Dorel stă în șezlong și se uită la tufănelele, cărora vânticelul amiezii le mișcă frunzele când lin, când vibrant.
Mr Brasil se apropie cu un pahar rece de citronadă:- Ce frunze mai mesteci? Tot uscate?
Dorel:- Aștept să treacă vipia și pașii celui care îmi păzește fundul sau umbra...
Mr Brasil: - Adică eu? Eu îți păzesc umbra?
eu:- Și de ce le amesteci așa? Fundul cu umbra?
Dorel:- Așa e pentru unii. Când îi vezi îți rămâne în minte numai fundul.
eu:- Dacă ești la plajă, da. Și dacă ești un bărbat trecut.
Mr Brasil:- Dacă vrei să știi, eu nu îți păzesc umbra, ci lumina. Trebuie să te corectezi:- ăia care îți păzesc fundul și lumina.
Dorel:- Și nu e tot aia? Umbra fără lumină nu există și nici invers.
Mr Brasil:- Deci nu te deranjează că îți păzesc fundul, ci doar dialectica fotonilor, care în lumină sunt unde și în întuneric corpusculi.
eu:- Parcă nu era așa cu fotonii, le aveau pe amândouă deodată....
Mr Brasil:- Tu de unde știi atâta fizică cuantică? Din cărticelele 100 de savanți pe minut?
eu:- Nu, de la facultate. Dar nu e așa?
Dorel, mie:- Auzi, nu faci ceva de mâncare?
Mr Brasil:- E de la 12 mâncarea pe masă. Te așteaptă, mon dude, de pe vremea când niciun corpuscul n-avea umbră. Te- am strigat de vreo 5 ori.
Dorel:- Nu am auzit. Ascultam muzică. Atunci hai să mâncăm!
Mr Brasil:- Mergeți voi. Eu mă odihnesc puțin. Poate prind apusul, cu rogvaivul și celelalte efecte prismatice.
Dorel:- Cum vrei.
eu:- Ce efecte?
Mr Brasil: - Nu mă mai plictisi și tu. Efectul Foucault, poftim!
Noi: -Bine, plecăm.
Și chiar plecăm.
Cina, grozavă, ca de obicei când se bagă Mr Brasil în fructe și legume!
