Scrisori optimiste și pesimiste
O primă victorie a lui Kitty asupra Agafiei Mihailovna, un prim război conjugal, o victorie de netăgăduit a ideii de cuplu sau mai exact al sentimentului de iubire între soți și două scrisori, una optimistă și una pesimistă.
Cam așa ar prezenta capitolul un scriitor ca Michel Zevaco, Paul Feval, Victor Hugo sau Jules Verne. Tolstoi nu are în acest roman un scurt rezumat la începutul capitolelor în caz că ai temă pentru vacanță să faci fișe de lectură.
Kitty și Levin au primit daruri de nuntă printre altele și un samovar cu ceșcuțe de argint. Lui Kitty îi face plăcere să le folosească și un prim musafir al ei este Agafia Mihailovna, o femeie înțeleaptă și bună care l- a slujit cu credință pe Levin de... cine știe, poate i- a fost și doică și guvernantă.... până la căsătorie. Preluând Kitty frâiele gospodăriei, Agafia Mihailovna s- a luptat o vreme cu inutilitatea existenței omului scutit de responsabilități, dar Kitty cu drăgălășenia, frumusețea și diplomația ei în relațiile interfeminine a învins. Agafia o iubește pe Kitty ca o mamă, bunică, mătușă, mamă.
Levin a primit o scrisoare de la iubita fratelui său, Nikolai Dimitrievici, Maria Nikolaevna, o scrisoare stângace, scrisă cu multe greșeli gramaticale, prin care această femeie sălbăticită prin dispreț și sărăcie îi povestește că Nikolai e foarte bolnav. A încercat să se angajeze, dar s- a certat cu patronul și a fost dat afară. De femeia pe care a cules- o dintr- un bordel s- a despărțit înainte de angajare, a alungat- o fără prea multe replici. După părăsirea slujbei, a primit- o înapoi. Amândoi trăiesc în mizerie, iar Nikolai e foarte bolnav. Levin decide să plece la Moscova la el.
Kitty a primit o scrisoare de la Dolly în care îi povestește despre un bal al copiiilor în care fetița cea mare, Tania a purtat o rochiță de marchiză. Lui Kitty imaginea îi produce o mare voioșie. Însă când îl vede pe Levin tulburat și aude și motivul, se hotărăște ferm să îl însoțească la Moscova, la Nikolai. De aici începe cearta lor. Levin vrea să o ferească de interacțiunea cu iubita lui Nikolai, Kitty e supărată că Levin o judecă disprețuitor, ca pe o femeie care a devenit deja scai pe bărbat după numai trei luni de la nuntă, uitând disperarea lui de cu tot atâta timp înainte, dorul și pasiunea care îl măcina în absența ei. Amândoi sunt insistenți, Levin să meargă singur, Kitty să îl însoțească. Prima cedează Agafia Mihailovna, care pleacă din cameră, a doua Kitty, care începe să plângă în hohote și nu se oprește decât după ce Tolstoi descrie scena împăcării cu o gingășie și într- un hal de duioșie la care nu numai personajele nu rezistă, dar nici milioanele de actori, regizori și simpli cititori/ spectatori de peste decenii... Și secole. Consolarea parașutei lui Nikolai căreia îi va muri iubitul e o nimica toată pe lângă consolarea lui Kitty. Capitolul se încheie când tâmpitul de Levin dă iar peste neuronul care îi zbârnâie în memorie că Maria Nikolaevna nu e altceva decât o târfă
