lupta decât cu cei de aceeași teapă, adică de pe același nivel.
Mă așez la PC, avatarurile din apărare erau: Muza, Savantul, Soldatul și Polițistul, iar cele din atac erau Jandarmul, Mafioata, Umanista și Securistul.
Îmi aleg Soldatul.
Dorel sare pe Muză și Mr Brasil pe Umanistă. Ionel vrea Savantul.
Strategia era simplă:- trebuia într-un timp foarte scurt să urci cu ei un munte și, într-o cabană erau elemente de recuzită cu care să- i echipezi:- haine, încălțăminte, raniță pentru Soldat, pene, cerneală, coroniță cu lauri pentru Muză și rochie, gene false și ruj pentru Umanistă. Savantului îi trebuia o cămașă deschiată la piept, un cercel cu cruciuliță și biscuiți pentru experimentele pe șoareci. Drumul până acolo era plin de capcane.
Ne jucăm de 3 ore și nu reușim să găsim toate elementele. Primul se dă bătut Mr Brasil:- Nu vrei să îmi aduci rujul tău să o mâzgălesc pe asta prin ecran?
Dorel:- Băi, da coronițe cu lauri am găsit trei, una de aur, una de argint și una de platină, dar nici strop de cerneală. Îmi vine să le dau rezervele mele care nu se potrivesc, în virtual merg sigur.
eu, după ce mi- am îmbrăcat și încălțat Soldatul, după ce i- am pus bocanci, raniță și haine impermeabile de camuflaj, încerc să trec la nivelul următor, când văd o scrisorică cu mesaj pe ecran:- Apasă aici ca să închizi nivelul.
Mă tem de viruși, de erori, de obscenități și le zic băieților:- Hai să mă ajutați să închid nivelul.
Dau amândoi ochii peste cap, Mr Brasil se lasă pe spate periculos, simt cum fermoarul pantalonilor începe să pârâie, Dorel își trece mâna prin păr spre stilul Jonny Bravo, care -i conectează freza la pectorali și se ridică simultan de pe scaun. Vin la PC-ul meu amândoi, apasă pe scrisorică fără jenă și ezitări. Apare un sertăraș. În el un mesaj:- Bravo! Ai câștigat un ruj, o călimară de cerneală și un nasture de cămașă pentru Avatarul tău.
Ne uităm toți trei unul la altul. Apoi, Dorel la Mr Brasil. Stau ochi în ochi câteva fracțiuni de secundă. Mă întorc încet 180 de grade și o iau la fugă pe ușă:- Nu mă chemați la ceai, am de citit!
Încui ușa. Băieții bat în ușă cu picioarele și pumnii, apoi se face liniște. Îmi pun căștile și mă trântesc în fotoliu, una e să fii într- un conflict de generații și alta într- un conflict de gen. Stau cu Slusanschi și Murnu o bucată de noapte.
Ies pe furiș din cameră și merg la baie, apoi intru în bucătărie.
Pe masă, cana mea cu ceai, biscuiți și cutia cu rezerve de cerneală nespecifice ale lui Dorel. Mă așez și mă bucur de împăcare.
Tot băieții sunt mai deștepți decât fetele.
