După război, moștenind o parte din
averea tatălui său, Wittgenstein s-a trezit ca este unul dintre cei mai bogați oameni din Europa.
În mai putin de o luna de la intoarcerea de pe front, a
donat toti banii (nn. surorii sale) si a plecat la tara.
Timp de mai multi ani a practicat profesia de invatator la o
scoala rurala si a lucrat ca gradinar.
Cariera sa de dascal s-a terminat lamentabil dupa ce a fost acuzat
ca se poarta foarte aspru cu elevii. A revenit la studiul filosofiei și pentru un timp a luat parte la
discuțiile Cercului de la Viena.
Mai târziu s-a distanțat de Cerc și s-a întors
la Cambridge, unde Tractatus-ul a fost considerat teza de doctorat. A sustinut disertatia si a primit o bursă la
Trinity, în anii 1930 devenind cel mai influent profesor de filosofie din Marea
Britanie. Filosofia pe a predat-o în această perioadă
era diferită de cea din Tractatus si nu a cunocut cerneala tiparului in timpul
vietii sale .
În timpul celui de-al doilea război mondial, Wittgenstein a lucrat ca infirmier pe front; reintoarcerea sa la Cambridge ca profesor de filosofie a fost scurta dupa razboi.
În timpul celui de-al doilea război mondial, Wittgenstein a lucrat ca infirmier pe front; reintoarcerea sa la Cambridge ca profesor de filosofie a fost scurta dupa razboi.
Din 1947 până la moartea sa în 1951 a trait retras, singur în
Irlanda sau cu prietenii in Oxford, Cambridge și Ithaca, New York. Cartea la care a lucrat mult timp a fost publicată postum sub
numele de Cercetari filosofice, în 1953. După revenirea la filosofie, la
începutul anilor treizeci, Wittgenstein a abandonat repede o serie de doctrine
caracteristice Tractatus-ului; el a încetat sa considere
ca fundamentul limbajului sunt propozitiile atomare si a preferat sa se
preocupe de structura logica a limbajului comun.
cu google translate
