Dorel:- Se mănâncă și azi pește?
Mr Brasil:- Se mănâncă zilnic, în caz ca n-ai observat. Ai văzut- o să mai aibă vreo firimitură de imaginație?
eu:- Asta am găsit prin frigider, asta v-am gătit.
Dorel iese din bucătărie și apare îmbrăcat, adică dezbrăcat cu un fes gros, căptușit și cu urechi, cu șosete bănoase cu moși Crăciuni pe fiecare picior și cu o pereche de mănuși din lână de oaie ecologică.
Mr Brasil:- Nu ai mai nimerit sertarul cu lenjerie?
Dorel:- Sunt omul peșterii. Mă pregătesc de vânătoare, schimbăm meniul.
Mr Brasil:- Pune ceva pe tine, e și o femeie aici.
Dorel:- Sunt omul peșterii. Mă îmbrac rudimentar și eficient.
Mr Brasil: - Pune prosopul cu tigrii. Vezi că e în baie.
Dorel:- Nu mai e, e la spălat.
Mr Brasil:- Pune-l pe ăla cu vrăbii.
Dorel:- Nu-mi place, e de fete.
Mr Brasil:- Pune vălușul ăsta de vase, nu pot să mă concentrez când te văd că umbli îmbrăcat în trois pieces.
eu:- Lăsa-l să umble cum vrea.
Mr Brasil:- Ati auzit cumva că vine primăvara?
Dorel:- Eu nu, după cum vezi, sunt pregătit de zăpadă.
eu:- Dorel, facem o supă de legume?
Ei doi:- Daaaa!
eu, lui Dorel:- Bine, vezi dacă mai știi rețeta. Eu vin când e gata.
Îmi iau romanul sub braț și plec în camera mea. În bucătărie, liniște și pace, pace și liniște.
Așa trebuie, îmi zic, între bărbații care gătesc, femeile n- au ce căuta.
