Stăteam de ceva vreme la calculator încercând să descâlcesc un pasaj din Husserl, când intră Dorel:- Auzi, n-ai o pastilă de cap? Mă cam doare de vreo două ore.
Mă ridic, îmi pârâie toate oasele și așa conștientizez trecerea inexorabilă a timpului, care pe om îl face oale și ulcele și în aparat se înfige până la prăsele, și caut un antinevralgic în sertar.
Dorel zice:- N-ai și un pahar cu cola?
eu:- De ce?
Dorel:- Ce-mi pui întrebarea fundamentală a filosofiei fix când încerc să scap de durerea de cap? Pentru că e mai bine să ai un pahar de cola decât să n-ai nimic.
eu:- Hai prin bucătărie, poate găsim ceva compatibil prin frigider. Poate merge antinevralgicul cu niste compot sau zeamă de varză rece.
Dorel:- Daaa! Și poate merge și cu niște murături peste cartofi pai și un copănel?
Mi se face milă de Dorel. Era rândul băieților să pregătească cina, dar ...asta e, tot pe mine a căzut măgăreața. Mă apuc de gătit. Termin în juma' de oră și îl trimit pe Dorel după Mr Brasil.
Nu vine nici cu Mr Brasil, nici fără.
Îmi dau seama că mi-e foame și mie și încep să ciugulesc bucățele mici când din pui, când din murături, când din cartofii prăjiți. Îmi mai trece puțin amețeală și pornesc spre camera lui Mr Brasil. Ușa deschisă. Intru.
Lampa aprinsă pe birou, Mr Brasil citește concentrat, Dorel doarme buștean în pat, sforăind încetișor.
Mr Brasil îmi zice:- Îți trebuie ceva?
eu:- L-am trimis pe Dorel să te cheme la cină.
El:- Lasă, am mâncat rondele de cașcaval și niște banane. Dorel a băut un litru de cola și acum doarme. Mâncăm când se trezește.
eu:- Ce citești?
El:- De anima, de Aristotel, încerc direct în grecește. Du-te și dă jos plapuma de pe Dorel și pune un cearceaf pe el, cred că a transpirat.
Mă conformez cam șovăielnic, când intră Dorel în patul lui Mr Brasil nu știu la ce să mă aștept. Dau încet plapumoiul de puf jos de pe el și vreau să-l acopăr cu o pătură subțire. Când mă uit, pe pielea lui Dorel o groază de tatuaje, litere grecești și rune.
Mă duc repede la Mr Brasil.
El:- Ce ai pățit? Ce e cu mutra asta?
eu:- Ce i-ai făcut lui Dorel?
El:- Ce să-i fac, nimic, are nevoie de un prosop un om transpirat, nu de o lecție de germană veche, nu?
eu:- Da, așa e.
Mr Brasil:- Mergi, ia un prosop din șifonier și șterge-i încet de pe piele fiecare caracter. Mă folosesc de tine ca să dorm lângă un bărbat netraspirat și mă folosesc de el ca să bagi și tu ceva greacă și germană în cap.
Mă duc spre șifonier, iau prosopul cel mai moale și îmi scot repede carnețelul cu epitete din buzunarul șorțului de bucătărie. Pe un umăr are un ditamai alfa mare. Încep să-l șterg încet. Și tot așa alfa mic, beta, gamma, delta, etc
Dopă o oră mă ridic și vreau să plec.
Mr Brasil mă întreabă:- A dat vreun semn măgarul transpirat că îi pasă de tine?
eu:- Îmmmm
El:- A dat vreun semn că îi e dor de mine?
Eu:- Da.
Mr Brasil:- Atunci hai la bucătărie să îmi faci o cafea! Până se trezește, îi mai trag două capitole din Aristotel.
