pe malul riului
degetele lui mingiiau trestiile si
vazduhul se umpluse de pufi transparenti
m-a condus la fintina inocentilor, in
camasi albe cu plete lungi blonde si ochii senini, inocentii cintau
in cor despre sinestezie si hipnoza, pe doua voci, pletele lungi se
ondulau la fiecare miscare a baghetei.
Sunetul lor duios si lumina cea calda
ma invaluia ca pe un fagure
stateam plina de vina linga fintina si
un inger imi numara orele, minutele, secundele
le scria intr-un carnetel cu coperti
fumurii.
Ce faci? Plingi? m-a intrebat si a
plecat fara sa spuna nimic.
Am ramas uitindu-ma la mine ca un sisif
la bolovan, fara sa stie daca el e tot una cu piatra sau piatra e
totuna cu el.
Plin de aripi e cerul si o clipa a
fost intuneric. In urma mea, inaintea mea, ingerul se grabea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu