Oda lui Atlas.

O! Tu, Atlas, cel de-al treilea as!
Ce vise grozave trezești în epave!
Cu zâmbet te-aștept.
Cu păr plin de gel, și nu-ți sunt nici fan și nici prizonier.

Sosesc pentru tine-n câmpii, animale.
Gândește-te bine, doar ești om deștept!
Ce umbre pe țoale vezi noaptea-n furnale!
Cu iarbă de mare în bot cu zăbale!

Mândru pe umăr ții munți fără șir
Brâiele apelor îți sunt survenir,
Dacă îți cântă o liră ușoară
Tot crângul cu iepe-ți vor mai o povară?